Textele de mai jos conțin referiri la poezie, dar cu o relevanță mică.
Pana care doare
S-a sinucis și ghilotina
Care ne condamna la moarte,
A luat cu ea, săraca, vina
Și-n cimitire o împarte.
Face pomeni fără de slujbă,
Colive dulci sau lumânări,
Să nu se mai creeze vrajbă
Pe pachețele cu gustări.
Stau hămesiți atârnătorii,
Pe câte-o cruce, pe morminte,
Unii chiar au privirea ciorii,
Ce bântuie prin locuri sfinte.
Noi n-am murit de data asta,
Că nu mor lupii fără lună,
Rămânem să-nfruntăm năpasta,
Cu un creion tocit în mână.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ca artă
Te caut, adulmec, aștepți să o fac,
Devin poezie, pe trupul tău tac,
Te scriu din atingeri, citești c-un sărut,
Rescriem volume, așa cum am vrut
Respiri ca o artă, încet, metaforic,
Un aer sălbatic, parfumul erotic,
În ochi ai dorință, ador s-o ascult,
Nu-mi cere iubire, dar cere-mi mai mult
Furtuni emotive ne plouă subit,
În brațele tale renasc și-am murit,
Și ardem... făclii peste nopți amândoi,
Nimic nu ne stinge, romantici și goi
Iubirea e artă, de sunet, culori,
Divin tatuaj desenat de fiori,
E freamăt sălbatic, dar cât de firesc,
Iubirea ești tu... și atât îmi doresc
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Litere dansând
Cuvinte blestem, cuvinte degeaba,
Au liniștea lor, sunt vârful și pleava,
Se spun fără rost, ating, înconjoară,
Dansează când plâng, îți cântă vioară
Sunt note rostite, dulce poveste,
Au fost un trecut, vor fi ce nu este,
Cuvinte... cuvinte, emoții în scris,
Un foșnet de carte, un mic paradis
Sunt iad fără focuri ce ard chinuind,
Sau poate jăratec pe limbă mocnind,
Cuvinte, doar șiruri de semne legate,
O limbă sau alta... aceleași citate
Visează poeții, cuvinte... cuvinte,
Îți tac mult prea mult în aduceri aminte
Și strigătul lor lasă urme-n hârtie,
Să fie cuvinte, cuvinte să fie
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar tu
Îmi ești cea mai frumoasă dintre ele,
Tu nu mă crezi, păcat, mă tot frământ
Ești cea care străluce printre stele
Și-mi dă puterea de a fi cuvânt
Te pierd, de fapt te pierzi printre emoții,
Iar eu te mângâi... Doamne! Sper să pot!
Să-ți pot aduce-n dar ce doar poeții,
Mai reușesc să facă, dintr-un tot
Mi-e dor, mi-e foarte dor de-o-mbrățișare,
Pe ultima, îți spun: nu pot s-o uit!
Nu pot să fiu un suflet în uitare,
Când trupul tău în juru-mi încă simt
Tu să mă crezi femeie... nu e alta
Și chiar dacă ar fi, nu va fi tu,
Pe noi ne leagă sufletul și soarta,
Iar între noi nu poate fi un nu
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am
Și chiar nu contează nici cât și nici ce,
Ce bine că am și ce bine că e,
Ce bine că râd, chiar de lacrimi mai curg,
Am rază de soare, am zi, am amurg
Am vise născute din ochi migdalați,
Ce-mi cer sărutări pe obraji sidefați,
Am drept să iubesc inocent și nebun
Și glas ce mă-ndeamnă cuvinte să-ți spun
Nu vreau să renunț, pot avea tot ce n-am,
Am dulci amintiri să nu uit cât iubeam,
Am urmele tale în suflet și-n gând,
De suflet sensibil cu trupul plăpând
Am dreptul să fiu în poem mângâieri
Și flori să-ți ofer, chiar de poate nu ceri,
Ba chiar am mai mult decât tot ce visam,
Am dragostea ta și pe tine te am
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să spui dragoste prin șoapte
Cuib de buhă, strop de noapte,
Mângâiere, somnul lin,
Te-am iubit încet, în șoapte,
Foarte mult, dar ce puțin
Ne cânta un blues, surdină,
Vibrau pomii împrejur,
Tu nu știi, n-ai nici o vină,
Ești doar suflet cald și pur
Și-n izvorul tău de lacrimi
Am găsit albastrul clar,
Rătăcit de vers, de patimi,
L-ai dat altora în dar
Peste timp, peste hotare,
Ai pierdut din tine gând,
Acum un oftat te doare
Când se naște tremurând
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie pentru mine, că ne-am saturat de tine
Parcă zici că ești în priză,
Zilnic mai trântești o criză,
Că n-ai asta... că nu-i aia,
Semeni cu tanti Aglaia!
Pune soro frâu la iepe,
Că aleargă toate bete,
Te mănâncă peste tot...
Ești pe cinstea mea, compot!
Dar cam acru, mă cam pișcă,
Toată ziua... o morișcă!
Nici cu zahăr nu ești dulce,
Luate-ar somnul să te culce!
Într-o zi să-ți plouă bani!
Să te-neci în gologani!
Prea ne-ai obosit pe toți
Și pe buni și pe cei hoți
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesupus tristeții
Nu am să mă supun decât iubirii,
De voia ei am să mă las purtat,
Pe căi nebănuite omenirii,
Din răsărit și până-n înserat.
Îmi fie calea ei, ultima cale,
Pe drumul ce-i deschis spre infinit,
Să pot uita de clipele în care,
Nu am iubit și nu am fost iubit.
Regrete n-am să am după tristețe,
Deși încearcă veșnic să mă ia,
O văd cum rătăcește peste fețe,
Acolo unde este voia sa.
Am alungat-o fără nici o milă,
Spunându-i c-o iubesc, însă n-o vreau,
C-o înțeleg și știu că e abilă,
Dar eu în preajma ei nu am să stau.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să sorb din roșul buzei tale
Să-mi dai paharul plin, neprihănit,
Să beau amarul neputinței sale,
Ca pe un vin ce nu s-a împlinit
În crama vie a iubirii tale
Aș vrea să mă îmbăt definitiv,
Fără de leac și fără de scăpare,
Să fiu năucul veșnic emotiv,
Care iubește viața până moare
Sunt mult prea treaz, încerc să nu mai fiu,
M-am săturat să îmi tot caut scuze,
Nu vreau să mai recit fără să știu,
Cum tremură iubirea ta pe buze
Dă-mi roșul crud, aroma, în pahar,
Îl voi sorbi chiar fără să îmi pese,
Să-mi amintesc de tot ce n-am habar
Prin clipe de iubire tot mai dese
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbet din etern
Am clipit doar puțin, doar atât și te-ai dus,
Cu privirea te caut, dar nu ești, ai apus
Printre timpuri târzii eu aștept, nu mai vii,
Poate crezi că sunt trist, însă știu că revii
Pân-atunci am să scriu, tu citește de vrei,
De mă cauți prin vers poți să vii să mă iei,
Știu că ei nu-nțeleg dar nu-mi pasă deloc,
Sunt puțini care știu ce-am simțit reciproc
Tu un zâmbet mi-ai fost când apusul venea,
Răsărit deveneai din lumină de stea,
Adiere de suflet, ce nu mulți au simțit,
Un păcat minunat, un etern ce-am trăit
Mă condamnă de vrei, mă iubește de poți,
Însă dacă o faci, te-aș ruga să-mi arăți,
Ca să știu că exiști, ca să știu că mai sunt
Între steaua din cer și albastrul pământ
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea doar ca vis
Am fi putut să ne iubim năvalnic
Nemărginiți de spațiu sau de timp
Aș fi putut să îți zâmbesc șăgalnic
Dar parcă ne-am născut în contratimp
Prin trupul tău puteam s-ascund cuvinte
Ca să le caut, Doamnă, mai târziu
Cu două mâini să te ating fierbinte
Să te cunosc mai bine, să te știu,
Tu să te pierzi alături fără teamă
Că poezie mâine nu va fi
Să mă iubești și corpul să îți geamă
Când conjugăm doar verbul a iubi
Într-un târziu mi-ai respira în brațe
Și ochii tăi frumoși, seducători,
Mi-ar dărui priviri, ce dulci și hoațe,
M-aduc din nou spre sânii-ți doritori
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (12 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem rătăcit
Am pierdut un poem, nu știu unde l-am pus,
Era dragoste-n el dar acum s-a ascuns,
Îl tot caut de zor, de-l găsești, să mi-l dai
Aș fi vrut să-l recit, lângă mine să stai.
Hai... adu-mi-l te rog, am uitat tot ce-am scris,
Ce e-n el nu mai știu, le aștern ca prin vis
Și de n-am să-l găsesc părți, din viață-am pierdut,
Ascunsesem în el doar iubiri din trecut.
Nu aș vrea să le pierd chiar de altele vin,
Cele care au fost, n-au contat mai puțin,
Amintiri ce-am avut nu mai am fără el,
Îmi dispare trecutul, nu rămâne la fel.
Am pierdut un poem, poate-un alt am să scriu,
Tu ce faci? L-ai găsit? Știu că este târziu...
Chiar nu vrei să te lași până nu-l vei găsi?
Înțeleg... dacă-l ai... poți la mine veni.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muză
Te tot gândești mereu că ai o vârstă,
Că visele ți s-au cam terminat,
Accepți, cu resemnare, să fii tristă
Cu dreptul la iubire retezat
Îți spui, e prea târziu, ce-a fost se duse
Defecte în oglindă-ți tot găsești,
Îți amintești iubirile apuse,
De parcă astăzi nu respiri, nu ești
Eu îți repet mereu că ești frumoasă,
Oglindă vreau să-ți fie versul meu,
De Dumnezeu anume ești aleasă,
Nu te lăsa învinsă de-un clișeu
Nu ei decid ce încă ești pe lume,
Surâsul tău e-o artă pe un chip,
Nu îi lăsa, te rog, să-ți dea un nume
Să te transforme în stereotip
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
I-am mulțumit tristeții
A trebuit să trec prin clipe bune,
Să le regret intens pe cele rele,
Ca să pricep ce sufletul îmi spune
Și să-nțeleg ce inima îmi cere.
Tristețea-i grea, însă mi-a dat povețe,
Îi mulțumesc rugând-o să îmi plece,
Ea are numai rolul să ne-nvețe
Și nu să stea în noi hâdă și rece.
Mă uit în urma ei mereu cum pleacă
Lăsându-mi iarăși loc de bucurie,
Zâmbește, însă, o să se întoarcă
Zâmbesc și eu, știind că va să fie.
Cumva, suntem prieteni de o viață,
Ne mai certăm, stăm supărați o vreme,
Eu sunt un ucenic, ea mă învață,
Cum să-mi pictez iubirea în poeme.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea doar ca vis
Am fi putut să ne iubim năvalnic,
Nemărginiți de spațiu sau de timp,
Aș fi putut să îți zâmbesc șăgalnic,
Dar parcă ne-am născut în contratimp.
Prin trupul tău puteam s-ascund cuvinte,
Ca să le caut, Doamnă, mai târziu
Cu două mâini să te ating fierbinte,
Să te cunosc mai bine, să te știu.
Tu să te pierzi alături fără teamă
Că poezie mâine nu va fi,
Să mă iubești și corpul să îți geamă,
Când conjugăm doar verbul a iubi.
Într-un târziu mi-ai respira în brațe
Și ochii tăi frumoși, seducători,
Mi-ar dărui priviri, ce dulci și hoațe,
M-aduc din nou spre sânii-ți doritori.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fața sorții
Tot caut să-nțeleg menirea sorții,
Aș vrea cumva, de pot, s-o îmbunez
Privesc spre casa ei, în fața porții,
Dar nu vreau s-o deschid, stau și oftez.
Parcă mi-e foarte teamă ca să intru,
Să nu cumva să aflu ce va fii,
Gândind că cine știe, înăuntru,
Ceva ce nu îmi place voi găsi.
Apoi regret și vreau să-mping în poartă
Și-ncerc s-o fac cu sufletul deschis,
Ce ar putea să fie... decât soartă,
Măcar așa nu voi trăi în vis.
Îmi fac curaj și-mi spun, va fi mai bine,
Prea m-am înțepenit în ce-a trecut,
Trăind pierdut în ieri, fără un mâine,
Nu-n ce-aș putea avea, ci-n ce-am pierdut.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și bărbații știu să plângă
Când plâng cu lacrimi de femeie,
Devin cumva și mai bărbat,
Aprind în suflet o scânteie
Cu care iert orice păcat
Deschid spre ceruri porți, speranță,
În val de lacrimi mă scufund
Și mă botez cu toleranță,
Devin mai blând și mai profund
Ademenesc gânduri iertare,
În mângâiere mă transform,
Accept că viața mă mai doare,
N-am ce să fac... sunt doar un om
Și plâng... șiroaie curg în versuri,
În matca lor mă scald tăcut,
Găsind printre cuvinte sensuri,
Ce-n zâmbete nu am putut...
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire veșnică
(în memoria ta, Adriana, suflet drag și iubit de noi toți)
Tu poate crezi că vei pleca departe,
Că nu voi reuși să te găsesc,
Atâta timp cât inima îmi bate,
Eu nu voi înceta să te iubesc.
Te voi vedea în orice colț de zare,
În orice răsărit, orice apus,
Zâmbind în orice sunet sau culoare,
Sărut să-mi fii și pavăză de sus.
Te voi simți în orice adiere
Ce mângâieri pe față îmi va da,
Iubirea n-are limite, nu piere,
Mereu voi fi al tău, vei fi a mea.
Tu nici nu pleci de fapt, rămâi aproape,
În brațe să mă ții, atâta vreau,
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici sunt păcate
Și-mi iartă greșeala de-a ști să iubesc,
Cu mintea, cu trupul, cu suflet ceresc,
Mă iartă că-mi caut etern în femei,
De-acum până-n clipa când vii să mă iei
Greșeli sunt destule și știu că le fac,
Sunt înger în versuri, în viață sunt drac,
Mă iartă degeaba, degeaba mă ierți,
Nu pot să nu fiu și aștept să mă cerți
Aleg semnul crucii chiar dacă greșesc,
Regrete m-apasă, dar vreau să trăiesc,
Degeaba promit că încerc să mă schimb,
Nu știu cum să port o coroană de nimb
Sunt doar păcătos pe un drum luminat,
Cu trupul murdar, dar cu suflet curat,
Mă iartă din nou că iubire aleg,
Din trup de femeie ajung s-o culeg
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri scrijelite în stâncă
Amețit între hotare, între cer și lutul vieții,
Sunt un zar jucat de soartă aruncat de toți pereții
Și las urme, invizibil, când ating scrâșnind cu dinții
Sentimentele, ce iarăși, mă pun în conflict cu sfinții.
Le zâmbesc, dar cu rușine... am noroc că nu mă ceartă,
Mă tot mir de-a lor răbdare, mă întreb de ce mă iartă,
De n-ar face-o, m-aș retrage înapoi în văgăună,
Fără apă, fără soare, cu o inimă nebună.
Și i-aș scrijeli pereții cu un vârf de piatră rară,
Ca să simtă, ca și mine, cum a fost ultima oară
Când acopeream cu gânduri urmele de supărare,
Impregnate toate-n suflet de moravuri prea ușoare.
Sap adânc, fără odihnă, spre lumina infinită,
Ca să schimb o nepăsare ce apare nedorită,
Din ceva ce-apasă chipuri adormite în suspine,
Într-un nou surâs ce poartă armoniile divine.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Adi Conțu despre poezie, adresa este: