Să iubești o femeie
Să iubești o femeie, ce magnific, ce chin!
Te ridică spre ceruri, te preface-n suspin,
Dar ce dulce e chinul, cât de mult îl dorești,
O femeie e arta de a ști să iubești
Să iubești o femeie... te iubește mai mult!
E tăcerea firavă, e al vieții tumult
E miracolul veșnic ce te face să crezi,
O femeie-i lumină, doar încearcă să vezi
Dar la fel e-ntuneric dacă dragostea-i stingi,
E, o lacrimă caldă, ce pe-obraz o atingi,
Este dansul iubirii, fără ea nu ar fi,
Decât pași înnodați într-un ritm ce nu-l știi
Să iubești o femeie, tot ce poate fi sfânt,
Este lună, e soare, dar aici, pe pământ
Are cheia spre mâine dar și cheia spre ieri,
Să iubești o femeie... să exiști... să mai speri
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Piesă de teatru
Azi beau apă de izvoare, etichetă pe o sticlă,
Traversez doar pe la colțuri, cu atenție și frică,
Număr firele de iarbă, dar le număr prin peluze,
Și tocesc pantofi de plastic prin orașe prea confuze.
Stau la stopuri și în trafic, om modern, tehnologie,
Câștig timp, însă pierd viață, nu prea știu ce va să fie
Amăgesc simțiri cu droguri digitale, retușate,
Însă uit ce mai contează pentru suflet... din păcate.
Exist doar pe dinafară, în interior mă doare,
Parcă nici nu îmi mai pasă unde merg și de ce oare,
Am pierdut, precum mulți alții, bruma de luciditate
Acceptând cumva ca ceilalți să mă mâne de la spate.
Ce-i mai trist... totul îmi pare prea firesc și las să fie,
Însă este, din păcate, o ascunsă tragedie
Cu actori... și eu sunt unul, prinși în roluri permanente,
Care joacă ce scriu alții... cu privirile absente.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duel
Am prins strigătul de aripi și le-am frânt, din neputință,
Adunase-n el amarul clipelor de suferință
Și mă mistuia... netrebnic, între gânduri neplăcute,
Iar în suflet, cețuri dense, rosteau vrute și nevrute
Lunecam în găuri care nu aveau sfârșit vreodată,
Erau drumuri către iaduri, din acum spre niciodată,
Și din teamă, eram sigur că nu pot să mă întorc
Către ziua care vine, ca o clipă să-i mai storc
Câteodată, e cărarea un drum greu, lipsit de soare
Curg pe umeri deznădejde, frică, cât și disperare
Și apăsă într-atâta încât crezi că nu mai poți,
Un genunchi e în pământuri... nu mai știi de îl mai scoți
Sunt momente dificile, trec prin noi, prin fiecare
Ne lovesc fără de milă chiar acolo unde doare,
Dar vor trece... trec cu toate, le-am învins de-atâtea ori!
Cum să știi că ești în viață, dacă nu mai simți că mori?
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi om
Atâtea suflete umane
Ce s-au pierdut pe undeva,
Merg rătăcite pe maidane
Uitând total a exista.
Sunt numai trupuri fără spirit
Ademenite de valori,
Vopsite-n aur, fără merit
Și fără îngeri păzitori.
Au dat la schimb divinitatea
Pentru ceva ce-i trecător,
Dar au pierdut umanitatea
Și-acum sunt trupuri ce doar mor
Să fii uman... este o joacă,
Dar cât de greu e să fii OM!
Prea mulți lăsăm viața să treacă
Și sufletul nu-l căutăm.
poezie de Adi Conțu (23 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întemnițat
De viață mă împiedic nefiresc,
Sunt prizonier în zilele sihastre,
Mă pierd și parcă nu mă regăsesc,
Dispar cumva din zările albastre.
Încerc să prind mereu bucăți de cer,
Dar nu-i al meu, nici nu va fi să fie,
Degeaba vreau să-l am, degeaba sper,
Atâta timp cât trupul meu mă știe.
Mă tot încurc în ritm de zi cu zi,
Prea tulburat de reguli inutile,
Împovărat de clipe cenușii,
Născute din detalii infantile.
Atunci mă simt absent și taciturn,
Iar pleoapele îmi sunt perdea de lacrimi,
Aș lumina, însă devin nocturn,
Întemnițat de ale lumii patimi.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jumătăți de suflet
Suntem întreg ce se dezleagă
Pe jumătate, cu un scop,
Ne căutăm viața întreagă
Și nu prea ne găsim deloc
E labirintul mult prea mare,
Multe intrări... multe ieșiri,
Cum poți afla care e oare
Traseul unicei iubiri?
Te miști în cerc, devii rutină,
Uitând de fapt cine erai,
Rămâi pe loc, cauți o vină,
Nu-ți amintești ce căutai
Și simți că ești pe jumătate,
Că ai putea să fii întreg,
Ceva îți spune că se poate,
Puțini sunt cei ce înțeleg
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută-mi ultima clipă
Ultima seară împreună,
Apoi, tu vei pleca departe,
Mai ține-mă te rog de mână,
Căci cerul mâine ne desparte.
Să-mi lași te rog ultima clipă,
Ascunde-mi-o într-un sărut,
Să-l port pe-a gândului aripă,
Ca dragostei să-i fie scut.
Îl voi păstra pe veșnicie
Și am să-l returnez cândva,
În altă viață, numai ție,
Ne-om regăsi, te-oi căuta.
Iar când vom fi din nou alături,
Nu te voi mai lăsa să-mi pleci
Precum un fulg purtat de vânturi,
Ne vom iubi frumos, pe veci.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe tine te iubesc și florile
Și cum să nu alerg din colț de lume,
Când eu aud cum tu mă chemi pe nume,
Strigând singurătate și durere,
Cu glas de mamă ce copil își cere
Îmi fac din lacrimi pod peste oceane,
Din dorul de părinte fac liane
Și le agăț de cer cu disperare
S-ajung la tine mamă când te doare
Atât de mică pare depărtarea,
Când sufletele se unesc cu zarea,
Chemându-se-n albastrul ce ne leagă,
Copil și mama lui, o viață întreagă
Căci te iubesc și florile mămică,
Cand le privești petale își ridică,
Pe frunte te sărută drăgăstoase,
Cu buze de culori și de mătase
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubim mai puțin
În ziua de azi, iubirea e-o grabă,
Servită la normă, nici aia întreagă,
Iubirea de astăzi devine un lux,
E-o mare secată de orice reflux
Înoată în ea rechini însetați,
Ce mușcă sirene de sânii uitați,
Le sfâșie forme, cu dinții, adânc
Iar ele, gravide, rămân fără prunc
Iubirea de astăzi îmi pare sinistră,
Devine o marfă amară și tristă,
Un roșu bolnav, pătat, vinovat
Ce plânge cu lacrimi din cer înnorat
Privim către ea, se zbate uscată,
Ne prea ne mai pasă că-i foarte blamată,
Abia ne ajunge o zi s-o trăim,
Iubim parcă altfel, iubim mai puțin
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aromă de lăcrămioare
Am înflorit... cu tine-s lăcrămioare
Și-mi vărs polenul vieții împrejur,
Mă plimbă vântul ca pe-o alinare,
Să pot surâs de gânduri să îți fur.
Tu doar să-mi fii aleanul de iubire,
Vorbește-mi din privire, doar atât,
Izvor să-mi fii și-n suflet primenire,
Ca să devin ce vrei și chiar mai mult.
Dacă vei vrea, culege-mă buchete,
Să-ți pun arome-n clipe și-n sărut,
Petale albe să îți fiu în plete
Și mângâieri ce poate n-ai avut.
Iar dacă simți că floarea îmi pălește,
Să nu te sperii, își va reveni,
Cu-o lacrimă o udă și-o iubește
Și vei vedea... și ea te va iubi.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Realitate
M-am rupt de vechea realitate,
Ne-am despărțit indefinit,
Nu ne-am certat, i-am dat dreptate,
Dar recunosc că am mințit.
Voiam să scap, să fug oriunde,
Eram rutină amândoi,
Ea peste tot, iar eu niciunde,
Am tot crezut că suntem doi.
Am stat o vreme împreună,
Mă tot întreb acum de ce
Am așteptat ca ea să-mi spună,
Dacă nu-s eu sau ea nu e.
Am devenit lumi paralele,
Ascunse-n quantum, undeva,
Privesc spre ele, par zăbrele,
Dar sunt la geamul altcuiva.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul tău
N-ai înțeles nimic din oameni,
Te-au tot rănit, te-au tot durut,
Vedeai mereu că nu le semeni,
Tu îi iubeai... ei n-au putut
Atunci ai apelat la vise
Și la acei ce nu vorbesc,
Iubirea ta se istovise
În tot realmul omenesc
Ai căutat în ochi candoarea
În alte suflete pribegi,
Înțelegeai perfect durerea,
Voiai să vindeci și să dregi
Ce nu știi tu, deloc, e faptul
Că nu tu ai greșit... ci ei,
Dar să îi ierți, precum Înaltul,
Nu-i vina ta că n-au temei
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suma celor ce am fost
Într-un final suntem o sumă,
A ce-am înfăptuit... atât,
O faptă rea sau una bună,
Suntem doar ceea ce-am făcut
Greșim mereu, chiar și la bine,
E totul foarte relativ,
Ce suntem azi... se schimbă mâine,
Ce azi e bun, mâine-i nociv
Ne rătăcim în sentimente,
Păreri de rău sau bucurii,
Iubiri... regrete aferente,
Suntem trăiri printre cei vii
Nu poți să fii perfect vreodată,
Nici nu ai cum, n-ar fi normal,
Balanța e, echilibrată,
Între extreme.... și banal
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Forța iubirii
Iubirea se va vinde bine,
Dar eu nu scriu să pot să vând,
De fapt, eu doar vorbesc cu mine,
Însă și tac, doar ascultând
Iubirea-mi place, e perfectă,
Te mai și face să gândești,
Cum s-o repari când e defectă,
Ca să n-o pierzi cât mai trăiești
Iubirea, e un lucru magic
Care te-nalță spre văzduh,
Dar poate fi sfârșitul tragic,
Chiar și cei ce iubesc se duc
Iubirea e o dulce vrajă
Ce te-amețește uneori,
Dar dacă nu îi stai de strajă
Poți pierde-ai dragostei fiori
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (23 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nufăr sus pe bolta nopții
Și de mi-ai fi ultima moarte,
O viață lângă tine aș vrea,
Sperând că poate, dintre toate,
Tu ai să-mi fii ultima stea
Iar dacă raza nemuririi,
Va scrie peste mine... pleci!
Prefer din brațele iubirii,
Să trec în lumea celor reci
Și chiar de-am să devin luceafăr
Pe bolta unei lumi târzii,
Am să aștept precum un nufăr,
Pe apa nopții să-mi revii
Cu riscul de a pierde totul,
Te voi iubi mai mult ca ieri,
Aici simt eu că-mi este locul,
În sărutarea ce mi-o ceri
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire de femeie
Iubirea femeii mi-e dulce, mi-e hrană,
Mi-e zbucium continuu, cărbune pe foc,
Iubirea femeii mi-e cruce, mi-e rană,
Îmi este destinul, îmi este soroc
Ce mi-aș fi eu mie, un corp fără umbră,
Copac fără frunze, un mal fără val,
O zi fără soare, o noapte prea sumbră,
Pătrat fără colțuri, un cerc mai oval
Iubirea femeii mi-e aer, mi-e viață,
Apusul de august, un nou răsărit,
E roșul petalei cu gust de dulceață,
Pe clipa în care mă duc și-am venit
Mai dă-mi-o o dată, îmi lasă crâmpeie,
În suflet, în gânduri, în inima mea,
Iubește-mă iarăși, iubește femeie,
Eu n-aș fi nimic fără dragostea ta
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețea care-ți plânge
Sufletul îți rătăcește într-un trup sculptat, aparte,
Însă pentru mine este, doar o pagină de carte,
Te citesc, filă cu filă, înțeleg tot ce ascunzi
Culegând ce nu se vede cu-n sărut pe-obrajii uzi.
Stau sub zâmbet suferințe, clipele de așteptare,
Lipsa mângâierii care, vindecă tot ce mai doare,
Știu ce simți, acea tristețe, o simțim destui la fel
Îți lipsește o iubire, pentru ea... sau pentru el.
Te ascunzi sub pleoapa vieții, însă timpul îți clipește,
Își răsfiră evantaiul de secunde mișelește,
Adunând ce-i aparține, niciodată nu-i ajunge,
Și-ntr-un colț de existență, frumusețea ta îți plânge.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă șapte
Șapte zile, numai șapte,
Au făcut lumină-n noapte
Și peste pământ o apă
Unde suflet se adapă
Șapte zile, muncă multă,
Peste tot ce ne ascultă,
Dinlăuntru, din văzduh,
Unde este Sfântul Duh
Noi? Ne-a luat câteva clipe,
Am pierdut năuci aripe,
Le călcăm pe sub picioare
Și ne doare... și ne doare
Însă vezi?... avem pastile,
Ce păcat că-s inutile,
Cum să vindece miracol,
Ce nu știe de obstacol?
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaștere
Ard clopotnițele vremii, ceru-i fum, în fum e cer
Vântul spulberă tot scrumul, stau și tac, mă uit și sper
Flăcările dor, mă-ntreabă, de ce ardem, pentru ce?
Iar eu îmi șoptesc în barbă, nu-i iubire... nu mai e
Poate pentru prima oară, îmi doresc să mă înșel,
Să fiu eu partea de vină, să mă vindec într-un fel,
Întrebări plutesc în juru-mi, n-am răspunsuri, nu prea sunt
Sau de-or fi, sunt prea ascunse, undeva, pe-acest pământ
Ard clopotnițele vremii, oamenii nu știu de ce,
Ne ard visele în cuget, ard în trup și-n suflete,
Eu oftez, zâmbesc... speranță, nu e totul chiar pierdut,
În orice sfârșit există, viața unui început
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să sorb din roșul buzei tale
Să-mi dai paharul plin, neprihănit,
Să beau amarul neputinței sale,
Ca pe un vin ce nu s-a împlinit
În crama vie a iubirii tale
Aș vrea să mă îmbăt definitiv,
Fără de leac și fără de scăpare,
Să fiu năucul veșnic emotiv,
Care iubește viața până moare
Sunt mult prea treaz, încerc să nu mai fiu,
M-am săturat să îmi tot caut scuze,
Nu vreau să mai recit fără să știu,
Cum tremură iubirea ta pe buze
Dă-mi roșul crud, aroma, în pahar,
Îl voi sorbi chiar fără să îmi pese,
Să-mi amintesc de tot ce n-am habar
Prin clipe de iubire tot mai dese
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Adi Conțu despre viață, adresa este: