Any Drăgoianu despre inimă

Arta de a muri

Ali are o presimţire
şi-a lăsat sufletul lângă măslin
noaptea vin animalele
şi fură visele servitorilor
ramurile au început să se usuce

nu le poate spune nimic de când
a învăţat mersul pe ape
şi trecerile prin oglinzi

Ali ştie cum să le potolească foamea
în plină zi
se închină în văzul tuturor
nu poate respira dacă potirul e gol
i-a învăţat cum se trece prin site cuvântul

Ali ţine lumânările pe piept
şi nu se aud bătăile inimii
el trage cu poftă din narghilea
pufăind adevărul peste zilele triste

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am unit cu tăcerea

cum se unesc toţi nefericiţii acestei lumi
îşi pun cătuşe la mâini
şi zac în balta neputinţei
nu
nu-mi spune că e imposibil
să trăieşti într-o poveste
şi să guşti un adevăr
chiar şi pe jumătate
nu-mi spune nimic
renunţă la gânduri
lasă-le suspendate
cum faci mereu

dar eu te-aş scrie cu atâta poftă
în toate secundele ce mi-au mai rămas
şi lumea ar gusta din această minune
numită
tu

ne-am unit cu tăcerea

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt singura femeie ce şi-a înfipt cuţitul în piept

nu
nici pe departe
nu sunt singura femeie ce şi-a smuls inima
cu mâinile amândouă
ca un măcelar profesionist
aşteptând să fie plătit
pentru sângele scurs pe tejghea
nu
nici pe departe
nu sunt singura femeie care a avut curaj
să îşi arunce inima în ţărână
apoi să o calce în picioare
nu
nu sunt singura femeie care a crezut
că poate să îşi pună inima la loc
fără să urle
nu
nici pe departe
nu sunt singura femeie
care a înfipt acul în carnea sângerândă

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu din Recuperarea sinelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş trece pe la tine, dragul meu

dar mă tem că inima ţi s-ar putea opri de atâta fericire
şi-apoi vezi tu
orele în care te strâng sub pleoape
sunt mult prea frumoase
să le stricăm cu obiceiuri prosteşti

şi totuşi
aş trece pe la tine
să văd cum îţi îmbraci neliniştea
în fiecare zi
cum pâinea şi vinul nu înseamnă nimic
dar mă tem că ai putea să te îneci de plâns
dacă mâna mea
din întâmplare
ţi-ar atinge pieptul gol
şi atunci m-aş simţi vinovată
că nimeni
nu a mai ajuns
atât de aproape de tine

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti aşa cum te vreau

niciodată mai mult
niciodată mai puţin
ca o groapă zidită
în care îmi arunc toată frica
toată neînţelegerea
şi apoi mă odihnesc
ca şi cum duminica
din sufletul tău
nu are sfârşit

eşti aşa cum te vreau
niciodată mai mult
niciodată mai puţin
ca o pădure unde îmi pierd strigătul
din vizuină în vizuină
şi apoi
când închid pleoapele
simt
da simt
copacii cum cresc

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunericul din sufletul meu

se risipeşte târziu precum ceaţa la orele amiezii
e cald
miroase a linişte
imposibilul doarme în mintea mea
timpul nu mai are strălucirea galopului
cât e ireal
cât e materie
nu ştiu
nici o palpare nu mă face să tresar
e rotunjirea fiinţei
de care vorbeau înţelepţii lumii

adevărul e că mă săturasem să car în spate
unelte nefolositoare
să mă opresc la jumătatea drumului
şi să sap până în adâncul fiinţei
după un EL ce mă tot lovea

întunericul din sufletul meu
se pierde în văzduh

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când albele treziri

îţi vor măcina infinitul
şi nici un cântec durerea mea nu va fi
atunci să mă cauţi
acum
numai furie înăuntrul ideii
ce vulcanic erupe
din sămânţa târzie
a rămânerii într-o carne deja cunoscută
atunci când negrele strigăte
vor îngenunchea soldaţii
şi gloanţele vor pătrunde adânc
în cuvinte
atunci sub cenuşa gândurilor
va încolţi povestea de care te-ai lepădat
uitând că nu carnea şi nici sângele
femeii de dincolo te vor împlini
atunci când vei rupe lanţurile imaginare
din jurul inimii
îţi voi scrie povestea
pe ziduri

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea fără de somn

fără de vise
fără de dragoste
cea rătăcită prin firescul clipelor
cea neîntrebată
nelocuită
cea fără de limite
cea fără timp
ca un ceas defect
ce atârnă pe zidul unei lumi
roase de invidie
cea care a strigat în pustiu
cea care s-a hrănit cu praf
când vântul i-a spulberat speranţele
cea neîntoarsă din drum
neclintită în dorinţe
ca un beţiv care-şi cheltuieşte banii
ca să guste noroiul din şanţ

,, cea fără de somn''
aşa cum o numeşte un pictor

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu te opri
zici
şi eu intru
da
intru în sufletul tău ca într-o casă
pe ici pe colo
puţină dezordine amestecată cu teamă
o să fii bine
încerc să te calmez
tu tânăr frumos
cu ochii arzând
eu ascunzându-mi trecutul
te traversez la pas
ca pe un drum pietruit
ascult
încă fredonezi o melodie
vei face un duş
vei limpezi trecerile
pot să lucrez uşor
ai degete moi ca iarba

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mama în tomberon

mă născuse târziu într-un spital din provincie
legase două trei scutece peste zilele care ne forţau să rămânem
eu eram un punct în universul coşmarurilor ei
mă pregăteam să zbor peste spinarea pământului
din ochiul stâng îmi curgea irisul
pe faţă aveam o hartă în şapte colţuri
lângă pat se cuibărise o ciudăţenie
îşi freca botul şi mirosea ca naiba
un medic bătrân a spus că viaţa depinde numai de mine
priveam în gol cu celălalt ochi
pe tavan desenase timpul câteva linii perfecte
mama se aşezase între prima secantă
o figură destul de întâlnită
marginea universului meu era trasată cu puncte de suspensie
un tub imens străbătea sudul inimii

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 10 ani voiam să fiu mai mare, Doamne,

cu mult mai mare
poate cu 10 ani
sau cu 20 de ani
îţi ceream să mă înveţi să cresc
cât ai bate din palme
uite aşa
să pun vis peste vis
şi să rodească

la 20 de ani voiam să mai păstrez din copilărie
să dorm mai mult
să nu mă înec în plâns din pricina iubirilor nereuşite
să fiu cu 5 sau cu 10 ani mai mică
deja îmi era teamă de ziduri
voiam să rămân
cu pumnul meu de ţărână
nelucrat
pus într-o parte a lumii

la 30 de ani voiam să opresc timpul

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi poeţii se mai înşală uneori

nu se pot întoarce spre ce nu mai e
dar pot săpa în prezentul generos
până găsesc pământul fertil
acolo unde Dumnezeu rotunjeşte cuvintele
pot să cadă în genunchi şi să ceară
pâine şi apă
ca toţi oamenii de rând

şi poeţii mai greşesc uneori
nu pot să locuiască
în inimi locuite de alte inimi
dar pot să-şi deschidă pieptul
prezentului generos
călcând în picioare strigătele înşelătoare
ce nu se mai opresc
pentru că nu-i aşa
măsura lucrurilor
e măsura lucrurilor
şi măsura iubirii...
e fără măsură

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu te-am făcut să crezi că eşti altul

şi te-am înlocuit pe tine cu tine
pe cel ce îl ştiam
cu cel ce îl visam
aveam un fel de teamă
să nu pierd ţărâna de care mă legasem
şi când nu puteam să îmi stăpânesc verticalitatea
plecam
acolo unde a început totul
la marginea lumii

ştiu ce vei spune
că povestea noastră e îngrămădită într-un trecut banal
că tu ai fost cum ai fost
pentru că nu am însemnat nimic
şi că ai dormit în fiecare noapte visându-ţi femeile
dar eu ştiu că nu e aşa

mereu am inventat oameni care m-au iubit
să mă poţi crede măcar o secundă
mereu am pozat zâmbete largi

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rol secundar

eu am venit să vă spun că trăiesc
nu ştiu cât de bine mă veţi înţelege
mi-am permis să croiesc din noapte
o singură pelerină
impermeabilă
fără zorzoane în stil medieval
am avut curajul să las un om de rând la intrare
el nu vede cablurile
prin care m-am conectat la întuneric
se ţine de stâlpul gardului de beton
crezând că hoţii sapă cu unelte neconvenţionale
l-am servit cu bomboane
să-i crească nivelul de zahăr din sânge
leşină foarte des când vede femei
îşi duce sentimentele
la tomberonul cu materiale reciclabile
are inima într-un pet de doi litri şi jumătate
cumpărat la promoţie
se menţine treaz după cum oscilează temperatura
ieri se topise roşul din ventriculul stâng

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu din Cutia cu nervi de oţel (2012)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori Isus o fi bătut în geam

şi din mărire
poate
nu i-am răspuns
că noi
avem atâta aur şi-atâta fericire
încât călcăm pe legi şi spânzurăm destine
de câte ori cuvântul l-am prins în cuie orb
şi-apoi cu nepăsare am tras la mal firescul
clădind pe slăbiciunea acelora ce rabdă
castele unde
sigur
păstrăm la loc de cinste
minciuna şi delirul acestei lumi bolnave
de câte ori securea n-am ridicat
dar uite
din verdele pădurii se-nalţă un blestem
şi cercul se închide
asemeni unui gând
ce ne învinge somnul
de câte ori Isus

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori Isus o fi bătut în geam

şi din mărire
poate
nu i-am răspuns
că noi
avem atâta aur şi-atâta fericire
încât călcăm pe legi şi spânzurăm destine
de câte ori cuvântul l-am prins în cuie orb
şi-apoi cu nepăsare am tras la mal firescul
clădind pe slăbiciunea acelora ce rabdă
castele unde
sigur
păstrăm la loc de cinste
minciuna şi delirul acestei lumi bolnave
de câte ori securea n-am ridicat
dar uite
din verdele pădurii se-nalţă un blestem
şi cercul se închide
asemeni unui gând
ce ne învinge somnul
de câte ori Isus

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acest moment mi-aş dori să te scriu

să ating cărţile noastre de sânge
şi cuvintele să ţâşnească în jur
ca durerile din care voiam să plec atunci
mi-aş dori să îţi ascult bătăile inimii
chiar dacă între noi sunt munţi
şi ape
şi dezastre
mi-aş dori să fac ceva cu toate cuvintele ce aşteaptă
ca lupii flămânzi
dar
vezi tu
şanţul acela plin cu nebunie
a fost şters de pe harta acestei lumi

uneori
crede-mă
am senzaţia că nu mai exist
că zac îngropată acolo
în trecutul glorios
când te descoperisem

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii mei

Eu v-am purtat în braţe şi în pântec,
V-am înfăşat în scutec de lumină,
V-am alintat în versuri şi în cântec
Şi v-am ţinut de mână prin grădină.

Am râs şi-am plâns atâta împreună,
Iar vremea nemiloasă a zburat,
Acuma grijile când se adună
Noi lăcrimăm, dar, sigur, separat.

Copiii mei, în lumea asta mare
Veţi întâlni atâtea nedreptăţi
Şi oameni prefăcuţi ce sunt în stare
Să vă arunce-n mii de greutăţi.

Voi să priviţi în urmă cu putere,
Să v-amintiţi de zilele când eu
V-am spus că-n clipe mute de durere
Atelă fi-va Bunul Dumnezeu.

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un târziu dezastrul va semăna cu un glob uriaş

ce adună membrele amputate din şanţurile vremii
ştiţi
niciun ieri nu ne mai afectează până să cădem în plâns
că avem un azi din care nu ştim sigur câte răni vor îngenunchea
şi câte se vor resemna
aici nu încape speranţa ca noţiune legală
e un fel de măcinare a orgoliului sau a depăşirii fiinţelor
vedeţi
ni se impun căderile şi viciile
iar noi nu ne mai asumăm nimic
am învăţat din mers cum să adunăm rumeguşul
iar verdele să ne fie blestem
într-un târziu foamea ne va cuceri inimile
şi vom înnopta râşnind boabele de rouă
ca nişte fiinţe atemporale izgonite din propria lume
eu nu mai contez pentru nimeni
dacă vă întrebaţi
dar nici voi
am devenit cifre pe un panou lipsit de logică
într-un târziu filosofia va cădea ca o barieră

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi în toată această fericire despre care vorbeşti

în faţa tuturor cunoscuţilor şi necunoscuţilor
există o mare tristeţe
un neajuns de care nu te dezlipeşti seara
când vrei să adormi
şi strângi pleoapele cu atâta forţă
crezând că pe ziduri
poemele vor curge ca nişte dâre subţiri spre zorii salvatori
nu-i aşa că îţi lipsesc
la fel cum îmi lipseşti tu
când văd fiecare vers mutilat de aşteptare
ştiu
voiai să guşti echilibrul
şi nimic nu te va opri să atingi carnea acestui tot
îngrămădit în banalul ucigător
dar de aici
de la străveziul acestei clipe
şi până la foamea disperată
de a nu putea să îmbraci cu o mărime mai mult
pentru că sufletul tău vrea să rămână
într-o zonă confortabilă

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!