Any Drăgoianu despre noapte

Femeia de rezervă

ea are braţe de foc şi te cuprinde în noapte
ca pe unicul adevăr al acestei lumi
şi cercuri se strâng în tot întunericul
strigăt peste strigăt
caii se întorc obosiţi la ieslea bătrână
femeia toarce încet
viaţă
moarte
viaţă
îţi iubeşte rănile
îţi ascute simţurile
prin păduri trec îngeri îndoliaţi
taie văzduhul în două
caii nechează
femeia te strânge la pieptul ei
e cald
încă ţi-e teamă
ca oricărui soldat
auzi gloanţele şuierând şi păsările tresărind în copaci
femeia toarce încet

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai să mă poţi ierta, că te iubesc până la sfârşitul acestei nopţi

şi mai departe,
prin timp,
până când lumina ţi se va aşeza pe mâini?

Ai să mă ierţi,

că locuiesc în partea cea mai întunecată a fiinţei tale
acolo unde strigătele sunt vii
acolo unde toţi demonii îşi leagă umbrele?

Ai să mă ierţi,

că n-am să deschid fereastra,
şi n-am să mai plec din camera ta,
acolo unde am îngenuncheat după toate războaiele,
acolo unde mi-am ascuns durerile fiecărei treceri?

Ai să mă ierţi?
Ai să mă ierţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu palmele reci ating finalul unei poveşti îndepărtate

unde mi-am îngropat felul de a fi
un cerc demonic din care nu pot să ies
nu e deloc surprinzător
cineva m-a lăsat acolo ca pe o străină
şi zgomotul paşilor lui în noapte
s-a transformat într-un tic-tac obsedant
mi s-a părut mereu că mă înec
sub presiunea verbelor
că toate se ghemuiesc lângă mine
ca nişte copii abandonaţi
pe care mi-e teamă să îi hrănesc
să îi scot în aerul trist al dimineţilor

oare cum să mă salvez
când nimicul în care m-am îmbrăcat
e atât de confortabil
exist şi atât
fără să pot gusta dintr-un fruct anume
explicând senzaţiile

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii sunt cei mai grozavi amanţi

te îmbracă în iluzii
te dezbracă la orice oră
îţi învaţă pe de rost
carnea
sângele
strigătul
te traversează ca pe anotimpuri
sunt mereu tineri
frumoşi
cu degetele moi ca iarba îţi ating zilele
nopţile
adevărul
poeţii sunt cei mai grozavi amanţi
cuvintele lor vindecă rănile adânci
ard până şi ultimul gând sinucigaş
rătăcit prin minţile bolnave
te îmbracă în iluzii
te dezbracă la orice oră
cu buze fierbinţi caută adevărul din carnea ta
poeţii sunt cei mai grozavi amanţi

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia mea seamănă cu un tren deraiat

iar călătorii
cu gurile pline de ţărână
îşi mestecă din plin neputinţele
sub grămada de materie sfărâmată
dorm visele absurde
cai ce zboară deasupra stâlpilor de telegraf
şi iubiri imposibile devenite realităţi
mai departe de vise
sunt străzile înguste
pe unde se plimbă
presupuşii fericiţi ai acestei lumi

poezia mea e o mare dezamăgire
vine dintr-un trecut războinic
şi se împotmoleşte
în aceleaşi false obiceiuri
are răni nevindecate
şi strigăte lungi
cât o noapte de iarnă
unde zăpezile cresc nepermis de mult

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu te-am făcut să crezi că eşti altul

şi te-am înlocuit pe tine cu tine
pe cel ce îl ştiam
cu cel ce îl visam
aveam un fel de teamă
să nu pierd ţărâna de care mă legasem
şi când nu puteam să îmi stăpânesc verticalitatea
plecam
acolo unde a început totul
la marginea lumii

ştiu ce vei spune
că povestea noastră e îngrămădită într-un trecut banal
că tu ai fost cum ai fost
pentru că nu am însemnat nimic
şi că ai dormit în fiecare noapte visându-ţi femeile
dar eu ştiu că nu e aşa

mereu am inventat oameni care m-au iubit
să mă poţi crede măcar o secundă
mereu am pozat zâmbete largi

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rol secundar

eu am venit să vă spun că trăiesc
nu ştiu cât de bine mă veţi înţelege
mi-am permis să croiesc din noapte
o singură pelerină
impermeabilă
fără zorzoane în stil medieval
am avut curajul să las un om de rând la intrare
el nu vede cablurile
prin care m-am conectat la întuneric
se ţine de stâlpul gardului de beton
crezând că hoţii sapă cu unelte neconvenţionale
l-am servit cu bomboane
să-i crească nivelul de zahăr din sânge
leşină foarte des când vede femei
îşi duce sentimentele
la tomberonul cu materiale reciclabile
are inima într-un pet de doi litri şi jumătate
cumpărat la promoţie
se menţine treaz după cum oscilează temperatura
ieri se topise roşul din ventriculul stâng

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu din Cutia cu nervi de oţel (2012)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Strâng în palmă,
ultimul sărut al acestei nopţi
pierdute, printre miile de nopţi
petrecute împreună,
în miile de vieţi pe care,
fără să vrem, le-am trăit...
Atât mai am lângă mine,
căldura acelui ultim şi fericit sărut...
Restul clipelor le-ai transformat
în ore de groază, în nesfârşite tranşee...
Dă-mi liniştea înapoi,
şi mută-ţi câmpul de luptă,
căci armele mele nu sunt pregătite
pentru un război adevărat...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin lentilele tale oamenii capătă forme cuminţi

dumnezeieşti
neîncepute
chiar
ca fructele date în pârg
uneori taci să nu le zdrobeşti culoarea
cu un cuvânt
poate că greşeşti
sau poate că nu
şi eu te ispitesc
aruncându-ţi în minte gânduri
despre care nu aveai habar

m-aş bucura să tresari când versurile astea
vor trece prin lentilele tale
ca mărgelele prin firul subţire
sau ca stropii de apă pe buzele arse
dar nu se va întâmpla nimic
nici măcar o aşteptare
nu aştept
nici măcar o tăcere

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă-mă să fiu tu

să-ţi gust nefericirile
până la ultima brazdă a sufletului
să-ţi mângâi intenţiile nesăvârşite
şi să-ţi ascult întrebările apocaliptice
să-ţi adun dezastrele
ca pe frunzele ce cad toamna
hai
învaţă-mă să fiu tu în fiecare secundă
să te trăiesc ca pe ceva ce îmi aparţine
şi în momentele de luciditate
când absolutul mă traversează
să te pot rosti ca pe un Dumnezeu
hai
învaţă-mă cum să-ţi deschid pieptul
în nopţile când luna doarme leneşă pe podea
şi lupii îşi strigă foamea prin păduri
când filosofiile se bat cap în cap
şi totul devine oblic
chiar şi gândul că te-aş putea poseda

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inevitabil

vorbea despre mine cu prietenii
mai arunca un zar
mai fuma o ţigară
şi le spunea că sunt obişnuită
o femeie care pierde mult timp la coafor
o mamă care îşi face griji
mai arunca un zar
mai fuma o ţigară
apoi se ridica şi privea stâncile din jur
asculta valurile
s-a gândit într-o zi să mă sune
mizând pe timbrul vocal ce-l va enerva cu siguranţă
însă i-am plăcut mai mult din acea zi
şi le-a spus prietenilor că sunt obişnuită
să iubesc
marea şi pescăruşii
că strâng în sacul de cânepă scoici rare
vorbea despre mine cu mine
îmi părea mai mult o oglindă
era ca şi cum prin fumul de ţigară

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un târziu dezastrul va semăna cu un glob uriaş

ce adună membrele amputate din şanţurile vremii
ştiţi
niciun ieri nu ne mai afectează până să cădem în plâns
că avem un azi din care nu ştim sigur câte răni vor îngenunchea
şi câte se vor resemna
aici nu încape speranţa ca noţiune legală
e un fel de măcinare a orgoliului sau a depăşirii fiinţelor
vedeţi
ni se impun căderile şi viciile
iar noi nu ne mai asumăm nimic
am învăţat din mers cum să adunăm rumeguşul
iar verdele să ne fie blestem
într-un târziu foamea ne va cuceri inimile
şi vom înnopta râşnind boabele de rouă
ca nişte fiinţe atemporale izgonite din propria lume
eu nu mai contez pentru nimeni
dacă vă întrebaţi
dar nici voi
am devenit cifre pe un panou lipsit de logică
într-un târziu filosofia va cădea ca o barieră

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braţe de sare

liftul nu coboară de două ori
el are programul trasat pe o fişă îngălbenită
cetăţenii înscrişi pentru audienţa de săptămâna aceasta
refuză să treacă prin sită isteriile zilnice
ei vor ca pământul intrat peste noapte
în creierele bolnavilor de la psihiatrie
să fie retrocedat întregului neam
sunt parcele rupte din dreptul poporului
cu răbdare de fier
nu poţi năvăli peste medicii cu halatele
primite pe inventar
să contaminezi instrumentele refolosite

există un sistem de protecţie
pentru întregul personal
cuprins de vraja măririlor salariale

asistenţii din schimbul de noapte
împart perfuziile cu trimişii la morgă
semn că minele de sare deschid porţile

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu din Cutia cu nervi de oţel (2012)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!