Boris Marian Mehr despre poezie

Virgin

Virgin este cuvântul nerostit,
Prin aparenţe el îşi cheamă sensul,
Dar unde e iubire, ca-ntr-un mit,
Regina-şi va găsi alesul.
De marmură e marea fără vânt,
Fierbinte soarele topeşte păsări, maluri,
Poeţii vin, adaugă un cuvânt,
Iar noaptea va începe balul.
Eu te voi lua în braţe-ncet, tăcut,
Noi ne vom pierde în ciudate dansuri,
Poate, iubito, pentru asta ne-am născut,
Pendulul morţii, să-i oprim balansul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă ceasul să meargă

Lasă ceasul să meargă, zice Richard,
Urechile îi ard, dar lasă ceasul să meargă,
Poeţii scriu de zor poeme,
Niciun ceas nu se opreşte la vreme,
Toate ceasurile merg, chiar şi pentru morţi,
Că moartea-i numai umbra unei porţi.
Dacă iubeşti, iubeşte mai departe,
Dacă exişti, încrede-te în soartă,
Totul e scris şi socotit şi judecat,
Întru sfinţenie sau chiar în plin păcat,
Eu cred în avataruri, cred c-am fost
Un fulg căzut din ceruri, fără rost,
Acum mă nalţ precum un prunc umblând prin timp,
Iubito, scrie-mi, până nu mă schimb.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul acesta

Poemul acesta va fi citit
De milioane de ochi
De ciorap,
Totul s-a spus,
Vom dormi pe spinarea
Calculatorului,
totul este să lopătezi
în somn,
te poţi îndrăgosti
de o virgulă
uitată-ntr-o frază,
poţi să plângi
cu viteza luminii,
lasă-ţi mâinile să zboare
spre Andromeda,
gândul să-ţi fie drept
ca strigătul dezvirginării.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succesul

Succesul vine tiptil
Ca un mic crocodil,
Înghite şi el ce poate,
Resturi dulci de bucate.
Victoria are un steag,
Tobe, ecouri în larg,
Triumfuri, statui ecvestre,
Veste, poveste, Oreste.
Doar sufletul ştie hazardul,
Întunecimea, brocartul,
Înfrângere, moarte, nu-i bai,
ţii minte cum colorai?
Moartea cu purpură vie,
Viaţa albastră să fie,
unii-şi pierd sufletul, dar
nu mor, trăiesc la hotar.
**********************
Trimiţi scrisori către lume,
Iar lumea e doar un tăciune,
Aduci poeme cu roaba,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cavalerul are dreptate, dispreţuieşte cultura,
de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,
un trandafir, acolo, un trubadur ucis,
imaginea trezirii aminteşte de Lazăr sculat din morţi.
Priveam adeseori întunericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur nu dispar, ele sunt fericirea.
Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,
acum simplu poet, inventez ce vreau eu,
prietenii se cam feresc de mine,
poezia nu ajută la nimic, ea însăşi este pe moarte,
femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.
Iar viaţa seamănă cu iarba, gândeşte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog

E mult de-atunci, este o veşnicie,
De când nu ne-am văzut, eşti străvezie,
Noi nu ne aparţinem, doar altora,
E mult de-atunci, tu te chemai Sefora.
Deasupra vieţii mai nimic nu este,
Dar şi mai sus, peripeţii celeste,
Poetul îşi iubeşte slava,
Surâd regine, Mab şi Maba.
Doctorul Oz, mai pişicher,
Ne tot măsoară c-un echer,
Ce ne priveşte? Mult de-atunci,
Atâtea opere şi prunci,
Masca poetului, cam mort,
O poartă astăzi Rapaport,
E peste fire, prenormal,
Ce-o fi zicând Sardanapal?
Redevenind floare, pământ,
Eu mă închin adânc şi blând.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Handra

Seară, poate ultima, poate penultima,
A venit la mine cineva, era disperat,
Nu ştia de ce, era disperat pentru că nu ştia de ce,
Îţi lipseşte o femeie, l-am întrebat?
Poate. Alcool? Nu. Fumezi? Nu prea. Citeşti?
Rar şi numai cărţi bune. Ce vrei? Nimic.
Nu vrei nimic? Eşti un om fericit.
A zâmbit, a deschis uşa de la lift, dar liftul nu era acolo.
S-a dus în gol. Fericit. Încerc să mă liniştesc. Citesc o carte.
Liftul a fost reparat. Să nu uitaţi de poeţii morţi de foame.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În singurătate se naşte Narcis

"Oricine-ai fi, în seară vino afară,
Din camera în care totul ştii",
Ne spune Rilke, cine-i Rilke,
Pe nici un site nu-l pot găsi.
Întreabă nea Caisă, câţi pe lume
Mai scriu poeme, da, prea mulţi nebuni,
unii scriu minunat, nu spun minciună,
ce mari poeţi erau printre străbuni?
Atunci, mai bine vom sădi pomi, prunci, steluţe,
Să aşteptăm ce vor ieşi, trăim în Rai,
Dar au venit doi inşi cu cămeşuţe,
Îmi spune unul, treci în dubă, hai.
Nu, nu-s nebun, dar am idee,
Nu port nici ochelari de cal
Se enervează slugile, stăpânii,
Zadarnic am ieşit din Neanderthal.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A

Ceva s-a întâmplat, hemoragie, cutremur,
chestie malignă, cine n-are?
Aveţi şi altă întrebare, domnul Diavol?
Noi nu suntem de piatră, nici lemn tare,
venim de undeva, plecăm oriunde,
nu-i nimeni să întrebe, nu răspunde,
lăsaţi să sune telefonul, taie capul.
Pe când un om în miezul vieţii lui,
dădu în mintea viviţelului,
pădure-ntunecată părea viaţa,
când nu aveai un scop, numai o raţă,
amar vorbeai pe-ascuns, o spun pe faţă,
frica pe nesimţite m-a pătruns,
că nu e poezia în pericol,
ci globul nostru, vechi vehicol.
Prea ne încrâncenăm uitând iubirea,
fără iubire nicio convertire
nu-ţi va salva nemernica făptură,
poţi aduna zeci de milioane-n bătătură,
în versul meu reînvie Beatrice,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii care nu se văd

Ochii care nu se văd, se inventează,
Iubito, nu mă considera un copil prost,
Iubirea noastră nu s-a stins, ea nu încape
Într-o glastră smălţuită, nu încape în Univers,
nici în plânsul de miel al unui vers,
iubirea noastră nu există, ca şi poezia,
ea este transcendentală, ce nu se naşte,
nu moare, chipul meu seamănă cu cel al lui El Greco,
mă retrag în timp şi spaţiu, cuvintele pot fi aripi, ghiulele,
minciunele, subapreciezi, oare, miezul chestiunii?
Eu nu mă îmbăt cu complemente, lichioruri, mente,
Unele drumuri se întretaie, vin tâlharii şi te despoaie,
Dar eu păstrez icoana, eu cred,
Am un suflet de ied.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un strop de nebunie

Fără un strop de nebunie
Nu poţi iubi,
Fără un strop de poezie
Nu poţi trăi,
Dar ce spun eu acestor muze
Ce pun un preţ pe chip, pe buze,
Care-mi impută că sunt eu
şi nu le pot iubi mereu?
Religia iubirii, drage muze
E mai presus de iertăciuni şi scuze,
Nu poţi umbla peripatetic
Fiind şi înger şi eretic.
De v-am părut cumva umil,
E lecţia marelui Will.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

În formă simplă

În formă simplă, dragostea
Seamănă cu mişcarea browniană,
Dar Sylvia Plath de ce s-a sinucis?
Vermicular şi spumegând
Se apropie gândul cel roş?
"La luna rossa, il vento, il tuo colore
Di donna del Nord, la distese di neve",
În piaţa San Marco am stat şi am plâns,
m-am gândit la Ierusalim, la iasomia
din jurul morii lui Montefiore.
Contrapunct absurd de mânie,
Doamne, dă pace inimii mele
şi tuturor celor cu inimă.
Balast, aruncaţi balastul,
Strigă Jules Verne, balonul
Se nalţă în stratosferă şi explodează.
Coboară lin, ca nişte pene,
Poemele, rimele, lacrimi şi stele.
Mă dor braţele de parcă
mi-aş purta propriul coşciug.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia temelor secunde

La un sfert de milenium mai scriem poemul,
Cu Doris alături, spală şi mături,
Ce generaţii pierdute în spaţii?
Fitzgerald, rogu-te, fiţe, nu logosuri,
În Sudul Africii cresc mari şi maci-cii.
Under my skin se nalţă un spin,
Pasărea cântă, sângeră sfântă.
Hai să coborâm niţel în infern.
Adică în interior repejor.
La dou"şpce noaptea, primise kafta,
Era la spital marele Val,
Un Valentin cu nume divin,
Bătut, răstignit de un fost iubit,
Un fel Wilde, dar mai fără heil.
Părea educat, fără păcat,
Avea el vicii, în marginea fricii,
Noaptea sta treaz, atârnat de pervaz,
Se credea vultur, primea doar şuturi,
Aşa se scrie o poezie?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, filosofia

Ah, filosofia s-a ruginit,
Îmi spune silfida din vechiul Egipt,
Doar poesia, doar poesia,
Ne mai trezeşte melancholia,
Dar şi seceta e foarte mare,
În poesie nu sunt motoare,
Nici motorele, nici motorete,
Dă din picioare şi scrie, băiete,
La ce bun poeţii în vremuri de crize?
Întreabă oricine, pipiţe, marchize,
Poeţii nici flori nu aduc şi nici cecuri,
Zece fecioare în cer aprind becuri,
Poeţii zac în beznă şi scriu,
Nu au, săracii, bani de sicriu,
Fiul lui fiul, la nesfârşit,
Nu poţi trăi doar cu un mit,
Cade Irod, rămâne ispita,
Nu-i Babilonul, dar e iubita,
Om din neom, antiom, paraom,
Doar din poem nu poţi face un pom.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt poetul abisal

Nu sunt poetul abisal, nici retor, nu scriu ziua,
Nici noaptea, dar eu scriu pe cer
şi pe cuvânt de-onoare, nu-s saturnian,
nu-s fascinat de-un fond obscur,
nu umblu la subsoluri, nici Babilonul nu-l visez,
nici moartea nu-mi este iubită,
nici nu urăsc cum trebuie, cu migală,
dar eşti poet? Mă-ntreabă-un lector ipocrit,
un semen de al meu, nu fac infarct,
scriu cum respir, când nu mai scriu,
duceţi-mă la Morgă pe ascuns,
sunt Hyde şi Jeckill, scriu, nu scriu,
astfel eu supravieţuiesc, nebun sau limpede
ca apa de izvor.
Brusc, ceva din adânc, din ceruri, din codru,
Viaţa, ca florile-n crâng, se duse ca Orbul,
Ce să-nţelegem şi cum? Duminică a împăcării,
Trecutul pare doar fum, ostateci suntem întrebării.
Operă-bufă trăim, plângem zadarnic,
În ghilimele vorbim, Domnul nu-i paznic,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alienare (versuri)

Sigur, iubita îmi spune –
Eşti un nimeni,
Sunt un nimeni,
Dar de unde vine vocea iubitei?
Iubita este în vinele mele albastre,
Ea circulă prin vase, prin inimă, prin creier,
Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Nu mă îndoiesc nici o clipă, nu o contrazic,
De când m-am născut ştiam că sunt un nimeni,
Iubita era scaietele din curte, era drumul pustiu,
Eşti un nimeni îmi spune norul plutind precum albuşul
În crema lichidă, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Iubita pe numele ei, Mengele, Himmler sau Bormann,
Iubita este un bărbăţel în chiloţi, nu vă speriaţi, ea nu este femeie,
Ea este tot ce nu a fost feminin niciodată, ea nu este din coasta
Bietului Adam, este o mult mai veche fiinţă, fosila pe care noi
N-o vom găsi niciodată şi leagă maimuţa de om, ca răspuns
La-ntrebarea pusă de Domnul.
***
Eram păgân, aveam un munte,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riscul

Nu încerca să faci mai mult decât poţi, rişti să reuşeşti.
Nu încerca să-ţi trăieşti viaţa, rişti să te bucuri de ea.
Nu încerca să rişti, rişti să câştigi.
Nu te încrede să crezi numai în tine, rişti să nu mai crezi în nimic.
Nu iubi, rişti să te îndrăgosteşti.

Gravitaţie implacabilă, ireversibilă,
Unul cade, altul este împins
Cu patul armei, fumează ultima ţigară,
Ca pe un poem, în rotocoale simetrice,
Un cariu cu antene circulă prin oraş,
Străpunge pereţii inconsecvenţei noastre,
Falsii pereţi, duşumele din foi de Biblie,
Mă identific cu ultimul om,
Fericiţi cei săraci cu duhul,
Mă-nscriu voluntar.
Râsul, o explozie nucleară,
Gravitez în jurul poemelor încă nescrise,
Paralele cu mine însumi.

poezie de Boris Marian Mehr (13 ianuarie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este un om

Poetul este un om, el poate fi înjurat,
Scuipat, bătut, ucis, la nevoie, dar el nu va ucide pe nimeni,
Poetul este născut sub aripa unui înger,
El nu ştie exact ce va urma, el scrie şi nu ştie
Că se pune la întrecere cu Dumnezeu,
Dar El, Domnul înţelege, îi iartă prostiile,
Cum şi noi iertăm greşiţilor noştri,
Poetul iubeşte aiurea, năvalnic,
El nu poate fii un boşorog, cum îl numeşte
Vidanjorul de serviciu, el miroase a Paradis,
Chiar dacă-l ţii zece ani la pârnaie,
Iubiţi poeţii şi vă veţi iubi pe voi mai mult,
Poetul este un om, dacă vreţi, îl iertaţi,
Mai face şi măgării uneori, că din lut este făcut,
El lasă în urmă pene de porumbel,
Pagini stropite cu sânge.
Este sânge de om şi de înger.
Aşa cred.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satyra 0

Un ou şi bou dogmatic se tot plimba pe străzi,
Văzu o bergsonină ce împărţea din prăzi,
Bigungii, nibelungii ne dăruiau tot plozi
Veniţi din galaxia funeştilor irozi.
Cum lumea înlemnise, am preferat să plec,
O, love, o, God, mai bine citesc din nou Red&Black.
Frumoase erau Sappho şi Mona Lisa, bre,
Dar trece frumuseţea că doară panta rei.
Dar plodul, nodul, rodul
O tot lua în sus, ajunse rege-n ţara
Absurdului indus.
Acolo doar nebunii se bucură, de ce?
Pentru că poezia e-un fel de pas des deux.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie, sufletul

Atenţie, mi-am pierdut sufletul,
Aducătorului – bună recompensă,
Dacă este o domnişoară, un pupic pe frunte,
Atât, sufletul meu latră rar, de obicei scrie versuri,
Unele sunt extraordinare, chiar aşa, necitite, ele strălucesc
Precum stelele îndepărtate, am un suflet care nu prea îşi ascultă stăpânul,
Nu se lasă dresat, nu crede uşor pe oricine, dar,
Ehei, când vede aurul din aproapele său,
Aleargă o sută de mile şi mai mult,
Ocoleşte pământul, aduce plante exotice
şi le depune la picioarele sfintei iubiri.
Dacă nici acum nu se găseşte sufletul meu,
Îl las celui sau celei care l-a furat,
Sunt sigur că la ceva tot foloseşte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!