Nu numai că toate drumurile duc astăzi către România, dar aici există și loc pentru toată lumea.
După mine vor veni generații și generații, si nu-mi pot imagina chipul fiecăreia; dar voi contribui cu câte ceva la formarea lor: România va trăi. România va dispărea doar odată cu ultimul oraș situat în inima sa.
Camelia Oprița în Zidul gândurilor (aprilie 2020)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spiritualitatea românească a fost instrumentul care a contribuit la formarea caracterului nostru. Reprezintă renașterea noilor forțe, o adâncire a triumfului frumuseții divine atunci când adevărata sa esență este păstrată intactă.
Cum să ne mântuim când suntem strâini de acest popor cu tradiții care a fost binecuvântat de Dumnezeu? -
Camelia Oprița în Jurnal, Unde e timpul devenirii noastre prin care strămoșii au construit cu migală veșnicia neamului ?
Adăugat de Ioan Maria Elena D
Comentează! | Votează! | Copiază!
De secole, de la Dimitrie Cantemir la Adrian Păunescu, noi românii am folosit "Dumneata" și "Dumneavoastră". Astăzi, această formă de respect aproape a dispărut: o falsă familiaritate riscă să se transforme într-o insultă.
După cum frumos zicea Nichita Stănescu: "Cuvintele sunt foarte asemanatoare cu ființele, ele sunt chiar ființe''
Camelia Oprița în Palimpsest, (Jurnal) (martie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
De secole, de la Dimitrie Cantemir la Adrian Păunescu, noi românii am folosit "Dumneata" și "Dumneavoastră". Astăzi, această formă de respect aproape a dispărut: o falsă familiaritate riscă să se transforme într-o insultă.
După cum frumos zicea Nichita Stănescu: "Cuvintele sunt foarte asemanatoare cu fiintele, ele sunt chiar fiinte''
Camelia Oprița în Palimpsest,, (Jurnal) (martie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am întâlnit și români fericiți într-o tăcere tristă, erau cuvintele pierdute din a c a s a n i m ă n u i a. Dacă citești, mai întoarcem o foaie pentru mâine să ne regăsim români, să regăsim forța de a deveni mai înțelepți decât am fost azi. Tăcerea te maturizează fără a scoate un sunet despre adevărata libertate interioară care se luptă cu morile de vânt.
Camelia Oprița în Așa am învățat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Președintele Nicolae Ceaușescu a arătat lumii întregi unde este localizată pe hartă România, țara noastră fiind printre altele a cincea forță diplomatică din lume. Dar cum personajele unice în istorie au mărire și decădere, poporul nostru ar trebui să se obișnuiască cu ideea că marea bătălie dintre bine și rău nu pe câmpul de luptă se decide, ci în adâncul conștiinței fiecăruia dintre noi.
Suma Civis Romanus...
Camelia Oprița în Palimpsest (26 ianuarie 2006)
Adăugat de Teodor Marinesc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am văzut pământuri cu măști de sclavi:
aveau obrajii largi pe care se derulau lacrimi și sudoare,
se uneau și udau aceste pământuri seci, am văzut...
Am întâlnit și români fericiți la un televizor din vitrina
supermarketului din colț: vorbeau despre libertate
ca de o pasiune care se răcește și moare:
rămăseseră fără rădăcini. Scrisorile încetaseră demult.
Acasă se privatizase POȘTA: îi luase locul o crâșmă cu băuturi de tranziție în economia de piață
Camelia Oprița în Așa am învățat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Lucian Avramescu
Lucian Avramescu - Poetul cu "rădăcini de piatră"
care a reușit să construiască pod între realitatea zilelor noastre și străvechile tradiții românești.
Scrierile sale de neegalat
vor rezista testului generațiilor,
strălucind în viziunea transmodernismului viitor.
Lucian; De acum încolo,
mâna nu-ți va mai scrie suferința pe cer,
ci dragostea ta pentru Dumnezeu,
Pentru că moartea nu este doar ușa crucii,
este puntea spre viața veșnică,
unde Totul îmbrățișează cu grijă Totul!
poezie de Camelia Oprița din Condeiul de Aur (12 decembrie 2021)
Adăugat de Carol Mihăescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă uitai pe Olt în jos ( Doină românească )
Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Și pe maica necăjită.
Plânge, plânge și suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.
Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi și rădăcină.
Primavara face frunză,
Arșița să n-o pătrunză.
Face umbră răcoroasă
Și se leagănă duioasă
În grădina de acasă
Casă, vatra mea frumoasă...
[...] Citește tot
cântec, versuri de Camelia Oprița din Ulițe și oameni (2020)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă uitai pe Olt în jos ( Doină românească )
Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Și pe maica necăjită.
Plânge, plânge și suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.
Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi și rădăcină.
Primavara face frunză,
Arșița să n-o pătrunză.
Face umbră răcoroasă
Și se leagănă duioasă
În grădina de acasă
Casă, vatra mea frumoasă...
[...] Citește tot
cântec, versuri de Camelia Oprița din Ulițe și oameni (2020)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cetatea spirituală a sufletului artistului se construiește din rădăcinile obârșiei: așa s-a născut Coloana Infinitului, ridicată din ''mărgele'', denumire dată de sculptorul Constantin Brâncuși modulelor de piatră ale Coloanei Fără Sfârșit care reprezintă partea principală a trilogiei Ansamblului Monumental din Tg. Jiu.
Pasărea Sufletului înfățișază descătușarea zborului din piatră a spiritului românesc cu o puternică autoritate spirituală: Uitați-vă la cer, cerul trăiește! Are aripi în numele celui ce i le-a modelat.
Camelia Oprița în Însemnări din inima Olteniei
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am cutreierat pământuri străine, poleite și semănate cu mori de vânt
să poată face față furtunilor barbare: Aceste pământuri m-au hrănit
și le-am dat în schimb sudoarea, dar nu erau un adevăr al meu căruia să-i aparțin.
Atunci am înțeles că strămoșii mei întregesc rădăcinile stejarilor
cu frunțile în nori, din frunzele cărora toamna doinește
la umbra galbenă a pădurii.
Am văzut pământuri cu măști de sclavi:
aveau obrajii largi pe care se derulau lacrimi și sudoare,
se uneau și udau aceste pământuri seci, am văzut...
Am întâlnit și români fericiți la un televizor din vitrina
supermarketului din colț: vorbeau despre libertate
ca de o pasiune care se răcește și moare:
rămăseseră fără rădăcini. Scrisorile încetaseră demult.
Acasă se privatizase POȘTA: îi luase locul o crâșmă cu băuturi de tranziție în economia de piață.
Camelia Oprița în Așa am învățat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La 1 decembrie(1918), eram cu toții conștienți că păstrarea intactă de-a lungul timpului a idealurilor care ne uneau presupunea momente de ferm angajament și, în timp, mari sacrificii.
Dacă puterea politică nu o respectă, dacă guvernul și parlamentul nu o apără, dacă partidele o manipulează, atunci va lipsi fundamentul solid pe care se sprijină libertatea și speranța noastră!
Când nu mai vezi cărți în mâinile copiilor, cai în curțile oamenilor, tineri români care se întorc în patria lor, este evident că ceva nu e în regulă.
Drepturile omului sunt de obicei considerate "drepturi absolute", dar dacă nu ai grijă de ele și nu le protejezi, te vei trezi într-o dimineață că nu le mai ai.
Camelia Oprița în Să ai libertatea în mâinile tale (2011)
Adăugat de Gian Luigi Zampieri
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăznesc să fac această declarație pentru a respecta cea mai înaltă lege a ființei noastre, vocea conștiinței. Curajul scriitorului este o virtute rară, cu un singur scop: bunăstarea comunității așa cum este garantată prin lege. Este, așa cum bine spunea Machiavelli, "să ai libertatea în mâinile tale". Astăzi, țara are nevoie de cetățeni legați de rădăcinile ei, oameni credincioși și curajoși, să protejeze Legea Fundamentală care garantează spațiul vieții civilizate într-o societate de drept. Acest lucru implică nu numai conștientizarea valorii morale a omului, ci și obligația de a avea coloană verticală în procesul practic; pe românește: OMUL SFINȚEȘTE LOCUL. Nu uitați, nu uitați niciodată: Dacă nu putem face nimic din punct de vedere politic, avem datoria să ajutăm societatea evitând degradarea valorilor și drepturilor omului în lupta pentru un nou obiectiv.
Camelia Oprița în Zidul gândurilor
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la România, dar cu o relevanță mică.
Deși se stinge de la o zi la alta în trecerea prin ceasuri străine lui, iubesc satul românesc.
Azi avem satisfacția totală că nu mai suntem parte componentă a sufletului satului. Dar pentru asta ar trebui să-i udăm vatra cu lacrimi, că morții noștri nu-și fac somnul de veci și mormintele lor uscate sunt tulburate de agonizarea noastră cotidiană; trăim în absența totală a identității de fond, obsedați de o febră rebelă a succesului pe scena lumii, de a scăpa pentru totdeauna de mizeria vieții.
Dar inevitabil ajungi o umbră depresivă.
O încordare a gândului aduce regretul că nu am făcut nimic și că această dramă a devenit lacrima esențială a omului de la moartea ultimului astru și până încoace. Stelele își pierd strălucirea deasupra celor trecuți în lumea împietrită. Cerul nu mai e senin deasupra noastră; anotimpurile sunt făcute de mâna omului înstrăinat de el însuși trăiește doar să mănânce și să respire.
El e moartea totală și nu una aproximativă a rădăcinilor biologice care i-au adus nașterea în sufletul satului.
Camelia Oprița în Intensitatea veșniciei este eternă și tulburătoare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furt
A fura înseamnă a lua ceva care nu este al tău,
împotriva voinței proprietarului.
Și dacă cineva fură coperțile și pasaje din cărțile publicate de autor,
înregistrate la Biblioteca Națională a României
pentru a le posta pe alte site-uri înșelătoare în interesul său financiar,
(așa cum se arată în linkul de mai sus),
se numește în continuare F U R T.
Dragi vânători fără "chip" vă informăm:
Cartea este ''protejată'' de un sistem de alarmă
numit:
Ambiție.
Aprobare.
Aventură.
Bucurie.
Căldură.
Capacitate.
Dragoste.
Omenie.
Stima de sine
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Agonia.ro sau WordPress.com (6 septembrie 2021)
Adăugat de Radu Tudoran Maiorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre România, adresa este: