De cele mai multe ori te obișnuiești greu, la început, să-ți placă femeia fără care mai târziu nu mai poți trăi. Iubești întâi din milă, din îndatorire, din duioșie, iubești pentru că știi că asta o face fericită, îți repeți că nu e loial s-o jignești, să înșeli atâta încredere. Pe urmă te obișnuiești cu surâsul și vocea ei, așa cum te obișnuiești cu un peisaj. Și treptat îți trebuiește prezența ei zilnică. Înăbuși în tine mugurii oricăror altor prietenii și iubiri. Toate planurile de viitor ți le faci în funcție de nevoile și preferințele ei. Vrei succese ca să ai surâsul ei.
Camil Petrescu în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930)
Adăugat de Cătălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va veni o vreme când amorul va dispare, când cei care suferă din cauza iubirii vor părea ridicoli? Cine știe? Dar ce poate face starea de lucruri care va fi cândva, pentru cei de acum... pentru cei care și-au încheiat ciclul revoluției pe planetă, sub această zodie de azi?
citat clasic din romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu (1933)
Adăugat de roxanne
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se spune că unii bolșevici, socotind iubirea cu veleități de alegere și exclusivitate, drept o prejudecată infiltrată de spiritul burghez, au încercat s-o desființeze printr-o educație contrară, tratând amorul ca pe un instinct, asemeni celorlalte, fals împodobit până acum cu aureolă pasională. A fost redus la stricta lui importanță prin educația neipocrită a sexelor laolaltă, prin nuduri integrale, pe stradă chiar, și prin încurajarea împerecherilor libere. Eroarea cea mare e că au crezut că amorul în acestea rezidă...
citat clasic din romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În prag
Deschide ferecata poartă,
Kicsikém,
Sunt acolo-ngrămădite
Tristeți de mult uitate,
Vechituri și gânduri părăsite,
Toane reci pe lângă soartă.
Rând pe rând am aruncat acolo,
Ca într-un pod de casă,
Atâtea lucruri care-au fost,
Desperechiate, prăfuite de uitare,
Zestre și povară fără rost.
În jilțul fericirilor trecute,
Cu câlții scoși afară,
Doarme somnoros "odinioară"
(L-o cuprinde cândva cartea
Amintirii prefăcute.)
Treze stau prin colțuri drame doar schelete,
[...] Citește tot
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire, dar cu o relevanță mică.
Vanitas
Urcând luminos în spirală,
Un strung cu lame de argint
Te-a subțiat din fildeș.
Și-ntruchiparea ta e o spirală ce se -nalță...
Dar ce neînsemnați
Mai suntem totuși amândoi...
Suavă Kicsikém...
Sub înstelarea de baldachine,
Dintre noaptea nencepută din trecut
Și-aceea fără de știre care vine
Ne-am întâlnit printr-o minune de-ntâmplare
În ceas, cu neființa-asemene,
În omenirea curgătoare
Două trupuri. Gemeni, gemene
Micuțo,
Până la noi
[...] Citește tot
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Camil Petrescu despre iubire, adresa este: