Textele de mai jos conțin referiri la iubire, dar cu o relevanță mică.
De v-am greșit, vă cer iertare
Nu m-am născut pe pajiști de speranță,
Dar din iubire mi-am creat morfina,
Cu care-am injectat nori de restanță,
Fiindcă știam că nu a mea e vina.
Mi-am croșetat pe suflet toleranță
Din voalurile viselor vândute,
Ca să nu uit că viața-i o balanță
În care azi și mâine sunt redute.
Dar uneori prin patimile vieții
Mi-am pus pe gânduri munți de răutate,
Și-n loc de trandafiri am luat scaieții,
Ca pe-un model, crezând că-mi fac dreptate.
Însă tot eu, mi-am dat apoi sentința,
Făcând din lacrimi sute de izvoare,
Și am făcut un pact cu umilința,
Deși simțeam că sufletul îmi moare.
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Patimile lui Isus"...
Toți Îl lovesc cu sete și cu ură,
Dar El privește suspinând spre gloată,
Trecând tăcut prin cea mai grea tortură,
Ca să salveze omenirea toată.
Pe fruntea albă ține o coroană,
Iar trupul Lui e răstignit pe-o cruce,
Și spinii răutății ii fac rană,
Purtându-L înspre ultima răscruce.
Și lacrima Îl arde tot mai tare,
Iar lanțurile grele Îl apasă,
Dar El se roagă pentru-aceia care,
L-au aruncat spre moartea nemiloasă.
Apoi se uită disperat spre Cerul,
În care se aprinde o văpaie,
Ce-'ntunecă în grabă tot eterul,
Și se pornește o cumplită ploaie.
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărie, cere mărire de salariu...
Într-o luni de dimineață
Maria venind din piață
Udă toată de sudoare,
Se uită la coana mare
Si îi spuse supărată:
-Vreau o mărire de plată!...
Cu o privire ciudată,
Doamna o-ntrebă mirată:
Ai înnebunit măi fată?
- Pai cucoană Valentina
Știe toată Colentina
Că la toate sunt mai bună
Așadar vreau o arvună!
- Hmm... răspunse cam nervoasă
Doamna, și din fire scoasă,
Strigă tare să se-audă
Mai Mărie, ești zăludă?
Dă-mi și mie un exemplu
Să nu-mi schimb comportamentu'!
Pai cucoană, la călcat,
[...] Citește tot
pamflet de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci l-am renegat pe Dumnezeu
La un obor de interzise,
Am zăbovit mult prea mult timp,
Și-am cumpărat doar compromise
Fiind mereu în contratimp.
Printre frustrări lacrimogene,
Speranțe-am aruncat în vânt,
Ca-n voaluri gri de fumigene,
Să se prefacă orice cânt.
Nu, nu știam ce-i fericirea
Și-mi era greu, atât de greu
Când mă strivea dezamăgirea
Cu pietre reci de minereu.
Care creșteau, creșteau într-una
Și inima mi-o sfâșiau
Lăsând în ea numai furtuna
De gânduri care mă-nghețau
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Dorina Omota despre iubire, adresa este: