Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte, dar cu o relevanță mică.
Moartea Mitropolitului
Din viața pământeană a plecat, acolo printre stele.
În cer locul și-a aflat și locuiește cu ele.
Acuma, de sus ne privește cu ochii cerului, senin.
De multe rele ne păzește, la chipul lui eu mă închin.
Cum luna are nevoie de soare, ca să poată lumina,
Tot la fel Dumnezeu are, nevoie de Sfinția Sa.
Să-i stea alături l-a luat.
L-a așezat printre cei drepți.
Cu îngeri l-a înconjurat
și cu Sfinții Înțelepți.
Astfel, Mitropolitul Anania, o altă viață a început.
Pe pământ a fost făclia, celor ce-n Dumnezeu au crezut.
S-a stins Duhovnicul Carpaților.
Spiritul lui a rămas.
În eternitatea munților
și-acum ne cheamă al său glas.
De sus, din ceruri, el veghează, cum credincioșii pe pământ,
continuă și mai păstrează, al credinței lui cuvânt.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când Dumnezeu va veni
Când Dumnezeul nostru Sfânt
va coborî pe pământ,
Pe planeta nostră albastră
cu suflare omenească,
Va face cu voia lui
un rai al pământului.
Noi care locuim pământul
și-n rostire avem cuvântul,
În noul rai, îngeri vom fi,
pe Dumnezeu vom slăvi.
Cu necuvântătoarele
vom umple ponoarele.
împreună vom trăi,
cât soarele va dăinui.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță de mai bine
Dacă vom reuși să supraviețuim acestei epidemii, nu vom mai fi ca înainte. Vom ieși cu un comportament mult schimbat. Vom avea mai multă pace în suflet, o inimă mai liberă și o mai bună viziune asupra lumii. Cu alte cuvinte vom învăța din greutăți. Vom avea mai multă grijă de viața noastră. Vom deveni mai înțelepți, mai spirituali. Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!
poezie de Dumitru Delcă (1 aprilie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăticul meu
Mi-e dor de palma ce-mi dădeai
când nu eram cuminte,
Apoi în brațe mă luai,
mă sărutai pe frunte.
Mă îndemnai cu dulci cuvinte
să fiu copil ascultător.
Îmi dădeai învățăminte
ca să mă port în viitor.
Pe câmpul ars de soare
unde trudeai din greu,
Îți aduceam mâncare
și apă, tăticul meu.
Cu apa din cănuță
tu fața-ți răcoreai,
Și-n umbra la căruță,
la masă te-așezai.
Tu pofta de mâncare,
c-o țuică îți sporeai.
Făceai o cruce mare
și traista desfăceai.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte dulci,cuvinte flori (soției de 8 Martie)
De 8 Martie, în zori,
cuvinte dulci, cuvinte flori,
Cu mult drag îți dăruiesc,
semn că încă te iubesc.
Cuvinte dulci, cuvinte flori
pornite din inimioară,
Am să rostesc de multe ori
și în astă primăvară.
Iar din suflet îți doresc
multă, multă sănătate.
Ca florile când înfloresc,
de lumină să ai parte.
Acum, mai mult ca altădată
cu nostalgie-mi amintesc,
Cum te iubeam când erai fată.
La fel și astăzi te iubesc.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (8 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vă aducem flori în glastră
Sunt copil, boboc de floare,
Școala îmi este grădină,
Dumneavoastră sunteți soare
Care mie-mi dă lumină.
Prin cuvinte și prin fraze,
Din cărți îmi trimiteți raze.
Mă învățați cum să vorbesc
În graiul dulce românesc.
Sunteți luminător de minți,
Exemplu bun pentru părinți.
Tuturor ne dați povață
Despre lume, despre viață.
Pentru lumina ce primim,
Cu mult respect vă mulțumim.
Iar de ziua dumneavoastră
Vă aducem flori în glastră,
Un munte de sănătate,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (4 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul eminescian
Timpul eminescian
A fost "luceafăr" pentru noi.
Multe poezii scriam,
Sau pictam "Carul cu boi".
Sculptam infinitu-n piatră,
Nu-l lăsam să cadă pradă.
Eram mai stăpâni pe vatră,
Din cuvinte făceam spadă.
Am stat de strajă țării.
La Dumnezeu ne-am rugat
Să nu ne dea uitării.
Luceafărul ne-a luminat.
Dar, când Luceafărul s-a stins,
În țară multe au apus.
Monotonia ne-a cuprins
Și tot ce-am creat, s-a dus.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea-ți luminează mintea
Copile,
Cartea care-ți stă în față
nu-i un maldăr de hârtii.
Este cea care te-învață,
lucruri multe ca să știi.
Luna-ți luminează puntea
ca să vezi unde pășești,
Cartea-ți luminează mintea,
te-ajută să nu greșești.
Precum luna luminează
nopțile în întuneric,
La fel cartea luminează
universul tău feeric.
Prin imagini și cuvinte
cartea-ți dă învățăminte.
Și,
Ca să strălucești ca luna,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să pot merge mai departe
Să pot merge mai departe,
inimii îi cer să-mi lase
timp, ca să exprim în cuvinte,
gânduri mărețe, frumoase.
Pentru tine, pentru mine,
pentru cel care-i departe,
astăzi scriu câteva file
într-o prea frumoasă carte.
Tu, citind această carte
uimit vei descoperi
reguli, care transformate-n fapte,
sufletul îți va întări.
Sunt reguli fără de care
nu poți viața s-o trăiești.
Dacă le pui în aplicare,
o lume-întreagă cucerești.
poezie de Dumitru Delcă (3 ianuarie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sus e cerul, jos pământul
Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne privește Sfântul.
Dumnezeu ne ocrotește,
iar pământul ne hrănește.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit ființa,
tot din cer avem credința.
Noi știm de unde venim,
știm și unde viețuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuși,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am să uit
N-am să uit cu ce cuvinte
Mi-ai destăinuit odată,
Cât erai tu de cuminte
Când te-am cunoscut de fată.
N-am să uit sinceritatea
Când mi-ai spus că mă iubești.
Că de-atunci tu erai gata
Doar cu mine să trăiești.
Am crezut spusele tale.
Radiam de fericire.
Altul ți-a ieșit în cale...
Totul a fost amăgire.
Acuma sunt doar străinul
Pe lângă care adesea treci.
Nici nu vrei ca să-mi vezi chinul
Când cu celălalt petreci.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (23 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu putem recupera
Piatra aruncată-n baltă
n-o putem recupera.
Odată ce-i aruncată,
piatra n-o putem salva.
Cuvântul rostit în grabă
înapoi nu-i readus.
Situația e gravă.
El efectul și-a produs.
Nici ocazia pierdută
n-o mai poți recupera.
Din viața ta este ruptă
și greu te va afecta.
După timpul ce-a trecut
în zadar alergi băiete.
Din el nu poți face scut
și nici puști cu baionete.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamnei învățătoare
Moto:
Doamna mea învățătoare:
Școala îmi este grădină.
Dumneavoastră, mândru soare
care mie-mi dă lumină.
Doamna mea învățătoare,
dulce, blândă, iubitoare:
Eu sunt o fetiță mică,
dumneavoastră, o mămică.
Mămică sunteți acasă,
mămică sunteți și-n clasă.
Eu sunt floare în grădină,
din carte primesc lumină.
Cu mult drag m-ați ajutat
cheia cărții-am dezlegat.
Acuma știu să citesc,
în viață cum să trăiesc.
Mă-învățați cum să mă port,
cum să cânt, cum să mă joc.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea Mădălinei
Pe crucea de piatră au fost încrustate,
cuvinte cu care tu pleci din cetate.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfrunzesc gorunii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfloresc salcâmii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai zboară nici lăstunii.
Pentru tine, Mădălina,
a venit sfârșitul lumii.
Pentru tine, Mădălina,
florile n-au înflorit.
Pentru tine, Mădălina,
timpul în loc s-a oprit.
Pentru tine, Mădălina,
soarele în zori s-a stins.
Pentu tine, Mădălina,
doar lumânări s-au aprins.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (21 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea asta de lumină
În căsuța de la țară,
Frumoasă ca un palat,
N-am venit de astă vară
Și sunt tare supărat.
Voi pleca acum la drum
Poarta casei să deschid,
Și în noaptea de Crăciun,
Pe părinți am să-i colind.
Din suflet le voi ura
Viață lungă, fericire!
Cu drag le voi adresa
Cuvinte de mulțumire.
Vom sta apoi lângă cuptor
Și amintiri vom depăna.
Am să le-arăt că mi-a fost dor
De tatăl și de măicuța mea.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (17 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbe bune, vorbe rele
Există în lume,
vorbe bune,
vorbe rele.
Recunosc:
vorbe bune,
dar și rele,
aparțin și gurii mele.
Vorbele bune,
au menirea să ne-adune.
Vorbele rele,
au menirea să ne-înșele.
Că sunt rele,
că sunt bune,
eu aicea le voi spune:
Când omul a apărut
Ca ființă pe pământ,
Nu știa ca să vorbească
Limba noastră, omenească.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (1 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost la tine mamă, ieri
Am fost la tine mamă, ieri.
Acolo, la al tău mormânt.
Te-am tot strigat din răsputeri,
dar nu mi-ai spus niciun cuvânt.
Ți-am pus coroană sus pe cruce
și flori albe pe mormânt,
poate ele-îți vor aduce
aminte, că te port în gând.
Parfumul lor pate fi solul
trimis la tine să ajungă,
să-ți spună cât de mare-i dorul
în sufletul ce stă să plângă.
Aș vrea să te întorci acasă
la patul care te-a încălzit,
la glastra cu flori rămasă
în care flori au împietrit.
Te-așteaptă banca de la poartă,
rămasă tristă, pustiită.
Grădina plânge a ei soartă
că nu mai este îngrijită.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj de primăvară
Un tablou al primăverii
Este-acum întreg pământul.
Anotimpul reînvierii
Își spune din nou cuvântul.
Am văzut cum respiră pământul
În primăvara care-a început.
Am văzut cum mângâie vântul
Tot ce-n natură a renăscut.
Am văzut cum se-mbracă pământul
Cu haină în verde culoare.
Am văzut cum se-acoperă câmpul
Cu grâu semănat pe ogoare.
Am văzut ciocârlia cum lasă pământul
Și-n zbor se avântă spre soare.
Aud cucul că-și strigă cuvântul,
Undeva, departe, în zare.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
La aniversare
Cincizeci de ani au trecut
De când alături de tine,
O viață-ntreagă-am petrecut
Și m-am simțit foarte bine.
Astăzi, la nunta de aur,
Trandafirii albi ți-i dăruiesc.
Aș vrea să fiu un meșter faur
Și visele să-ți împlinesc.
Știu cât de mult tu ți-ai dorit
Să ai în viață multă sănătate.
Cât am putut m-am străduit.
Mai mult, zău că nu se poate.
Asta nu ține de mine.
Ea vine de la Dumnezeu.
Dacă-i rău sau dacă-i bine,
Nu-mi permit să judec eu.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama-fiică și rază de soare
Pe ogoarele mănoase din întinsul Bărăgan,
Unde curge grâu-n case din sudoarea de țăran,
Ca o harnică albină, ca Ileana din poveste,
Mama e și gospodină, mama pretutindeni este.
Ea e seva care urcă primăvara să dea viață,
Ea e soare ce ne-aruncă, raze aurii în față.
Este pâinea aburindă, răsplată a muncii ei,
Este suflul nou de viață, care urcă-n ghiocei.
Mama-i pacea, mama-i dorul, este somnul liniștit
Care a cuprins feciorul, ce-n leagăn a adormit.
Mama-i steaua mea polară, ce veghează-n veșnicie
Cum se zămislește-o lume, cu oameni de omenie.
Mama-i fulger și e trăsnet, când e vorba de război.
Este sângele ce curge, în milioane de eroi,
Mama-i arcul peste timp, ce duce-n eternitate
Viața-rod al ființei-nucleu de posteritate.
Cum am putea oare vreodată, ca în viață să greșim
Și să ne întoarcem fața, fără ca să-i mulțumim?
Dragi copii, i se cuvine, mâinile să-i sărutăm,
Ochii blânzi și fața arsă, cu drag să îi dezmierdăm.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (15 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Delcă despre cuvinte, adresa este: