Citate despre Dunăre și viață, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la Dunăre și viață, dar cu o relevanță mică.
A noastră soartă
Au murit atâția oameni
Cu speranța la mai bine
Cu speranța că urmașii
Vor trăi cum se cuvine.
Și acum trecut-au anii
Tot ce s-a schimbat sunt nume
Tot aceleași fețe-amare
Tot aceleași timpuri dure.
Să cădem puțin pe gânduri
Pentru ce noi am luptat
Nu să-ntoarcem spatele
Ca și cum am fi uitat.
Vor veni copiii noștri
Întrebând: voi ce-ați făcut?
V-ați jertfit pentru o viață
Ce noi nu am cunoscut
[...] Citește tot
poezie de Robert Botsch
Adăugat de Robert Botsch
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
De nai și de cimpoi
amară toamnă curge din ochii României
și tot amara noapte se lasă în genunchi
prin traficul din suflet strâns parcă în mănunchi
se-aude în biserici cântând "Ave" Mariei
bunici și frați și mame și tați surori și unchi
se-ndeamnă câte unul cu Oda bucuriei
ce liniște se lasă pe umerii Mesiei
ce foc îmi arde țara de-aici până la trunchi
să n-ascultați de mine, să ascultați de voi
atunci când pietre albe v-aruncă lângă apă
și apa dunăreană v-aduce înapoi
e aur și e viață, chiar dacă prin noroi
se-nvolbură în teacă și-apoi din nou vă scapă
dar nu vă scapă rana de nai și de cimpoi
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am văzut deunăzi un acordeonist interpretând la un colț de stradă "Valurile Dunării" de Ivanovici. Și gândul m-a dus la destinul omului, la existența lui care, asemenea mișcării burdufului acordeonului, se dilată și se contractă după cum îl lovesc valurile vieții. Și, la scară mult mai mare, de dimensiuni incomensurabile, mi-a venit în minte una din teoriile cosmogonice care atribuie Universului o soartă asemănătoare cu cea a acordeonului nostru, aceea de a se extinde și apoi de a se comprima într-un ciclu fără sfârșit. Ca într-o muzică divină, pe care nu orice ureche o poate percepe și înțelege.
Mihail Mataringa (19 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Minutele în șir sau orele în conversații cu tine
Nu sunt un trecut,
Ele au construit un pod între noi care nu e o ruină
Este atât de bine consolidat cu pietre si iubire
Podul de peste Dunăre încă exista
Suntem sortiți și legați de veșnicie
Numele nostru și iubirea ce cânta
Și încântă sufletele noastre avide
Nici supărarea nu-mi poate spune altceva decât Adio
Iubirea mea e scrisă, cântată, plăcută
Ea nu creează dependență ci multă fericire
Ai libertatea deplină
Asupra ta. Asupra drepturilor tale.
Eu nu-ți îngrădesc dreptul la viața și la iubire
Eu am iubit... Iubesc și voi iubi frumosul.
poezie de Ilena Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte pe ruinele Târgoviștii
Soarele după dealuri mai strălucește încă,
Razele-i rubinoase vestesc al lui apus,
Și seara, pânditoare subt fiecare stâncă,
Cu-ncet și-ntinde umbra cutezătoare-n sus.
Muntele al său creștet și-nalță și privește
Linul cobor al zilei, tainicul ei sfințit,
Și raza cea din urmă pe fruntea lui izbește,
Ce mândră ține față cu cerul cel rușit.
Vântul de seară suflă și frunza-nfiorează,
Roua seninul varsă verdeața renviind;
Dealurile-n cunună câmpia-ncorunează
Și râul p-a lui cale șoptește șărpuind.
P-a dealului sprânceană, pe fruntea-i cea râpoasă,
O cetățuie veche, lăcaș religios,
Păstrează suvenirea d-o noapte sângeroasă
Ce mult s-asemănează cu sânu-mi cel noptos.
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O Dunăre albastră
O Dunăre albastră,
Tu... ești mereu splendoare,
Ești dulce alinare,
Din viața-mi ce-a trecut.
Ești sâmbure de viață,
Ești crudă desfătare,
Dar mi-ai răpit in taină
Tot ce-am iubit mai mult.
Mă întorc... mereu la tine,
Pe malurile- ți stinse
Și mă întreb de ce...
Nu te-ai oprit?
Mereu... tu curgi la vale,
Și-mi duci zilele triste,
Te rog dă-mi alinare...
Că m-am îndrăgostit.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea și semiluna
Luna strălucește ca o lampă mare,
Revărsând splendoarea-i până-n depărtare.
La ospățul falnic, strânsă-i oaste multă;
Toți vorbesc în parte, nimenea n-ascultă.
Dar ca și stejarul mândru de la munte,
Mircea-și netezește nobila sa frunte,
Și ca și stejarul mândru când înfruntă
Crunta vijelie, Mircea se încruntă.
Și, apoi, se scoală deodată-n picioare
Și cu glas puternic le strigă: "Tăcere!
Ați uitat voi oare pe al vostru Domn,
Ce-și visează țara chiar în al său somn?
Cum acele vremuri sfinte le uitați,
Când pe Mircea-Vodă voi îl respectați?
Ce? sunt oare altul, sau voi sunteți alți?
Sunt pitici acuma brazii cei înalți?
S-a surpat Carpatul și, din rădăcină,
Stânca se preface într-o moale tină?
Nu mai curge Istrul în largul său pat,
Și patriotismul vostru v-a secat?
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnița Voichița
"Atunci voios și aprig ea
războiul în fruntea oștii sale a trecut."
Pușkin: Poltava
Cu adormitele lui valuri
se mișcă Sociul între maluri
Și pe deasupra lui ușor,
abia se simte-o dulce boare
de vânt, ce-n drum spre-o altă zare
pe mai departe pleacă-n zbor.
Ici-colo, salcia pletoasă,
pe maluri, tânăra-i tulpină
spre fața râului și-o-nclină
Vorbind cu unda somnoroasă.
Și Sociu-n matca lui bătrână
c-un murmur șoapta i-o îngână.
Prin pânza apei străvezie
arar un peștișor tresare
Și iar în adâncimi dispare
ca o săgeată argintie;
[...] Citește tot
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răzmerița gândurilor
Și mergând pe Jiu în sus
M-am întors mereu pe curs;
Mai jos am dat de un fluviu
Botezat de mult Danubiu.
Care curge către zare
Hăt, departe până-n mare
Jiul nostru mai are frați
Prin Moldova și Carpați.
Uite așa vere sau frate
Toate în lume-s numărate.
Omul numără zilele
Apa sapă malurile
În viață totul crește
Nimic nu se irosește.,
Arunci în brazdă un grăunte
Din el ies semințe multe.
În acel spiculeț de grâu
Cu pai 'nalt până la brâu.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De unde începe începutul
De unde începe începutul?
unde fuge Dunărea în grabă
de ce magnoliile înfloresc de două ori pe an
iar fluturii trăiesc doar o zi de pământean,
de ce sunt brazii verzi tot anul
iar florile de mac își pierd elanul
în miez de vară când își scutură magia
petale muribunde sublim sărută iar câmpia,
vântul amorezat dansează cu ele
mă ia și pe mine să zbor spre stele;
De unde începe dragostea și cât va ține?
de unde știu că mă iubești tu doar pe mine
de unde știu că sufletu-ți mă cheamă?
mi-e frică să clipesc să nu te pierd de teamă
că nu se va-mplini ce e deja acolo scris
că nu-i nimic real ce simt, e doar un vis,
de unde știu că tu exiști, că nu ești doar o-nchipuire
un dans al minții, chinuit de-o dulce plăsmuire
un joc retoric copleșit de prea mult dor,
[...] Citește tot
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare sufletească
Sunt băiat din Romanați.
Către poale de Carpați.
Inima-mi arde de dor.
O voce-mi spune că mor.
Dușmanii îmi dau ocol.
Geaba 'ncerc ca să mă scol.
Oricât vreau să mă implic
Tot nu pot să mă ridic.
Pornesc cale 'ndelungată
Unde n-am fost niciodată.
Clipesc din ochi și lacrimi storc.
Știu că nu mă mai întorc.
Poate într-altă primăvară
Să mai trec pe la voi iară.
Nu pe jos. Și nici călare.
Poate sus, din Carul Mare
Voi privi la fiecare,
Poate fără întristare
Ș-atunci de-acolo de sus
Să vă spun ce-aveam de spus.
[...] Citește tot
poezie de Ion Rotaru
Adăugat de Ion Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Violetă, floare de câmp...
Alerga copilăria, flori de câmp purtând în plete
Cu tăcerea dimineții și-a-nserării violete
Și în liniștea albastră, din petale de cicoare
Picurau în ochii tineri, lacrimi și un dor de mare.
Pe scaieți tronau albine, îmbrăcate-n muselină
Ciumăfaiele ca neaua, îmbibate-n vanilină
Erau gazdele perfecte, lângă macii rupți din soare,
Înroșiți de astrul lumii când apune sau răsare.
Clopoței și anemone, galbenele, albăstrele
Le-mpleteam în coronițe pentru nopțile cu iele;
Margarete, sânziene, stânjenei și garofițe
Le-așezam pe ia mamii, broderie pe altițe.
Păpădii și levănțică, dediței și viorele
Toate au rămas în mine, amintiri cu gust de stele;
Când mi-e dor, alerg în vise pân' la lunca dunăreană,
Să-mi găsesc copilăria-n țara hiperboreană,
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pravila toamnei
Sub căutătura-i de Don Quijote de la Istru,
zăgăzuit în nepăsare maiestuoasă,
cu mult lărgita-i albie patriarhală,
când soarele dă în pârg,
fluviul își șerpuiește molcomit istoria milenară
ce curge îndărăt
spre Cetatea Medievală a Severinului.
De când și-a tras (b)arca pe uscat,
la fiecare început de toamnă,
de ziua lui,
încercând să sfideze uitarea,
își descarcă prinosul de singurătate.
La umbra castanilor
ce se toropesc năuciți
pe o bancă parfumată cu arome de prune
din recolta anului trecut
asistă neputincios la solemnitatea
ostentativ de timpurie
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândurile anilor treizeci către visătorii imaginați
Copilul s-a pierdut în zăvoiul orașului
departe de orice lume în care ar fi
fost ucenic la restaurarea frumuseții
albind câte un pic părul pe filele
urmărite de luntrea lui Caron pe Dunăre
Copilul s-a trezit cu înțepături în piept
de la atât energizant clandestin
cumpărat din banii de ciuguleală
în recreațiile unor netrebnici premianți
care nu vor mai vorbi românește după
optsprezece primăveri între căpcăuni
Copilul a râs printre ratații de la nonstop
a cules imaginea unei umbre de durere
apoi s-a strâns la piept cu fuga
știind că nici dunărenii nici olteni
nu vor mai zâmbi văzând cum dispar
ultimele lacrimi șterse de vânt
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taifas la vatră
- Vetă? Ascultă-mă și să spui
Ce știi despre Alecsandri,
A murit ori o mai trăi?
Spune-mi, fată, tot ce știi!
El este de prin Moldova
Roman, cumva din Tutova
Cât era coasta de mare
O urca toată călare
Frâul c-o mână îl ținea,
Iar cu cealaltă scria.
Când termina cu moșia
Era gata și poezia.
A scris versuri bune,
Cetite de multă lume.
- De ce, Ioane, păcătuiești,
Eu, bărbate, îs din Bulzești.
Cine o fi și o mai trăi?
Nu știu, Ioane, ce să spui
Eu la șicoală l-am avut
Pe Gheoghe al lui Coșbuc
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, Brăila - 651 de ani
O floare-ți prind la tâmpla ce-au albit-o anii,
Îți freamătă de dor salcâmii și castanii,
Ți-au plâns pe umeri, triști, în vremurile grele,
Curaj ți-au dat să treci prin veacuri peste ele.
ORAȘUL CU SALCÂMI te-a alintat SEBASTIAN,
Vântul l-a stârnit ISTRATI prin CIULINI DE BĂRĂGAN,
În miez de noapte în COMOROFCA lui CODIN
S-a stins încă un tânăr răpus de-al vieții chin.
Buchet de flori ți-aduce astăzi CHIRALINA,
Cât te-a iubit, nu te-a uitat, bătu-o-ar vina!
Cu felinaru-aprins, tanti ELVIRA-ndată
Îți cere scuze c-a greșit, ca orice fată.
Martor ai fost la aventura lui TERENTE,
E vina ta, ai cele mai frumoase fete
Mândre si gingașe ca nuferii din BALTĂ,
Curtate-n paradisul din trestia înaltă.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poteca dintre stuf și cer
Doar cerul mai aleargă, cu noi, ca o glisadă,
Poteca se deschide prin volbura de ape,
De-o parte și de alta, stau sălcii să ne-adape
Tăcerile danube pe-un plaur de baladă.
În ''x'' siajul scrie, pe luciul apei versuri
Și stropii din adâncuri mai plâng și râd pe gene,
Deltaice suspine din vremi siluriene
Învie-n cord lumina din alte universuri.
Ce tainică splendoare ne intră pe sub piele!
Ca o mimoză roză, retina se-nfioară,
Când nuferi evadează în straie de fecioară,
Dintr-un infern de smoală, de muribunde stele.
O lacrimă mai pică, din când în când, pe valuri,
Flămânde anafoare o-nghit ca pe-un deliciu,
E-o stare de beție, ca un divin supliciu,
Unde doar muza-și ține astrale recitaluri.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea stâncii
Povestea ei, povestea stâncii sumbre
ce plânge-adesea în pădure, sus,
în munte, când, venind prin ceață, umbre
coboară spre poiană, în apus,
e-atât de veche și atât de tristă,
încât se spune rar, la focuri vii,
de către cei ce-n munte mai rezistă,
uitați de timp, de ceruri și de fii:
Era odată-n munte veselie
la stâna c-o băciță și-un cioban,
în grija lor, aproape cu o mie
de oi crescute-n raiul dunărean.
Se bucurau, trăiau în libertate
și se iubeau, munceau, iar viața lor
era cum nu credeau că se mai poate
mai bună, mai frumoasă, făr-un nor.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Trăiască Nația"
Sfânta scriptură a poeziei
Chivotul călimarei, ei,...
De-l vreți iude și farisei!
Scrieți-o cu condei de tei.
Pe filă când ne plânge nația
Juchită aspru de avuția
Ce ne-o răsare-n palme glia
Cu codrul,.. apa și câmpia!
Să fiți slovelor temelia
Ce-nvață-n curaj copilăria
Că Țara Sfântă ca România
Nu vei găsi-n toată poezia!
Cu curaj rostind adevărul
Intr-o zi se va aude și ecoul!
Cu stejarul și cu buciumul
Și dintre noi va răsări eroul.
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihaida - Fragment epic - Cântul I
Cânt armele române și căpitanul mare
Ce-mpinseră păgânii și liberară țara,
Răzbunătoare spaimă luciră peste Istru,
Peste Carpați trecură de glorie încinse
Și toți românii-ntr-una uniră subt un sceptru,
O acvilă, o lege, cum are ca să fie.
În van o crudă soarte i-alungă nempăcată,
În van conspiră iadul să-i ție-n întunerec
Ș-asupra lor trimite fatala dezbinare
Și uneltiri străine ș-împerecheri civile,
Căci Domnul îi protege ș-îi ține peste secoli
Și i-a ales să-și facă din ei tărie mare.
O, muză-mbărbătată ce-n Elicon n-ai nume,
Ce soarele dreptății te-ncinde și te-nspiră!
Mută să fie buza profană ce te cheamă
Să amăgească omul și cerul să insulte.
Severă deitate, a crimelor pedeapsă,
Ce vizitezi pământul să deifaci pe oameni,
Să fulgeri tirania, să reîntregi popoare!
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade Rădulescu
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Dunăre și viață, adresa este: