Eva şi timp

Îmi creşte un şarpe în burtă

o singură uşă

lasă loc ispitei

între oasele mele

scăldate în lumină

îmi da răgazul să respir în aburul rămas

de la naşterea lumii,

Dumnezeu jucându-se mi-a scris

pe frunte cu Adam

să recunosc vocea Evei

plecată la miezul zilei

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea şi luceafăr să fim

S-au întors zilele-n nopţi
şi nopţi s-au întors în zile.
Tu iubit-o nu mai poţi,
pe pământ să fii cu mine.

Când pe cer stele se-aprind
eu te caut printre ele.
Te văd fată strălucind,
Stea Polară între stele.

În zadar mă străduiesc,
în vis noaptea să apari.
Tot nu pot să te-întâlnesc.
În zorii zilei dispari.

Pe drum de Cale Lactee
Stea şi luceafăr să fim.
Lângă noi îngeri să steie,
pe boltă să strălucim.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (martie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuinţa lui Adam şi a Evei

Când Domnul a făcut pe oameni,
I-a pus sub lege, să asculte,
Ca, astfel, ocrotiţi de rele,
Să vieţuiască zile multe.
Dar i-a-nşelat ispititorul
Ca să mănânce fructul morţii,
Şi ei au ascultat de şarpe;
Iar noi la fel facem, cu toţii.

De-aceea Domnul a promis
Să pună-n sânul nostru ură,
Chiar pentru cel mai mic păcat
Făcut de biata noastră gură.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile dimineţii

Lacrimile dimineţii
îmblânzesc spinii trandafirului,
roşu stăpân peste răsărit.
Cafea... dimineaţa târzie,
lenevire în aşternuturi
cu degete răsfirate către lumină.
Dilema...
mărul uitat al Evei,
seminţe de adevăr
sau
întuneric de gândire?
Lângă mine,
măcinate de vreme file,
mărturiile lui a fost odată,
strofe...
Alecsandri in pastelurile primăverii,
Bacovia în goliciunea toamnei.
eu în nuditatea ideilor,
sonată andante,
ronţăi boabe de cafea...

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încruntare

trecutul e doar o încruntare,
fantasma unui ideal în ruină
se profilează pe dune
de nisip,

jumătate de plumb,
jumătate deşert
este Luna,

undeva motoarele lumii se sting,
lumea şi-a pierdut esenţa
cândva,
între Adam şi Eva,
într-o vale a plângerii,
între două potopuri,
într-o cetate eternă,
în ziua a şaptea,
când Dumnezeu a vrut să se odihnească
puţin,
să se încrunte.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Argintul de aur

să priveşti spre tine şi să te vezi
mic
mic, mic de tot gol-puşcă
deasupra cristelniţei în braţele preotului pregătit
să te creştineze

şi-atunci eu – celălalt tu – am văzut
fulgerul
doi îngeri cu
un arc dublu elicoidal de argint şi de aur în mâini
coborând din cupola înaltă, fără sfârşit a bisericii
ca flacăra sfântă în ziua învierii
şi pătrunzând în creştetul capului tău
de unde până atunci plângeai te-ai luminat
deodată faţa ta s-a umplut de pacea şi
liniştea de înţelepciunea şi iubirea străbunilor

atunci ai ştiut – tu celălalt eu –
fluviul tău de gene curge prin timp
nu prin spaţiu

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Scutelnicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a creat prima dată doi bărbaţi. Deoarece se certau foarte des, le-a ascuns organele reproducătoare şi le-a spus că cine şi-l găseşte primul va fi bărbatul, celălalt urmând a fi femeia. Nu se ştie cum a făcut, dar cert este că Adam l-a găsit primul, în timp ce Eva îl mai caută ca disperată şi astăzi.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisiacă

între noi doi există aer, există oase, carne şi piele,
există reţele sociale şi colocvii la distanţă,
palimpseste vii şi moarte,
ceva numit lună şi umbra unui păcat
iar alteori soarele ca o pîine cea de toate zilele

~.~

noi nu ştim de ce şi cum
urcăm pe scări rulante şi în ascensoare,
zburăm cu avioane,
ne simţim animale respectate şi iubite,
nu ne e frică să stăm blînzi ca mieii deasupra fulgerului

e posibil ca în soarele de pe cer să fim chiar noi
şi ne cheamă probabil Adam şi Eva,
ba chiar toţi oamenii sînt poate acolo,
număraţi atîţi cît încap în istorie
în funcţie de ora trezirii din noapte sau din pîntecul mamei
a luminii de candelă din ei înşişi,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativ

Grăbitul pas p-un colţ de paradis,
pe celălalt cu mine mă împac,
un orologiu parcă amuţit
şi părăsit pe-o margine de veac.

Dintr-un cuvânt clepsidra se întoarce
şi acel cuvânt se cheamă Dumnezeu
ce-mi dăltuieşte trupul meu din astre
şi peste toate cele... Eva, "Eul" meu.

Din când în când atingem apogeul
, şi ne întoarcem la minus infinit,
abia în punctul zero apare curcubeul,
firescul întrebării... oare am trăit?...

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaudeamus igitur

La sfârşit de "teenage" şi început de matur,
Am în nări trupu-mi tânăr, zbor îmi e destinat.
De aripi n-am, nu mă plâng, vreau să am al meu tur;
La speranţă de amor... şi un liceu terminat.

Sunt răscruce de suflet... Să învăţ, promovez
"Alma parens", dorită mult mai mult de părinţi?
Sau să mor după o fată, cui mă închin, delirez,
Şi nu trece pe strada-mi, chiar de-o vreau, scos din minţi?!

Repetam în neştire, la materii cerute...
Nicio frază n-avea cel mai mic înţeles.
Zile, nopţi, ore, clipe, câştigam în pierdute...
Mă rugam către soartă; eu să fiu cel ales!

Toată lauda mamei n-a servit la nimic.
Nu ştia cât de-adânc mă cufund în lectură...
N-am luat primul examen, rezultatu-a fost mic;
"Nesimţiţi... ce-au dat note! Nu cunosc ce-i cultură!"

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna mai

visează toţi iubiri nebune
de parcă n-ar fi pe pământ
decât Adam şi Eva goală
şi veşnic tainic jurământ

visează toţi iubiri nebune
în nopţile de mai fierbinţi
nici luna nu mai e întreagă
şi parcă şi-a ieşit din minţi

visează toţi iubiri nebune
pe pat de flori de iasomie
petale fragede şi albe
îmbracă pielea arămie

şi aşa învăluiţi de toate
în luna mai se cern iubiri
care durează doar o noapte
şi-aduc parfum în amintiri!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, fiica a Evei...

Tu, fiica a Evei, clocotitoare faptura,
Ce-ti curge in vine fluidul miracol,
Ne-arunci cu stiinta si fara obstacol
Amorul, ce nu vrea sa stie masura...

De mii de ani cum spune geneza,
Femeia cladeste, darama, ridica, coboara
Istoria lumii pe a vietii scara,
Scriindu-si adesea cu sangele-i teza...

Doar ea a stiut, omenirea sa tie,
Cu dragostea ei iubitoare sa-ntreaca,
Furtuni si dezastre, ce si azi ne incearca,
Sa duca senina a vietii solie...

Virtutea, credinta, iubire-i fecunda
A dat pamantului, multimea ce creste...
Ca multumire omenirea astazi darueste
O zi speciala, aniversala, ce abunda...

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Enescu (8 martie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de Crăciun

deschid o fereastră spre cer
şi una spre lume.
oraşul pare adormint.
pe boltă este proiectată
o lună plină,
rotundă, tăcută, misterioasă.
încerc o conversaţie
-de unde vii? de ce eşti singură?
răspunde cu unduire în glas
-Pământul, soţ fidel,
nu m-a vrut decât pe mine
ruptă din trupul lui,
asemeni Evei din coasta lui Adam.
îi voi fi mereu aproape
chiar dacă vraja unei comete
îl ademeneşte cu trenă strălucitoare.

o frână bruscă de maşină
mă trezeşte la realitate
iau pulsul zilei.... Ajun de Crăciun.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire

agăţată de un petec de pământ, ascult muzica sferelor
am rămas aşteptând şi privind cerul
constelaţii întregi, cerşesc universului timpi,
eoni de lumină ce vor să se întoarcă acasă,
Acolo unde a început totul
Acolo unde Adam a rătăcit drumul
iar Eva s-a născut pe Pământ
între ei şi noi era departe cândva
însă El a găsit drumul
sunt atom al acelui timp
sunt particulă din acel univers
spre care mă îndrept
înţelepţindu-mă, uitând de mine
dar regăsindu-mă în paradisul etern.

poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flămând în zori

Vom împărţi în două cornul lunii,
Cu stelele o să jucăm barbut,
Iubirea o vom dezlega din funii
Ca Eva şi Adam la început.

Vom pune nume stelelor sihastre,
Şi-om şterge de pe hartă lumi întregi,
Vom construi pe malul nopţii castre
Descorsetaţi de temeri şi de legi.

Vom da de-a dura soarele pe boltă
Stârnind lăcuste în livezi cu meri,
Nocturn, vom strânge-a viselor recoltă
Fiindu-i zilei aspri temniceri.

Cu pescăruşii vom zbura alături,
Cu umbrele ne vom plimba-n caleşti,
Ţesând din fir de dor abastre pături
Ai să devii prinţesa din poveşti

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau tot

Vreau tot, sa stiu ca tot mi-e cunoscut
Cu tot ce-a fost, ce este si va fi
Sa mi se-nsire-n fata, zi cu zi,
Enigmele de-acum si din trecut.
Vreau Sfinxul sa-si dezlege-al lui secret
Gioconda sa-mi explice-al ei suris
Sa aflu tot ce-a fost in paradis
Cu Eva si Adam sa stau la tabiet
Vreau soare, apa, tunete si ploi
Dar si verdeata, dune ca si stinci
Sa urc cu greu, pe coate si pe brinci,
Sa am si nestemate-alaturi de noroi
Atunci, poate atunci, voi intelege viata
Misterul ce se naste ne-ncetat
In ce e pur, curat sau intinat
In zile luminoase sau cind se lasa ceata
Si cind nu va mai fi in fata-mi vreun mister
O voi porni, agale, cintind usor, spre cer.

poezie de Jean Lulu Stern
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea nu a fost făcută înaintea iubirii

de ce să fi făcut dumnezeu lumea ca-n scriptură
de ce să fi început cu decorul
eu cred
aşa cred eu cu toată erezia
că la început nu a fost cuvântul
rostirea nu dă naştere lumii
mai degrabă cred că la început a fost iubirea
şi eva
şi păcătosul de adam
un pofticios nebun plin de dorinţă
abia apoi au început să facă lumea
cum a vrut ea doamne

poate că a zâmbit un pic şi ai făcut cerul
alături de ochii ei ne trebuiau şi niscai stele
un pic de soare
o lună
şi alte acareturi
o decapotabilă
un amărât de cont în bancă

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gongul unui nou început

bate tare gongul unui nou început
soarele speranţei îl zăresc mijind
am sculptat cuvinte cum m-am priceput
poemele luminii le nutresc cu jind.

minunile vieţii toate m-au încăput
sufletul e o ladă de zestre vrăjind
bate tare gongul unui nou început
soarele speranţei îl zăresc mijind.

timpul mă instruieşte ca pe un recrut
la mărul Evei văd şerpii îndârjind
poporul sărăciei între Bega şi Prut
sărmanul oftează fericiri tânjind.

bate tare gongul unui nou început
soarele speranţei îl admir mijind.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre ea

poţi să-mi vorbeşti aproape
despre orice
spune-mi dacă vrei despre moda
încă a anilor noştri
înăbuşită în
blănuri de urşi
cu mult mai trişti
decât în reclamele Coca Cola
povesteşte-mi despre vacanţa visurilor tale
pe insula în care e raiul pogorât
rămasă moştenire unor copii
relativ norocoşi
poţi să îmi spui şi despre frică
şi de ce pare că devine din ce în ce sinonim cu
viaţă
învaţă-mă şi o să ascult
într-adevăr
legile scrise ale lumii noastre
arată-mi farmecul ştiinţei şi al numerelor şi dezvăluie-mi
geometria stelelor

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva

Frumoasă-mi eşti prin simplitate,
Aşa cum ai fost tu creată,
Un suflet blând, cu puritate,
Din cer aicea aşezată

Să nu te-acoperi în culoare,
Nu trebuie să te ascunzi,
Mă lasă ca să văd ce doare
În ochii tăi adânci şi blânzi

Am să te vindec cu iubire,
Aşa cum tu m-ai vindecat,
Femeie bună, primenire,
Fii cine eşti cu-adevărat

Uitat-au toţi, acum e timpul,
Doar lasă-mă să le arăt,
Îmi vor citi cu toţi cuvântul,
Se vor îndrăgosti de tot

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu (20 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!