Iele şi jocuri

Întotdeauna există o întoarcere

tăcerea se cuibărea între noi precum un strat neaşteptat de zăpadă

i se spunea primăvară acestui anotimp mut care nici nu înflorea
nici nu prindea pojghiţă sticloasă de întristare

mă uitam în palmă pe linia şerpuindă asemănătoare unei cobre
încercând să găsesc sensul vieţii la intersecţia a două drumuri
precum crucea Sf. Andrei mi-a apărut chipul lui
oprindu-mă cu un fluierat de coaste

cu cât vedeam mai bine departele înţelegeam mai puţin
jocul ielelor în care intrasem
cu cât îl cunoşteam îndeaproape uitam aproapele care-mi devenise
înainte să-l cunosc şi mă-ndepărtam
cu moartea în oase

la întoarcere
pentru că întotdeauna exista o întoarcere
găseam o ghirlandă de flori thailandeze pe rostul inimii
şi doi elefanţi care-şi sărbătoreau ziua de naştere

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Meravei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visând în ţărână

Ţărâna mă face umil călător
Prin scrieri uitate-n oceane de foc,
Departe pe valuri etern visător
Sau poate cuprins în al ielelor joc,

Desculţ prin ţărână mă lepăd de timp
Devin un luntraş ce vă duce la mal,
Departe de lume pătrund în Olimp
Să vin către tine călare pe val,

M-ascund în ţărână să urc în tulpini
Cuvântul să-mi fie adânc avanpost,
Iar slovele scrise devin rădăcini
Umblării prin lume să-i fie un rost

Ţărâna a fost peste timpuri blestem
Deşi toată viaţa răsare din ea,
Privesc în adâncuri şi-ncep să mă tem
Cărarea spre tine e parcă mai grea,

[...] Citeşte tot

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căzută ca o pană...

Căzută ca o pană din cerul plin de vele,
Ai străbătut prin soare, ca un miracol brusc,
Iar eu, senin şi ager, un călăreţ etrusc,
Cu aripi largi de pegas, m-am prins în dans de iele.

M-am îmbrăcat c-o plasă de ochi-gigant, brodată
Şi m-am deschis pe iarbă sperând c-am să te prind,
Am zăvorât tot vântul şi-am murmurat cu jind
O vrajă cu descântec, de la ţigănci furată.

Mi-ai mângâiat retina privindu-mi prin fereastră,
Vicleană, pleoapa albă te-a răstignit în ochi,
O lacrimă timidă te-a tras în de deochi
Şi gratii mari de gene te-au condamnat sihastră

Să-mi fii pentru vecie iubită şi icoană,
Altare de poeme ţi s-au deschis pe rând
Şi jocuri fără seamăn ţi-am croşetat râzând,
Iar tu mi-ai fost de-atuncea iubită, fiică, mamă.

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Gongu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem dureros

Când îmbătrânesc părinţii îşi deschide cerul pleoapa
Lacrime diamantine picurând din bolta-albastră,
Stelele în doliul nopţii ca şi florile în glastră
Se-ofilesc, sinucigaşe în eter săpându-şi groapa.

Murmurând molcom din cetini, brazi-n melodii funeste
Scaldă munţii ce spre ceruri creştete semeţe-nalţă,
Avocaţi ai apărării în a timpului instanţă
Avatarul senectuţii vor, pledând, să îl conteste.

Apele, în unda lină ridurile-ar vrea să spele,
În oglinda argintie tinereţea să reflecte
Ori în adâncimi de mare ale timpului efecte
Să înece în vârtejuri care par un joc de iele.

Când îmbătrânesc părinţii toamnă e şi vine iarna,
În încheieturi şi-n oase neputinţa-şi toarnă plumbul,
Ochilor, de vulturi cândva li se-ntunecă văzduhul
Şi în depărtări celeste îngerul îşi sună goarna,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici din Manifest pentru normalitate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îmbătrânesc părinţii

Când îmbătrânesc părinţii îşi deschide cerul pleoapa
Lacrime diamantine picurând din bolta-albastră,
Stelele în doliul nopţii ca şi florile în glastră
Se-ofilesc, sinucigaşe în eter săpându-şi groapa.

Murmurând molcom din cetini, brazi-n melodii funeste
Scaldă munţii ce spre ceruri creştete semeţe-nalţă,
Avocaţi ai apărării în a timpului instanţă
Avatarul senectuţii vor, pledând, să îl conteste.

Apele, în unda lină ridurile-ar vrea să spele,
În oglinda argintie tinereţea să reflecte
Ori în adâncimi de mare ale timpului efecte
Să înece în vârtejuri care par un joc de iele.

Când îmbătrânesc părinţii toamnă e şi vine iarna,
În încheieturi şi-n oase neputinţa-şi toarnă plumbul,
Ochilor, de vulturi cândva li se-ntunecă văzduhul
Şi în depărtări celeste îngerul îşi sună goarna,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul din trenul vieţii

Mă prăbuşisem din nou printre oameni şi fiare,
aduceam cu mine zborul prin galaxiile uitate
trăiri, dureri, libertate,
vânturile nefirescului, faetoanele şi velele neantului.
dusesem însă peste tot cu mine
profunzimea, stălucirea şi nostalgia ochilor lui
negri cu iradieri de toamnă şi chihlimbar.

Nu puteam să înţeleg respiraţia căutării
din sufletul de rouă al frunzelor
ce îmi alintau dimineţile şi-mi adumbreau serile înnoptate în sine.
apoi, l-am găsit printr-un joc hilar al ursitoarelor
ce dansau înlănţuite în paşii sălbatici al ielelor morţii.
mă aştepta resemnat şi trist pe marginea unei stele albe
din constelaţia rodiilor.

"Te-aşteptam de-o viaţă, nălucirea mea dragă,
îmi şopti răpus de dor"
iubirea lor îi topi într-unul
pentru eternitate.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da,recunosc, iubesc !

Da, recunosc, iubesc!

Da,
recunosc,
am iubit-o!
E ăsta un păcat?
Să arunce cu piatra
cel care nu a iubit niciodată.
Cred că m-am născut
îndrăgostit de ea.
Am căutat-o în sânul mamei,
în primul pas.
Când am pronunţat primul cuvânt
a fost numele ei.
De câte ori deschideam o carte
îi auzeam chemarea.
Cuvintele jucau ca ielele
un joc al seducţiei.
Nu a fost acolo la primul sărut,
dar l-a simţit,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Coandă din Umbre pe asfalt (1 iunie 2022)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcit

cad peste mine satele,
se dărâmă,
şoselele se urcă-n cer,
cerul devine-acoperiş
de şură veche
văruită cu albastru de Voroneţ.
ţăranii umblă prin sângele meu
cu rariţe, cu pluguri, cu sape şi coase,
seceră, treieră timpul la clăci
pe şanţuri, la furcării,
femeile dimineaţa se închină
şi pleacă la apă
cu cobiliţele pe umeri,
umple găleţile si sărută soarele
apoi spun rugăciuni în genuinchi
lângă Maica Precista
şi trec în tindă, pe vatră,
mestecând făcăleţul în aburul mămăligii
sau frământând pâinea-n căpistere
facându-i cruce.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (5 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atque nos!

Iarna, când e lungă noaptea, s-adun finii şi cumetrii
Şi-apoi povestesc de-a dragul, stând pe laviţele vetrii,
Despre crai cu stemă-n frunte, despre lei şi paralei...
Oh, că mult îmi place mie să mă pun la sfat cu ei
Şi s-ascult ale lor vorbe, s-admir faptă glorioasă,
Să-mi încurc în minte firul din povestea cea frumoasă,
Să văd ce destăinuieşte frazul cel îndătinat:
Cică-a fost, ce-a fost odată, cică-a fost un împărat.
Oh, îmi place mult povestea, căci poporul se descrie
Singur el pe sine însuşi în poveşti şi-mi place mie
S-ascult pe popor, ca astfel să observ cum s-a descris;
Ascultându-l, fără voie, parcă mă cuprinde-un vis
Şi-atunci eu mă pierd pe-ncetul pe-ale fantaziei maluri:
Văd cu ochii plăsmuirea vecinicelor idealuri
Şi a tuturor acelor tipuri vii, pe cari le-avem
Şi pe-a căror frunte pus-am mitologic diadem ;
Văd cu ochii tot aceea, ce-a creat în zeci de veacuri
Imaginaţiunea noastră: văd înamorate lacuri,
Văd câmpii cu ierbi de aur, stele văd, cari povestesc,
Brazi cu gemet, văi cu lacrimi, flori, ce sub privire cresc,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul a II

Ţiganii trimit la Vlad solie,
Să le scurte cale delungată.
Dar', întracea, cum pe dăscălie
Trebuieşte-a să-arma ş-a să bate
Sfătuiesc. Pe Romica răpeşte
Cel rău, iar Parpangel pribegeşte.

Grija ţiganilor cea mai mare
Acum răzăma toată-în bucate,
A rămânea-înapoi fieşcare
Să sâlea, lângă cele-încărcate
Carră cu mâncări, iar la-împărţală
Era multă sfadă şi cârteală.

Dar' ş-altă nevoie le sta-în cale,
Căci pe nemâncat nu putea merge,
Zâcând că l-e greaţă cu rânze goale
Să trapede-atâta şi s-alerge!...
Când era sătui, punea pricină
Că le-ar fi rău şi făcea hodină.

[...] Citeşte tot

cânt de Ion Budai-Deleanu din epopea Ţiganiada (1800)
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alienare (versuri)

Sigur, iubita îmi spune –
Eşti un nimeni,
Sunt un nimeni,
Dar de unde vine vocea iubitei?
Iubita este în vinele mele albastre,
Ea circulă prin vase, prin inimă, prin creier,
Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Nu mă îndoiesc nici o clipă, nu o contrazic,
De când m-am născut ştiam că sunt un nimeni,
Iubita era scaietele din curte, era drumul pustiu,
Eşti un nimeni îmi spune norul plutind precum albuşul
În crema lichidă, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Iubita pe numele ei, Mengele, Himmler sau Bormann,
Iubita este un bărbăţel în chiloţi, nu vă speriaţi, ea nu este femeie,
Ea este tot ce nu a fost feminin niciodată, ea nu este din coasta
Bietului Adam, este o mult mai veche fiinţă, fosila pe care noi
N-o vom găsi niciodată şi leagă maimuţa de om, ca răspuns
La-ntrebarea pusă de Domnul.
***
Eram păgân, aveam un munte,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna de vis si poveste

Asculta cum vantul mugeste,
Cum frunze de ram se desprind,
E toamna tarziu, se-adanceste,
Si iarna ne prinde tacand.

Tu cata suflarea plapanda
In mreje de vis glacial,
E clipa cu clipa crescanda
Si ninge pe mormant vegetal.

Hai vino, hai vino acasa
Flori de gheata-s acum la ferestre,
Cozonacul te-asteapta pe masa,
E noapte de vis si poveste.

Hai vino in seara acesta
Fulgi papadii ganguresc peste ram,
Si nu incerca sa deschizi fereastra
Caci de-abia asteapta sa intre pe geam.

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Buzoianu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!