Marius Robu despre dimineaţă

Dimineaţă de poet, de luni

Au început femeile să treacă,
Ba la serviciu, ba la... fiecare,
Mişcându-şi, parcă-ntâi ca să ne placă,
Şi-apoi să meargă, dulcile picioare!

E clar că-i început de săptămână
Şi că s-a luminat afară bine...
Întors în casă, ţin un pix în mână,
Vrând să scriu iar, femeie, despre tine!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grija Ălui Bătrân

În această dimineaţă,
Guguştiucul a cântat a primăvară.
Verdele din glasu-i stă la pândă
Prin muguri, pe sub scoarţa pământului,
Pe sub scoarţa copacilor...
Numai omul scorţos nu-l aude.
El stă ca un salcâm uscat,
Pe care Dumnezeu îl ţine ca semn,
Pe mejdină.
Să nu intre copiii vecinilor peste noi,
Când n-o mai fi El.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (28 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întinderea de dimineaţă

Eu mă trezesc mai ostenit
Mereu, decât am adormit,
Căci visele mă obosesc
Mai mult decât orice muncesc.

De ce sunteţi atât de grele,
Vise de noapte ale mele?
Dacă vă prind, vă fac pe toate
A doua mea realitate...

Sau prima, însă nicidecum
Singure cum sunteţi acum,
Nu v-aş lăsa în viaţa mea
La fel de singure ca ea.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (3 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accident cardio-vascular

Flori de gheaţă, flori de ger,
Cum să-i cer Celui ce-i Cer
O frântură de pământ,
Mândra-mi, sânge şi cuvânt?

Flori de ger şi flori de gheaţă,
M-am rugat de dimineaţă
Dragei, care mi se frânge,
Pe cuvântul meu, prin sânge.

De ger şi de gheaţă flori,
M-am rugat la voi în zori
Să nu rămână de sloi
Frânta din pieptu-mi, ca voi.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe frontul de răsărit

Lăsa-voi vântul să-mi sărute fruntea,
Într-o duminică de dimineaţă,
Şi, somnoros, voi trece peste puntea
Nedumeririi că mai sunt în viaţă.

Lăsa-voi vântul să-mi sărute pieptul,
Mă voi deschide tandru la cămaşă,
Voi face pe frumosul şi deşteptul,
Încurajat că lipsa-ţi ucigaşă

Mă lasă pradă vântului, în loc
Să mă răpună dintr-un singur foc.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alintul singurătăţii

Când ne trezim, ceva ne-apasă,
Dar apăsarea ne lipseşte,
La noi în pat, la noi în casă,
Un dor ascuns ne biruieşte.

În lipsa noastră ne atingem
De unul singur, fiecare
Şi totuşi nu putem să-nvingem
Nemângâierea ce ne doare.

În fiecare dimineaţă,
Când ne trezim cu ochii goi,
Luptăm pe moarte şi pe viaţă,
Ca doi flămânzi într-un război.

Unul de altul nesătui,
Murim şi azi ai nimănui.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua Z

Despărţirea nu-i o glumă,
Despărţirea-i boală grea,
Pe care nu şi-o asumă
Niciodată dragostea.

Vino, dragoste, cu leacul
Bolii tale netratate
Şi mă vindecă de fleacul
Ăsta de singurătate,

Care parcă stă de-o viaţă
La capul meu, în picioare,
Din această dimineaţă
Aprinzând o lumânare.

Ia-mă, dragoste, şi du-mă,
Că e semn de piază rea;
Despărţirea nu-i o glumă,
Despărţirea-i moarte grea.

poezie de Marius Robu (23 februarie 2016)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul de la masa de cărţi

În dimineţile în care scriu,
Cărţile mele nu mă bagă-n seamă,
Crezându-mă, pesemne, un sicriu
De care-ncepe să le fie teamă.

Ce proaste sunteţi, le şoptesc zâmbind
Cărţilor care veşnic mă-mpresoară,
Precum un laţ cu ochiul recitind
Acelaşi gât, pentru a mia oară!

Eu am numai o carte preferată,
Care pe masă nu-şi găseşte loc,
Până ce voi nu veţi pieri vreodată,
De mâna mea, zâmbind, puse pe foc!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (4 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament în lucru

Din cutia mea poştală
Pică foi, facturi grămadă,
Niciodată n-a fost goală,
În ultima perioadă.

Şi ca semn că-i toamnă iar,
Aşteptând prima ninsoare
Peste ultimul frunzar,
Vântul suflă-n buzunare.

Galben şi picat la faţă,
Răsucind un pix în mână,
Stau, încă de dimineaţă;
E sfârşit de săptămână

Şi-nceput de vreme rea,
Căci am primit într-un plic,
Scadenţa la viaţa mea;
Stropii bat în geam: pic, pic!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, dimineaţa

Eu, dimineaţa, mă trezesc cu soarele în odaia mea,
Aşa că, să nu-mi spuneţi voi mie că soarele-i doar una dintre stele;
O fi, dar asta e a mea.
Eu, dimineaţa, mă trezesc cu visul în mintea mea,
Aşa că, să nu-mi spuneţi voi mie că e un vis ca toate visele;
O fi, dar este visul meu.
Eu, dimineaţa, mă trezesc cu mine în patul meu,
Aşa că, să nu-mi spuneţi voi mie că sunt un om ca toţi oamenii;
Oi fi, dar sunt numai al Tău.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tomnatic tril

Am îmbătrânit. Iubirea
Se transformă-ncet, încet
Într-un permanent regret
Care-mi copleşeşte firea.

Şi-ntre două dimineţi
Cad în curtea grădiniţei
Frunze prevestind nămeţi
Peste rodul copt al viţei.

Mi se face toamnă-n sânge
Şi mă scurg în damigene;
Raza soarelui se frânge
Sub ciorchinii grei din gene.

M-aţi îmbătrânit, podgorii
Tot sorbindu-vă lumina,
Şi din vin, dar şi din vina
Trilurilor de prigorii.

poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele crud

Sunt singur şi nefericit ca moartea
Sunt singur şi nefericit ca vântul
Prieten bun îmi este numai cartea
La care scriu acum, apoi mormântul.

Da, vreau să mor, să fiu măcar o clipă
Cu vântul şi cu moartea la un loc
Să zbor spre cer şi să mă fac risipă
De dor la îngeri ce le-aş pune foc.

Sunt singur şi nefericit ca viaţa
Sunt singur şi nefericit ca focul
Mă-ntorc, după ce scriu, ca dimineaţa
Soarele crud. Aşa mi-a fost norocul.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sclipire de dimineaţă

Soare, dă-mi să beau lumină,
Ca să pot uita de cei
Doi sâni albi, ca de regină,
Ce domnesc în ochii mei!

Doamnă, dă-mi un sân al tău,
Crud, curat, catifelat,
Vreau din cupa lui, de rău,
Bând, să spun: m-am vindecat!

Sânilor, daţi-mi, vă rog,
Drumul mâinii de pe voi,
Ochiul meu, ca un milog,
Vă cerşeşte pe-amândoi!

Ochiule, dă-mi întuneric,
Vreau să-l beau, să uit cu jind
Sânul alb, curat, feeric
Şi balsamul său sclipind!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (24 martie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire din prezent

Câte dimineţi mi-au fost furate,
Când visam să nu mă mai trezesc
Niciodată la realitate,
Loc în care nu te regăsesc!

Preferam să te visez venind
Şi să-ţi împrumut realitatea,
Vrăbiilor, vesel ciripind,
Imputându-le complicitatea.

Iar când mă trezeam, într-un târziu,
Soarele, prea sus pe cer scăpat,
Mă orbea de nu puteam să scriu,
Şi uitam îndată ce-am visat.

Intuind a minţii tale trudă,
Azi am răsărit mai luminos,
Alungând realitatea crudă
Cu prezenţa unui vis frumos.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţ de iarbă zeu, fiu de curcubeu

- Bună dimineaţa, ploaie grea!
N-ai văzut-o-n cer pe mama mea,
Cu ochi negri ca de catifea,
Cu păr alb, ascuns după vopsea?

- Bună dimineaţa, fir uşor!
Mama ta iubeşte negrul nor
De la care tocmai mă cobor,
Vis încărunţind multicolor.

Mama ta doreşte să-nverzească,
Sângerândă să te zămislească,
Dintr-un lapte alb să te hrănească,
Sub un ochi albastru să te crească.

Vorbele-i ţi le transmit chiar eu:
Iartă-mă că-s albă, fiul meu,
Fi-vei firelor de iarbă zeu,
Tatăl tău va fi un curcubeu!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul singur e mut

În zilele în care n-am ce fa,
Sufletul meu, părând că se răsfa,
Mă dă pe mâna minţii şi mă la
Să mă gândesc de-a lungul şi de-a la

Celor la care omul se gândeş
Când, provizoriu, sufletu-i lipseş;
Că, sufletul, dacă n-are pere,
Stă-ntors mai mult cu faţa la pere,

În timp ce ochii, fără să clipeas,
Din pur instinct, mă duc lângă fereas,
Ţinându-mă cu spatele spre min,
Să nu gândesc, să nu-mi aduc amin

De sufletul care se relaxea
De dimineaţă până către sea,
Când, fără niciun fel de explica,
Se-ntoarce, mut, în mine, ca aca.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebăgare de seamă

Doamne, mi-ai dat atâtea lucruri:
Viaţă, viaţă din belşug
Aer, să respir o mie de vieţi
Apă, să beau câtă vreau
Lumină, ocean care mă inundă
Păsări, voioase dimineaţa, grele seara
Îmgreuiate de cântec, de zbor.
Copaci şi frunze fără număr
Să-mi facă umbră câtă vreau
Animale de tot felul,
Pământ să m-alerge
Drumuri nesfârşite, pe care
Să merg până la capăt
Şi multe alte lucruri, pe care
N-am timp să le spun.
Ho, Doamne, mai ho!
Că n-am timp să mă bucur
De toate
Şi-ţi rămâne creaţia
Nebăgată-n seamă.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastă corectoare

Stau căzut pe gânduri.
Îmi spun că sunt greu.
Staţi voi pe mine, le răspund,
Ţineţi-mă bine!

Când eram copil,
Înainte de Crăciun,
Într-o dimineaţă,
Tata pregătea un laţ de sârmă,
Iar mama punea la foc, în vase mari,
Apa.

Veneau cei mai voinici vecini,
Scoteau porcul din coteţ
Şi-l puneau jos.
Eu, de obicei, ţineam de coadă;
Ceilalţi îngenuncheau...
Începea ritualul.

V-am dat o idee, gânduri voinice.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (29 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnie târzie

Aş vrea s-adorm, dar în zadar:
Mi-e ruşine de mine cu mine
Mă simt ca un tufan orfan
Şi orice pădure îmi este secure

Am fost lăstar în codru rar
Dar mi-au săpat la rădăcini haini
Şi din pădure m-au mutat în sat
Cu-o frunză şi-un cuţit m-au altoit

Iar frunza s-a făcut în goană coroană
Cu rod bogat, cu rod nemăsurat
Din care nimeni nu mănâncă încă
Şi fructele-s lăsate să rupă crengi plecate.

Mă rog să bată vântul sfântul
Să-mi scuture povara şi ocara
Că nu-s perfect şi eu ca Dumnezeu
Cu merele de aur măcar, de nu de chihlimbar

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (25 martie 2008)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mea

În amurgul sufletului meu
Nu e niciun fel de înserare,
Stelele se nasc şi Dumnezeu
Înviază parcă din uitare.

Şi ce dacă scapătă lumina
Soarelui, şi n-o să mă mai vezi,
Îţi voi da-ntâlnire în grădina
Visului, cât o să mai visezi.

Tu nu vezi că tot ce ni se-ntâmplă
E deasupra celor ce se pot?
Mâna stângă mi-o ridic la tâmplă
Şi cu dreapta inima mi-o scot.

Şi mi-ntreb şi inimă şi minte:
Care dintre voi se teme oare
Că-n amurguri soarele fierbinte
Se răceşte sau iubirea moare?

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!