Mihail Mataringa despre noapte

N-a închis ochii toată noaptea. Nici noaptea următoare. Nici următoarea, până când... a închis ochii.

aforism de Mihail Mataringa (5 noiembrie 2011)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazino

La noapte va ploua cu stele
Dar nu vă temeţi, căci vă zic:
A mai plouat şi altă dată
Şi nu s-a întâmplat nimic!

La drept vorbind, o stea nu cade...
Ea arde mii şi mii de ani
Iar eu vă zic: să nu vă temeţi,
La noapte va ploua cu bani!

"Les jeux sont faits", precis la noapte
Din ceruri va ploua cu bani!

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (21 ianuarie 2005)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Breaking news: Azi-dimineaţă a răsărit Soarele şi ne aşteptăm ca el să apună în cursul serii. Pământul e rotund iar Luna are faze, cratere, ba chiar munţi şi mări. Oamenii au în general două mâini şi două picioare, dar numai un singur cap, din fericire... Iarna e frig, vara e cald, în timpul zilei e lumină iar în timpul nopţii întuneric. La Polul Nord e multă zăpadă de culoare albă, la fel şi la Polul Sud. Balenele sunt nişte mamifere foarte mari, care trăiesc în mări şi oceane. Muntele Everest e cel mai înalt de pe Pământ. Se aude că omul se trage totuşi din maimuţă, deşi lucrurile nu sunt foarte clare. Este ora douăzeci şi peste exact o oră va fi ora douăzeci şi unu. Până atunci, vă dorim toate cele bune.

Mihail Mataringa (2 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru

Trosnesc sub paşi tomnateci frunze sparte
Şi reci, de parcă-ar fi din alte ere
Copaci scheletizaţi şi-o babă care cere
Ceva nedesluşit - ceva de dincolo de moarte.

Mă-ntorc şi-i văd o clipă ochii seci
Ca doi tăciuni uscaţi pe-o umbră ambulantă
Ajunsă - în sfârşit - pe ultima turnantă
A unei curse lungi, pe-ntinsele poteci.

Aş vrea s-o-ntreb ce vrea, dar latră-un câine
Şi-n bezna nopţii tot mai mult mă-ngrop
Din ceruri cade ploaia, cad frunzele potop
De nu mai cred că zorii vor mai veni şi mâine.

poezie de Mihail Mataringa (26 octombrie 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am şti precis că toate lucrurile îşi au originea în acel punct infinit de mic, infinit de dens şi infinit de fierbinte, atunci toată filozofia lumii s-ar reduce şi ea la un singur cuvânt, infinit de adevărat, infinit de cuprinzător şi infinit de greu. Necazul e că sunt unii care se îndoiesc de existenţa primordială a acestui punct şi vin cu o mulţime de alte teorii, care mai de care mai fanteziste. Prin urmare, nu ştim nimic precis, lucru de care profită din plin marii filozofi ai lumii, care aduc apă la moara stricată a marilor savanţi, tot ai lumii, singurii care mai pot dormi noaptea cu sufletul împăcat fiind doar proştii şi indiferenţii.

Mihail Mataringa (6 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constelaţiile nu sunt decât o iluzie la care privim cu toţii, pe cerul nopţilor de vară! Schimbând unghiul şi perspectiva, constelaţiile se destramă, devin evanescente şi se risipesc agale, precum fumul!
Constelaţiile există doar într-un Univers plan, iluzoriu, dar peste măsură
de romantic! Ori noi, fiinţe romantice, ne hrănim cu iluzii şi admirăm spendoarea unor sfere incandescente, sclipitoare şi foarte îndepărtate!

Mihail Mataringa (1 martie 2020)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare Crisium

Mare Crisium, din depărtare
Ovală oglindă şi neagră pare.
Ochi de huhurez în noapte scrutând
Albastre întinderi, departe, pe Pământ.

Pe Mare Crisium aş vrea să plutesc,
Corabia Lunii uşor s-o cârmesc.
Dar praful acolo te-nghite şi nu-s
Nici valuri, nici briză ori corăbii de dus.

Mai bine pe-o planetă cu arşiţă şi ger,
Cu stele deasupra şi Lună pe cer.
În mijlocul Mării Crizelor
Aş duce dorul valurilor, aş duce dorul brizelor.

poezie de Mihail Mataringa (31 martie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciori de toamnă

Ciori de toamnă-n cârduri trec,
Trec în valuri, pe-nserate,
Croncănind înfometate
Iar eu stau şi le petrec

Cu privirea, cum la plopii
Cei din margine de sat,
Ca ciorchini de struguri negri
Cum sunt cei din curtea popii,

Sub un cer cu Lună plină
Se aşează să-nnopteze
Sus, pe vârfuri, mai aproate
De protecţia divină.

Stol de umbre, noapte bună!
Câmpul te aşteaptă mâine
Să mănânci din bobi de pâine
Cu hârciogii împreună.

poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perseide

Şezând pe fotoliu cu cartea în mână
Şi Luna gălbuie-atârnând la fereastră,
Din (şi-aşa) mult prea scurtă viaţa noastră
Socot c-a mai trecut o săptămână.

E-o noapte de august cu stele ce cad,
Eratici meteori luminând efemer
Ce vânt vă abate de-acolo din cer
Pe mări şi câmpii ori prin codrii de brad?!

Mi-e somn. Las cartea să-mi pice din mână,
De sus Perseidele cad ne-ncetat.
Din veacul acesta, aproape uitat
Socot c-a mai trecut o săptămână.

poezie de Mihail Mataringa (14 august 2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!