Moldova şi religie

Fratelui meu basarabean

Te-a adoptat cândva divinitatea,
Ai fost urmaşul unui neam de voievozi,
Azi îţi afirmi cu greu identitatea,
Te pierzi printre neoameni şi irozi.

Te-au obligat să-l uiţi pe Ştefan-vodă,
Să uiţi să scrii, o doină să asculţi,
Ţi-au dat ceasloave cu rusească odă,
Neromâneşte tu să creşti inculţi;

Să spui că moldoveană ţi-e averea,
Că mersul vremii trebuie oprit,
Că Prutul n-o să sece de durerea
Că limba ta şi port ţi-au pângărit!

Tu, frate dintre apele durerii,
Ce azi te vrem român cu orice preţ,
Te chem cu bucuria revederii
Să facem pod de flori pe Prut măreţ!

[...] Citeşte tot

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Ştefan cel Mare

Cum sufletul de jale-mi geme,
Să-mi ierte îndrăzneala Domnul,
Că dup-atât amar de vreme,
Cu proaste veşti îţi tulbur somnul.

Moldova ta, de altădată,
Lăsată moştenire nouă,
E astăzi marginalizată,
Măria Ta, şi-i ruptă-n două.

Bucăţi din trupul românesc,
Peste-ale Prutului vâltori
Înstrăinate, se privesc
De parcă-s vitrege surori.

Domniţele cu fragezi sâni,
Pe vremea ta, neprihănite,
Se-aruncă-n braţe de păgâni,
De bunăvoie, nesilite.

[...] Citeşte tot

pamflet de Ica Ungureanu (decembrie 2013)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comemorare Sfântului Ştefan cel Mare

COMEMORARE SfÂNTULUI ŞTEFAN CEL MARE
(omagiu la 500 de ani de la intrarea în eternitate)

Spre o domnie de veacuri apusă,
pioasa mărturie se îndreaptă,
să scriu strategie ce a fost dusă
de voievod în luptă şi în orice faptă.

La Putna, clopotele dau trezire
în zi de iulie şi sărbătoare
pentru comemorare-n mânăstire,
a Sfântului Ştefan-Vodă-cel-Mare.

El nu purta renume din statură,
ci din fermitate şi-nţelepciune,
de la cotropitori atrăgând ură,
prin rugă a dus ecouri în lume.

Pe pământ trimis de Divinitate,
să cârmuiască neamul moldovenesc,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Tradiţii creştine şi ritualuri româneşti / Editura Paideia - 2008
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva "sunt izvor de vindecare", cum a pretins mitropolitul Teofan al Moldovei într-o declaraţie din 08.10.2020, atunci de ce, la pelerinajul din timpul pandemiei de COVID-19, a pus o măicuţă să şteargă racla cu dezinfectant după fiecare pelerin care o săruta? Atunci de ce mai-marii BOR-ului i-au lăsat pe ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, şi pe alţi prelaţi să moară de COVID-19, în ciuda tuturor eforturilor medicilor, şi nu i-au dus să sărute moaştele Sfintei Parascheva, care "sunt izvor de vindecare"?

George Budoi în Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (10 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slăvind un colţ de Rai, zis România

Bat clopotele-n turla catedralei,
Vestind un veac de la reîntregire;
Precum în Alba-n Ţara Românească
Şi în Moldova, semn de pomenire.

Croit-au 'naintaşii mândră ţară
Cu-Ardealul alipit la principate,
Cu naţii felurite-ntre hotare,
Trăind neprigonite-n demnitate.

În tot acest răstimp, sărmana gloată,
Decenii de-mpilări, nesiguranţă,
A trebuit să-nfrunte, fără crâcnit,
Păstrând în gând de neclintit speranţă.

Batut-au drum la potentaţii vremii...
De-atâţia ani sătui de mers cu jalba,
Sub steag uniţi, luând destinu-n mână,
Glas dat-au Rezoluţiei la Alba.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu (decembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn pentru fraţii români

Să nu uiţi de-ai noştri eroi
Ce au luptat în război
Să avem acum o ţară
Au ales timpuriu să moară
Iar până la ultima suflare
S-au zbătut cu determinare.
Au vărsat lacrimi şi sânge,
Dar Ştefan la Cetate plânge
Fiindcă Moldova lui iubită
De duşmani e cotropită.
Regiunea lui, averea toată
A fost de graniţă trasată
Şi plânge Ştefan la Cetate
Pentru destinele curmate.
Plâng străbunii în mormânt
Pentru plaiul lor cel sfânt.
Dragi români... să nu uităm
Mândria-n piept s-o purtăm
Uniţi întotdeauna să fim
Ţara cu ardoare s-o iubim.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (25 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raid în rai

Hărţuit, se unduie sufletul după coline,
Moldova molcomă mi-aşterne, verde, covorul
Parc-aş pluti... Nu-l ating cu piciorul
Tinereţe, mă-ntorc – miraculos! – la tine

De ani împovărat – nici victimă, dar nici erou –
Gaudeamus igitur îngânat de-un prăfuit pian,
Reconstitui pe caldarâm fiece teşit bolovan
Tăinuind amprenta de paşi rătăciţi prin Copou

Junimea, candid, se-mbrăţişează tot la "patru lei"
Xenopol ASE-ul ofertează drept alternativă
Tumultul de atunci, scăpând din trapa narativă,
Cu plete lungi, în vânt, aleargă sub eminul tei

Birjă de epocă, tramvaiul vechi eliadesc
'Şi-urmează prin tunelul timpului traseul
Purtând pe cap coroana teiului, o clipă-s Dumnezeul
Acelui Iaşi – fragment bizar din cronici – baladesc...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea unui sfânt

Trecut-a el în viaţa cea de dincolo de moarte,
Ne-a părăsit el, însuşi Păunescu...
Lăsându-ne credinţă veşnică de carte,
Transmisă de Luceafăr-Eminescu...

El, fratele iubit al lui Grigore,
Ce plâns-a cu amara nostalgie
La înmormântarea cea de purure,
S-a-nveşnicit, prin trista-i bucurie..

Rugatu-s-a cât a putut pentru părinţii
Ce pleacă mult prea trist de printre noi,
Iubitu-i-a poetul ca pe sfinţii,
Că trec prin orice grijă şi nevoi...

Nu a mai zăbovit de loc pe-acest pământ
Cutremurat de mult prea multe răutăţi,
A părăsit Moldova acest sfânt..
S-a ridicat în rai, întristându-ne pe toţi...

[...] Citeşte tot

poezie de Paladi Anatolie din Poezii (24 noiembrie 2010)
Adăugat de Paladi Anatolie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mănăstire mare, Mănăstire sfântă!

Mănăstire mare, mănăstire sfântă!
Ce prinos de suflet! Gogele asudă,
Când stropind cu sânge sfinţita clădire
Se înalţă trainic întru pomenire.

Calfe obosite înalţă cu trudă
Sfintele locaşuri... Bucurie multă!
Bravi, întru-nălţare, cu viaţa plătesc
Oamenii destoinici... Din raiul lumesc,

Lacrimă şi sânge cu iubire spală
Printr-o pomenire în cuvânt şi fală...
Marea Mănăstire nu se mai surupă!
Jertfa ei de suflet, jertfa ei cea scumpă!

Ştefan şi Moldova prinşi prin legăminte,
Ctitoresc zidire, ctitoresc morminte...
Sufletul trăieşte între ziduri reci,
Îngenunchi spre jertfa, orţii... Pe poteci,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unire-n cuget şi-n simţiri, Români!

Ţara mea-ţi sărut obrazu
Munţi, dealuri şi Câmpie,
Nu e ţară mai frumoasă
Pe pământ, ca România!

Mândră eşti ca paradisu
Şi rotundă ca un soare
te-a unit Mihai Viteazu
Într-o zi de sărbătoare.

Au zădărnicit Unirea
Şi-au ucis pe cel viteaz
Au urmat câteva veacuri
De durere şi necaz.

A urmat răznită ţară
Şi românii-ndureraţi
Că ningea cu suferinţă
Peste falnicii Carpaţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Vornic-Râcu din Banatica I
Adăugat de Bachin Deian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină pentru eroii sanitari

LUMINĂ PENTRU EROII SANITARI

Salvatorul nu-şi mai aparţine,
Când bolnavul pe uşa lui a intrat,
Iar leacul din competenţe vine
În misionar cu suflet devotat.

În orice zi, fără încetare,
Salvarea vieţii e militărească.
Şansa vieţii e triumfătoare
Când lecuirea e dumnezeiască.

Datoria pe deplin a-şi face,
Riscându-şi viaţa, pleacă-n misiune.
Neştiind când se va mai întoarce,
Pentru izbândă spune rugăciune.

Pe copii cu dragoste-i sărută
Şi le oferă exemplu personal.
Dar soarta, mereu neprevăzută,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Poeme dedicate (2016)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn lui Zamolxe

Aprindem rugul sacru, vorbim cu Dumnezeu.
La focul lui Zamolxe, s-or aduna mereu,
în nemurirea lor, străbunii daci eroi,
îşi vor găsi sălaşuri de suflete în noi.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Stăpâne Doamne, stăpâne, noi ne gândim la tine,
punând la cruce soare, scăpat-am de suspine.
Şi falnic stirpea noastră, aşa o să rodească,
din rug sacru ne-ntoarcem la legea strămoşească.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Când soarele răsare pe creste în Carpaţi,
nemuritorii daci în noi sunt întrupaţi.
Avem inimi de foc căci stirpea strămoşească,
a înviat acuma în stirpea românească.

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemuritorii

In memoriam neamului meu deportat în Siberia

În seara jelind ca o frunză îmbrăcată-n furtună
Stranii stele setoase, seacă ude urme de cerb.
Vânătorii cei hâzi ne vânau printre spinii de lună
Iar izul de sânge se simţea mai amar, mai acerb...

Ce roşu tărâm îngheţat ni se-aşterne-nainte
Ce tăios e pumnalul înfipt în cel codru de dor!
Cenuşa din cântec de fluier îmi sapă morminte
Iar apa de-acasă aşteaptă nebăută-n ulcior...

Fantome de câini păzitori străjuiesc amintirea
Din leagănul văii cu ecouri de tihnă si râs;
Ciocane şi seceri de frig îmi lovesc dur privirea
Rămasă-n Moldova, prin stejari, lângă cruci - în apus!

Ce aripă strâmbă îmi creşte din rană în locul
Unde zborul de vultur român a fost secerat...
Acum, "foame şi vifor " prin gheţuri - se cheamă jocul

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarja brigăzii de cavalerie uşoară

I

Jumătate de leghe, jumătate de leghe,
Înc-o jumătate de leghe până la redute,
Galopau în valea Morţii
Cei şase sute.
"Înainte, Brigadă Uşoară, la asalt!" a strigat el.
"Scoateţi armele de-oţel!"
Galopau în valea Morţii
Cei şase sute.

II

"Înainte, Brigadă Uşoară, la asalt!"
A fost cineva înspăimântat?
Nu, deşi călăreţii-nţelegeau
Că ordinul primit era o nebunie.
Nu puteau pretinde explicaţii, oricum,
N-aveau datoria de-a-nţelege ce şi cum,
Datoria lor era să moară-n astfel de lupte.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dan, capitan de plai

Frunză verde de mălai;
Cine merge sus la rai?
Merge Dan, şoiman de plai,
C-a ucis el mulţi duşmani,
Un vizir şi patru hani.
Frunză verde lemn de brad,
Cine merge jos în iad?
Merg tătarii lui Murad,
C-au ucis în zi de mai
Pe Dan, căpitan de plai!
(Fragm. de cântec poporal)

I

Bătrânul Dan trăieşte ca şoimul singuratic
În peştera de stâncă, pe-un munte păduratic,
Privind cu veselie cum soarele răsare,
Dând viaţă luminoasă cu-o caldă sărutare,
Privind cu jale lungă cum soarele apune...
Aşa şi el apus-a din zile mari şi bune!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătul vremii (secetă la Bradu - variantă)

Tot mai aud fântânile secând
Şi câmpul şuierând a-nfometare,
Pământ uscat, cât se cuprinde-n zare,
Pe care câinii-l blestemă lătrând,

Parcă şi-acum pe-atâta depărtare,
Se mai aud fiinţele zăcând,
Bisericile toate implorând,
Să aibă mămăligă fiecare!

Era atunci o vară, lunecând,
Pe o căldură tămăduitoare,
Când cerul sta alăturea de soare,
De secetă primară lăcrimând,

Dase ocol oglinzile de *care*,
Şuvoaie din Moldova fremătând,
O coajă de mălai adulmecând,
Copii să şi-i ţină către soare!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, Românie mare

Bat clopote în depărtare, vestesc reîntregirea,
A neamului român, pe veci UNIREA,1 Decembrie e ziua.
O singură ţară, ROMÂNIA şi mamă a toţi românii,
Dinspre Abrud, încă se simte a Iancului chemare, vie.

La Alba vin cu mic, cu mare, în suflete purtând cu toţi
Aceeaşi unica dorinţă sfântă, unirea să înfăptuiască.
De la Alba, la Avrig, de-a României drag, să-înfăptuiască,
Hotare sigure şi pace, a noastră ţară să-înflorească.

S-au reunit la Blaj, provinciile toate, ca să semneze azi,
Unirea Moldovei cu Ţara românească pe vecie.
Acolo s-a născut a noastră, mamă ţară-România
Cu viersuri dulci, cu oameni bravi şi vorbe de iubire.

La mulţi ani români din orice colţ de ţară şi de lume
Încingeţi a unirii horă, prindeţi-vă strâns de mână.
Sângele în vene fierbe, vorbim toţi acelaşi glas,
Moldovă tu eşti altoi, pentru o mare Românie.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domniţa Voichiţa

"Atunci voios şi aprig ea
războiul în fruntea oştii sale a trecut."
Puşkin: Poltava

Cu adormitele lui valuri
se mişcă Sociul între maluri
Şi pe deasupra lui uşor,
abia se simte-o dulce boare
de vânt, ce-n drum spre-o altă zare
pe mai departe pleacă-n zbor.
Ici-colo, salcia pletoasă,
pe maluri, tânăra-i tulpină
spre faţa râului şi-o-nclină
Vorbind cu unda somnoroasă.
Şi Sociu-n matca lui bătrână
c-un murmur şoapta i-o îngână.
Prin pânza apei străvezie
arar un peştişor tresare
Şi iar în adâncimi dispare
ca o săgeată argintie;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taifas la vatră

- Vetă? Ascultă-mă şi să spui
Ce ştii despre Alecsandri,
A murit ori o mai trăi?
Spune-mi, fată, tot ce ştii!
El este de prin Moldova
Roman, cumva din Tutova
Cât era coasta de mare
O urca toată călare
Frâul c-o mână îl ţinea,
Iar cu cealaltă scria.
Când termina cu moşia
Era gata şi poezia.
A scris versuri bune,
Cetite de multă lume.
- De ce, Ioane, păcătuieşti,
Eu, bărbate, îs din Bulzeşti.
Cine o fi şi o mai trăi?
Nu ştiu, Ioane, ce să spui
Eu la şicoală l-am avut
Pe Gheoghe al lui Coşbuc

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ordon! Să treceţi Prutul!

- Ordon! Să treceţi Prutul, căci Patria vă cheamă,
Să re-ntregiţi o Ţară, ce-i leagăn de la Daci,
Râvnită de milenii, cei Mari doresc să piară,
S-o aibă sub călcâie, un Paşalâc de „Raci”.

- Trompeta dă semnalul, fiorul mă cuprinde,
Când vocea bărbătească, a unui brav Ostaş,
Ce-i comandantul nostru. El strigă: - Înainteee!
Credinţa este sfântă, să-nfrângem pe vrăjmaş.

Cu strigătul de: Uraaa! Totul părea sinistru,
Când am sărit din şanţuri, pe un plai pârjolit,
In salturi lungi sau scurte, râvnind să trecem Nistru
Mulţi au pierit sub gloanţe, iar eu… Am fost rănit.

Nu pot uita urgia, trăiesc şi azi momentul,
Din clipele de groază, prin care am trecut,
Nici vocea tremurân-dă, când mă ruga sergentul,
Să-i duc vestea, Acasă, să-i spun… Cum a căzut.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (12 iunie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!