Textele de mai jos conțin referiri la visare, dar cu o relevanță mică.
Trăim o zi cu fluturi
Îți înflorește gândul când te culci
Și simt cum lângă mine arzi,
Sărutul înrourat pe buze dulci
Ademenind în mreje pe bastarzi.
Se varsă ceru-n ochii tăi străini
Cu împliniri pe clipe suprapuse,
Ca o mirare prinsă între crini
Să muște uitarea iubirilor apuse.
Îmi fulgeri neastâmpărul în trup
Cu lacrimi reci aproape strig,
Aș vrea din lanțuri să te rup
Și să topesc zăpezile de frig.
Amirosindu-ți sânii, piersici coapte
Ce-mi pun parfumul lor în simțuri,
Aș întregi cu tine înc-o noapte
S-o rotunjim în forme fără zimțuri.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 aprilie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regatul verde
Numai munții albi de nădejde îmi ies din memorie
urcă deasupra ideii sub vulturi,
șlefuiesc cerul și fixează o linie peste care nu se vede.
Ne închid în cetatea regatului verde
unde numai soarele știe tot ce se întâmplă,
lenevind în amiezele zilelor lungi.
Oglindă cât un lac rece și limpede, visătoare între brazi,
mai jos văile cu râuri acoperite de ceață
visul unde frumosul își pierde culoarea,
nu și plăcerea de a urca peștii-n amonte
ce sclipesc ca razele de lumină, ageri în salt
respiră aromele vieții.
Simbol intim al iubirii fertile.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (3 iunie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la o fereastră nevăzută femeia
Câte ceva din mersul meu a rămas pe drumuri
nu le-a recunoscut, n-au fost pe măsura pașilor
cu urme-n inima cuvântului
și a asfințit odată cu luna-n turnurile nopții.
Atunci de la o fereastră nevăzută femeia
mă privea cum treceam pe sub gutui și ziduri
s-aprind steaua ce rămăsese singură
pe malul celălalt al vorbirii,
pe văile de calcar unde se fură caii nopții
și se închid în cetăți
în care n-au mai intrat nici femeie, nici pasăre
lovite de păcatul morții subite.
Nu știu, mi-e teamă de preziceri
după părăsirea viselor care închid apusul
pe o câmpie de umbre în taina somnului
fără lumină, fără cântec și hrană
pășesc pe pământuri sterpe
unde nu există drumuri iar mersul
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am lăsat un vis
Las cuvintele să-ți spună,
sunt desprins de vorbe încerte
și nu mă iert singur,
sunt plecat pe drumuri necunoscute.
Tot ce poți să faci este să aștepți
o întoarcere odată cu păsările
ce nu-și uită ținutul iubit,
durerea m-a purificat de temeri
nu voi mai fi cine am fost.
Ți-am lăsat un vis nemărturisit
și o iubire neterminată
poate mi le izbândești.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O monedă validă
ai trecut și rămas în buzunarul meu stâng
o monedă validă de tezaurizare
dar touși fluctuantă
niciodată n-am păstrat ceva mai valoros
decât iubirea în care mă contopesc deplin
gândul care se întrupează într-o faptă
mai plină decât visul din care s-a născut
nu mă face să uit niciun adevăr ori minciună
lumina îmi trece peste umeri
și văd mai departe ținta de atins
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coloana infinitului
Cine caută
în sferele atinse de înalt
găsește prin ere,
datina și oasele nemuririi
la porțile de piatră dintre nopți.
Fulgeră-n inimă iernile lunii,
se sting ochiuri de stele;
nimicul îl șterge...
Coloana infinitului,
virtute a ideii de sprijin
împletește suflete.
Visează și păsările
înălțându-și aripile
prin siluete de metal,
în zbor,
împreună cerul străpung.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 martie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minipoemele nopții
știu
luna se plimbă noaptea
pe acoperișuri
cu mâinile la ochi
stelele cred
că e somnambulă
îngerii mirați și ei
citesc în scriptură
apocalipsa
un nor ieșit la plimbare
o salvează și se ascunde
în pălăria șarpelui
otrăvite de nesomn
ciupercile
se pomenesc ude
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Primăvara mă vindec de plictis
capăt pe lângă durerile primenirii, bucuria,
renaște înlăuntrul trupului seva care se revarsă
prin toți porii până-n simțire,
în ochi și urechi,
în așteptări și vise dorite
cum ierburile, frunzele și florile
pământului
în fruct.
Primăvara nu mă lasă singur
coboară duhul divin,
învie speranța
și întreaga natură
participă cu lumină
din lumină.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu cânt
De câte ori te caut cu ochii nevăzătorului
te găsesc fierbinte sub pleduri
ca un pește prins,
alunecos în minciog,
care se frământă un timp
și așteaptă mărinimos.
Nu știu nimic mai frumos
ca un trup întins cu umeri de zăpadă
pe care-i sărută malurile somnului
și pleoapele cad peste anotimpuri de mângâiere.
Pare că văd pur și simplu o pasăre-n cuib
înnoptând în ascunzișul frunzelor vibrate de vânt,
tu cuprinzi în brațe aerul cald,
lași genunchii moi
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu săruturi pe stâlpi
s-a urcat mai sus cu o treaptă decât steaua sa
aflată în carul mare
privește cu întregul albastru pământul sub pași
se mișcă într-un timp al neîntoarcerii-n vis
în care porțile înfloresc în piatră săruturi
și valsează cu sunete sub corzile întinse ale viorii
de dincolo de cuvinte se strigă cu metafore
pentru îmblânzirea sufletelor bolnave
și întruparea lor în tot ce se înfiripă viața
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără teama din vorbe
Când streșinile iubirii curg
pe acoperișul ei strălucește soarele,
gândurile mele se întrupează în cuvinte
fără teama din vorbe
se scaldă în oglinzile cerului.
La fel ca-n marginile visului
când se termină totul pe neașteptate
de rămâi cu o părere de rău sau de bine.
străbați apoi ținutul naiului
cu reflexe purtate-n memorie
cum cântecul ciocârliei.
macii câmpiei s-au trezit
ascultă...
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele apasă pe clape
Talpa sărută un ochi de noroi
Ziua se ascunde prin stână,
Visul amiezii stăruie-n noi
Ca o ninsoare păgână.
Curge lumina pe stânci de granit
Iarba devine tot mai amară,
Poate-i amurgul neîmplinit
Ca un surâs de fecioară.
Ciobanii cântă-n fluiere de os
Cu gura înflorită-n ulcioare,
Șuieră vântul pe munte fălos
Setea se coace-n mioare.
Ploaia sărută un mugur stingher
Ochii se scaldă pe buze de rouă,
Norii-și răsfrâng fruntea spre cer
Înfrunta lumina și plouă.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 martie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Setea sărată
Ea era plecată
unde florile au cearcăne colorate
și lăcrrimează cu arome amare
sărutând diminețile cu rouă,
urmează să sosească-n amiază
de pe cărarea cu cireșii copți
c-un surâs visător.
Chiar dacă vara nu mai e vară
și setea a devenit sărată,
iar cerul gurii o cupolă uscată
smălțuită fibros,
prinde pe margini sunetele
și ele cad în ispită,
privesc femeia cu alți ochi
de sub genele aspre.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul iubit al nopții
Din noaptea în care am intrat
să nu-mi furați păsările și zborul.
Agăț sufletul cu frânghii de stele,
încercuiesc fericirile și dezamăgirile
îți așez pe terasa inimii ghivece cu flori
să le uzi dimineața cu respirații de ploaie.
Caut să mă desprind din somnul greu
care mă scoate într-un tunel fără lumină
de unde ies doar cu mângâieri tandre.
Tu femeie, știi, mânată de patimi divine,
îmi pui în mâinile albe de spaimă
sânii rotunzi și freamăți ușor.
O durere nespusă omoară și ultimul vis
dimineața senină e tot mai departe,
cu genunchii tăi calzi, de voi rămâne
o să mă crezi omul iubit al nopții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (13 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nichita
În cuvintele sale s-a copt regina viilor,
pe sub arcuri de triumf trec cohorte de îngeri,
toamna nu se mai satură de arome
în iubiri de femei înalte
cu glezne subțiri,
leoaice de pradă.
Poemele îi cântă în trâmbițele veacului
nemurirea în harul divin
și din cer lumina i se așează pe umeri.
Dar Nichita rămâne rodul visării
unde sufletul se încuvântă apoteotic,
este sămânța din fructul universului
din care răsar luceferii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragul atingerii
Tu ai fost umbra risipei de veșminte
lăsate să cadă pe fața lunii
de la fereastra timpului
pe marginea întunericului
mirat de atâta iubire.
Noaptea părea o ființă disimulată
uitată afară de pază,
liniștea avea ochi rotitori
ca două stele ce schimbă priviri
de dragul atingerii.
Tot ce n-apuc să-ți spun
adoarme-n cuvinte
într-un vis.
De acolo te priveghez
cu răsuflarea tăiată
cum cobori lângă mine
înlăturând aerul mut.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna de Crăciun
Iarna s-a prăbușit peste așteptările oamenilor
cu niște amplitudini care se mișcă mereu,
eu te întreb cum poți rămâne constant
când totul pare să se îmbrace anormal
după un scenariu necunoscut din timp.
Oricum și sufletul meu se joacă cu anotimpul
face un om de zăpadă în curtea casei,
împodobește bradul de crăciun și-i cântă,
iar tu ești așa de înduioșată și visezi privindu-l,
într-o copilărie întârziată în care se joacă nepoții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe coloane de viață
Se va absorbi primăvara
în dimineți cu aburul subțire
și sughițuri reci,
de îi va înflori gura de arome
și ochii vor privi însetați
cum se nasc toate pe rând.
Atât de fragedă se va limpezi,
de apele vor șlefui pietrele în albie,
vor curge cum scrisul cuvintelor
în miezul de mai
cu liliac înflorit la glezne.
Iar mai frumos decât atât
înrobit de iubire
când păsările clocesc,
sevele urcă
pe coloane de viață
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul ca un vis
Să rabzi mai mult decât poți
în umbra ei să nu te aștepți,
să se fluidizeze durerea în lacrimi,
dospește înțelegerea ca pentru pâine
și risipești credința în inimile altora
când în trup nu te mai răscolește ceva
deși nu se știe ce se poate întâmpla.
Iar gândul tău lăsat fără picioare
capătă contur de astru îndepărtat,
gândul tău ca o pasăre a universului
îi duce pacea pământului tandru,
gândul ca un vis ce pune semnul împlinirii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muză în inima cuvântului
Își rememora gândurile și unele i-au zburat,
l-am simțit foarte trist,
dorea să suprapună un gând peste un vis,
nu putea să doarmă,
noaptea s-a scurs alungată pe fereastră.
Aerul dimineții l-am simțit binefăcător,
în pragul casei am îngenuncheat sprinten
și păsările au început să cânte,
se năștea o muză în inima cuvântului
și am început să scriu pe o filă rătăcită
tot ce auzeam în urechi,
toate vocile se uneau în vocea ta
care mă ierta.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Vălăreanu Sârbu despre visare, adresa este: