Citate despre Soare și porumbei, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la Soare și porumbei, dar cu o relevanță mică.
Pământul
Îndrăgit ca o mireasă, dușmănos ca o sudalmă,
Chica vântul ți-a-ncâlcit-o, veacuri-veacuri, monoton,
Tu, pământ al țării noastre, pătimaș cuprins în palmă,
Încălzit cu buze aspre de tot neamul lui Ion.
Pe sălbatica ta față cu lungi riduri brune, parcă
O vrăjmașă-ntruchipare coborând din basm punea
Greu blestem, ursind făptura-ți să nu poată să întoarcă
Dragostea pe care omul necăjit ți-o închina.
Dunărenele întinderi, cu fântâni țipând a sete,
Adunau ursuz sămânța și iubirea de țăran,
Alungând din sate-n sate suflete nemângâiete
Și ciulini de-a dura-n zarea veștedului bărăgan.
Cunoscutu-le-am aievea păstorind un ied și-o iadă
Cu merinde-nchipuită în desaga de la șold.
Rupte-s blestemele astăzi și-i cu noi pământul darnic
Și de-aceea-i mângâi țărna, prins de-un aprig, viu imbold.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simboluri albe
Un stol de albi porumbi urca-n cetate,
Zbura planat sub scânteieri de soare,
Penajul și-l spăla prin recea boare
Trecând deasupra-n volte repetate.
Sfidează a orașului rumoare
Având mișcări din aripi, sacadate,
Hulubii albi în cete-mperecheate
Coboară printre noi pe trotuare.
Planeta noastră-i pusă la-ncercare
Că pacea lumii este mult precară,
Simbolurile albe-s necesare;
Să fie venerate-n orice țară!
Dezideratul omenirii este,
Războiul să devină o poveste!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vița de vie
Soare aer și culoare
Toate-n bob sunt adunate,
Ruginiu de vii-ntomnate
Urcă-n strugur, dau valoare;
Graurii și-o porumbiță
Uită-se din zbor la viță
Rup ciorchinele în grabă,
Urmăriți își văd de treabă,
Lasă jos doar o bobiță...
Lasă jos doar o bobiță
Urmăriți își văd de treabă,
Rup ciorchinele în grabă.
Uită-se din zbor la viță
Graurii și-o porumbiță;
Urcă-n strugur, dau valoare
Ruginiu de vii-ntomnate,
Toate-n bob sunt adunate
Soare aer și culoare...
[...] Citește tot
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie cu soare
cui să-i spun că mă doare tristețea?
devine tot mai grea, aspră, apăsătoare
în fața mea se-ntinde bătrânețea
îmi spune că la finiș se și moare.
la geam doi porumbei se giugiulesc
au aripi ca să zboare-n fericire
pe cerul lor doar raze strălucesc
și nu curg lacrimi din a lor privire.
este vară, mă mai bucur de soare
să-ți spun ce simt acum nu e secret
prietene ți-am pus o întrebare
unde pleacă timpul vesel și concret?
uit prea des de iubirea cea mare
Dumnezeul timpului milostiv și discret.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echilibru
cum să hrănești demonii / cum să-i înfrunți/ să atingi acel echilibru
care nu-ți dă voie la balans / la început au fost mulți care nu au supraviețuit
ca și cum ai da drumul la sute de porumbei în ninsoare/
și toti s-au prefăcut în praf / acum mergi
drept printr-un deșert
cauți o oază / dar acolo demonii vor prinde viață din nou
odată cu lăsarea serii visele tale vor deveni sălașul lor/ așa am trecut eu prin viața aceasta până acum
ascunzându-mă
căutând
mâna ta îndreptată către mâna mea
ca două telegondole care se izbesc /
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbătoarea copiilor
e ziua zâmbetelor scăldate în soare
copii lumii sunt sărbătoriți
distracție și cântec surprize de valoare
părinții fac totul să se simtă iubiți.
candorile iubirii înmulțesc fericiri
parcurile-s pline de joc și voie bună
lumini jucăușe strălucesc în priviri
razele pe tâmple se împletesc cunună.
albi porumbei zboară pe cerul senin
vântul dansează printre codrii semeți
azi nimeni să nu simtă amar și suspin
în raiul copilăriei și tu să te răsfeți.
miracolul din fiecare om e un mugur divin
care rămâne copil chiar o sută de vieți.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să te uit
(Oare de ce inima plânge când e rănită de vorbe?)
De ce să-mi supăr inima
că ai uitat de mine,
Pot oare norii să-i adun
și să-i arunc în mare?
Când vorbele ce mi le spui
sunt ca săgeți în soare,
Se fac în ghem ce le păstrez
lumina când dispare.
Mă ceartă oare Dumnezeu
că știu ce e durerea,
Sau îngerii sunt sub blestem
că gândul meu e teama?
Nu știu de-am să te pot uita
sau ce va fi și mâine
Ajunge zilei soarta sa,
[...] Citește tot
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inocență albă de vis
mă deconectez de la tristete cu muzica ușoară
simt că plutesc fericită pe aripi de vânt
cu bujori în obraji îndrăgostită ca o domnișoară
exprim sentimentele cu îmbrățișări de cuvânt.
Lara Fabian se apropie de sufletul meu
cu un adagio la prietenia planetară
cu iubirea soarelui venită de la Dumnezeu
cu o stea în fruntea minunilor de seară.
iubirea mă face să cânt și să dansez
ritmuri muzicale au sublimă soartă
game de fericire am strâns mereu în crez
revelații de viață printre artiști mă poartă.
stoluri cu porumbei de pace în zboruri colorez
inocența lor albă e transpusă în artă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru toamna mea încoronată
dacă aș mai avea oglinda
cu chip de când nu eram nici copil nici numai
un surâs blând
inundat de vară în umbrele norilor ce învăluie
valea înverzită
oh, dacă aș mai avea-o în agenția mea filantropică
de dăruit
grădini
aripi de păsări
priviri cu sclipiri
mirosul de iarbă crudă
scoici de care să-ți lipești urechea
fluieratul unui tren ce tocmai sosește în gară!
cum mă încăpățânez ca o pisică
sub soarele binefăcător pentru albine
din toate acestea să mai păstrez
câte ceva pentru toamna mea încoronată
însuflețindu-mi puterea de a iubi
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scufund abisul
zilei de mâine în tuș
îl las acolo nepermis de mult
banchizele s-au înecat în praf
avalanșele de alaltăieri vin
peste mine clocotesc
de speranță fără soare
abisul îmbină argumente
capriciile se descalță de iubiri
oftez împuns de acul tocit
scriu poezii fără adresă
le pun într-o mapă vie
aflată permanent în stare de veghe
scufund abisul într-un țipăt de legendă
sunt eroul unui mosor de ață
de păianjen ce toarce visuri
oftez dincolo de abis
turnul te-nchide în legenda manuscrisului
colonizăm un supermarket cu doi
porumbei care se giugiulesc
mă amețește dangătul poveștii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respirări
soare cu dinți
se dezbracă de rele
cu floricele
ploaie de vară
porumbei vagabonzi
cântă manele
pe lacul de aur
o lebădă albă
mă sărută timid
ah, polixenia
cum ai stiut să ascunzi
pisica roșie
de ce, medeea
țipă copilul din mine
oh, de mânie
[...] Citește tot
poezie de Garlonta Gabriela din Gabriela Gârlonța, Casa Amintirilor,Editura Art Creativ,București,2021
Adăugat de Gabriela Gârlonța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuib de culori
Și veneau și reveneau
Cu mine oare ce aveau?
Umbrele ce sunt iertate
Ce nu-mi erau-mblânzite...
Șuierând cu bici de ecou
In al călimarei hublou...
Unde închis într-un răvaș
Așteptam glasul nărăvaș.
Să mă citească pătimaș
Să topească tușul umbrei,
Cu glasul ei gingaș
In poemele de porumbei.
Albi-n cântec de măslini
Să-nfloreasca dintre spini
Ce-i rămași-nfipți venini
Trandafiri mei divini
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ștefan și Radul
I
Ștefan cel Mare,
Acela care
Păreche n-are
Sub sfântul soare,
Duce o ceată
Moldovenească
În loc de plată
Să-și dobândească
Pradă bogată
Și voinicească.
Radu cel Mare,
Acela care
Păreche n-are
Sub sfântul soare,
I-a pus în cale,
Păzind moșia,
În deal și-n vale,
[...] Citește tot
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă încoronată
oglindă/ chip/ de când nu eram nici copil nici bătrână
inundată în umbrele verii ce învăluiau valea înverzită
oh dacă te-aș mai avea în agenția mea filantropică
de dăruit
grădini
aripi de păsări
priviri cu sclipiri
mirosul ierbii cosite
fluieratul unui tren ce tocmai sosește în gară
scoici de care să-ți lipești urechea
melci ce se ascund în cochilii
căluți de trestie galopând cu coamele în vânt
sub soarele binefăcător pentru stupi
cum mă încăpățânez ca o pisică
din toate acestea să mai păstrez câte ceva
pentru toamna mea încoronată
ce-mi însuflețește puterea de a iubi hulubii verzi
zburând la un rând cu rândunele gri
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul pescărușului
Ielcovane, ielcovane!
Zborurile tale-s vane,
Geaba tu mi te jelești
Apele nu-mpărățești.
Geaba tu mi te zbuciumi
Din Constanța la Batumi,
Că și eu mă zbuciumai
Din Craiova în Hawai...
Tot degeaba ielcovane,
Zborurile noastre-s vane,
Geaba suntem fără pete
Și ne privesc ochi de fete,
Dansul nostru nupțial
E-ntr-al morții recital
Și nu face-acesta, iată!
Cât o ceapă degerată.
Ielcovane a tale-aripe
Fac din anii ce trec clipe,
La fel cum din anii mei
Scoate timpul porumbei
[...] Citește tot
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stinge inima Greciei
Stinge inima Greciei c-un codru de pâine,
C-o lacrimă din inimă pornită,
C-o vorbă dulce în suflet rumenită,
Nu sta pământene la pândă ca un câine...
Stinge inima Greciei c-un zbor de porumbei,
C-o rugă către Domnul pură-nălțătoare,
Să le aducă viața din nou la picioare,
Olimpul să le fie totem peste scântei...
Stinge inima Greciei c-un gest de-ncurajare,
Dă-le ajutorul să se-nalțe din nou,
Pietrifică-amintirea poporului erou,
Istoric amintirea o mai au sub soare...
Stinge inima Greciei sau dă-i noi însemne
În zborul către viață și al ei progres,
Pragul încercării cu tact să fie șters.
Doamne, omenirea învaț-o să se-ndemne!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul coboară, nimic nu mai urcă
Două bețe solare poartă mantaua
Printre sălcii cu palide frunze,
Valurile mării răvășite-s de vânt,
In inima mea foșnesc buburuze.
Un biet univers adoarme în palma
Viorii ce cântă-n tristețe,
Porumbeii pe-o creangă de umbră
Dansează cu frunțile crețe.
Un leu desenat frumos pe-un sărut
Privește ștrengar cum sângele sui
În cupa speranței anume căzută
În cleștele strașnic al fălcilor lui.
Pe-obraz mă mângâie complice
Patina suavă ce râmă de-a sila
Și-mi face pat veșnic sub flori
Să dăinui în vise de-arome idila.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei îngeri
Trei îngeri zboară peste străzi
Cântând la câte-un corn de-argint
În rochii verzi și cu aripe
Din ziua de Crăciun venind
Cea mai sălbatică pisică din Montana trece
Și-o doamnă în oranj, strălucitoare
O furgonetă U-Haul, un camion fără roți
Autobuzul de Tenth Avenue lucind în soare
Câinii și porumbeii zboară-mprejur
Trece un om în piept cu o stea
Trei tipi se târăsc înapoi de la slujbă
Nimeni nu se-oprește să-i întrebe ceva
Camionul brutăriei se-oprește la colț
Lângă stâlpii pe care îngerii-adastă
Șoferul se uită după un chip
În lumea asta concretă și vastă
Îngerii cântă din corn toată ziua
Pământul trece pe lângă ei ca o arcă
Dar ascultă cineva muzica lor
Cineva măcar încearcă?
poezie de Bob Dylan
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am văzut...
Treceai grăbită pe stradă,
unde anume alergai?..
către infinitul speranțelor
pe care eu îl port în mine.
Rochia ta făcea valuri, părul avea
un sunet frumos, cald, o voce îmi
spunea că tu nu ai fost a mea...
Pasul tău modela asfaltul, tâmpla
ta rupea soarele tomnatic în două,
în dreapta un porumbel cânta un tril
trist, e cel care seamănă cu noi.
Viteza ta mi s-a părut amețitor de dulce
parfumul tău a mișcat fațada cenușie a
universității în care amândoi studiem dar
și amândoi suferim.
O pasiune ce în mine este eternă,
o vâltoare ce mă rupe precum luna rupe
lacul în mijloc, făcând un imens hău
acel loc de un negru absolut
este inima ce a început să stea
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre albe grele de viață-n cireș
să nu lăsăm umbrele vechi să ne scoată din pepeni
să putem degusta în lumină liniștea câmpiei
dimineața când roua stă să dospească
la țară
timpul nu se rostogolește la vale
ci curge la pas așa cum urcă
la deal un car tras cu boi
în cramă moș Ion
trage-n damigeana burtoasă
un vin rubiniu
astăzi are musafiri la masă
umbrele străvezii ale celor ce nu mai sunt
soarele pare ca-nlemnit pe cer
în această dimineață
acompaniată
de gânguritul unor porumbei
îndrăgostiți
[...] Citește tot
poezie de Mihai Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Soare și porumbei, adresa este: