Textele de mai jos conțin referiri la visare, dar cu o relevanță mică.
Toamnă în priviri
Astăzi am râs cu zâmbet luminos
hohot făcut să-l pui tu la rever,
gândind că m-aș hrăni cu tine-n cer
doi prea frumoși ai vieții miez cremos.
Ai toamnă în priviri și fructe prinse-n par
cămara mea secretă vrea sp te-mbie,
nu-ți cer nimic și nu vreau nici simbrie
decât să-mi guști cămara ca din mar.
Am sentimente pline de zacuscă
magiunul bantuie prelins spre vis,
gutuile te parfumează, sunt proscris
în era fetelor cu dragoste etruscă.
Și-am să mă-mbăt cu mustul ce il ai
și-am să deschid curând plăcintărie,
bostanii mă pândesc sub vrej de vie
știind că te doresc ca-n filme... Lorelai.
poezie de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prinsoare
Tu n-ai să știi că la-nceput
a fost durere, a fost și cânt
tu nu vei știi cât am visat
iar capul mai mereu plecat
a strâns în el zeci de plecări
ce s-au unit în mii de dări.
Tu nu vei știi de ce-am venit
vei vrea doar să te știi dorit
să arzi din candela iubirii
să termini din izvorul firii,
să-mpământezi din viață
lacrimi cerului să faci dulceață.
Noi am strans la piept ogoare
de-a putea și n-a putea și doare,
vrednic timpul blând a curs
din iubire lent s-a scurs
tot ce am visat vreodată,
tot ce n-am știu să fim
tot ce-am vrut fără să știm
tot ce ne unea pe veci...
[...] Citește tot
poezie de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața alături de o femeie adevărată nu-i ușoară, n-ai șanse să uiți de ea, să o ignori sau din contra să o "asasinezi" cu gesturile tale. Dar ce poveste minunată primești în schimb, vie, în continuă schimbare, te reinventezi, experimentezi, uiți trecutul și te dedici de parcă ziua de mâine nu știi dacă ar mai veni, nimic nu mai contează din "ce-a fost" sau din ce credeai că înseamnă dragostea. Viața alături de o femeie adevarată neagă existența ta de până atunci bărbate, redefinește granițele reconstruind propriul eșafod al viselor, trăirilor, speranțelor, dorințelor: TOTUL. Parisul femeii e inima ei, turnul Eiffel fiind bărbatul ce-și pune pe tavă viața lui, îmbrățișarea celor doua suflete hrănind bătăile de pleoape ale destinului...
Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singura dată când poți cu adevărat să vezi drumul spre tine însuți, este atunci când distanța dintre realitatea împăciuitoare a vieții și tulburătorul creuzet al viselor devine suficientă, astfel încât clopotnița inimii să nu mai cheme oamenii la slujba iubirii... apoi, sărută cerul doar atunci când stropii ploii uită să ma plece de pe buze și mângâie din pletele anotimpurilor ce-ți bat în vene, ca un fior al vântului ce se strecoară printre copacii unei paduri. Am uitat să trăim normalul, să respirăm clipa și să dăruim din suflet, alergăm după fastfood-ul vieții de mucava gătită din false menuete și servită în ambalaje foșnitoare, am uitat să privim în ochi vecinii, prietenii, oamenii în general, păcălindu-ne chiar și atunci când ne privim în propria oglindă, că viața e doar un șirag de întâmplari ce trebuie neapărat să fie ieșite din decorul vieții... armonia timpului fiind spartă pe treptele democrației pășuniste, procesată după rețeta simplă a noii ordini mondiale - pax romana...
Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de lebădă...
E-atât de aspru gândul c-o să mori
că nu vei mai gusta din vise nepermise,
că într-o zi vei fi o amintire printre flori
iar doruri fum vor deveni, în lumi nescrise.
Hotarul vieții stă mereu să cadă
în asfințit, ne pierdem în tăcerea nopții,
ne facem din siajul vieții loc în radă
în stele ne abandonăm sufletele, hrană sorții.
De-am ști să punem în romanul vieții
doar bucuria de iubire, de a fi
uitând războaiele ce le avem cu alții
sădind în ei muguri de iubire, mii.
Eu am trăit așa cum am știut
cu drag de oameni, disperată în iubire
am ars din fericire, m-a și durut
la moartea mea un epitaf de jale, nu-i știre.
[...] Citește tot
poezie de Sorin Șomandra
Adăugat de Șomandra Sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de lebădă...
E-atât de aspru gândul c-o să mori
că nu vei mai gusta din vise nepermise,
că într-o zi vei fi o amintire printre flori
iar doruri fum vor deveni, în lumi nescrise.
Hotarul vieții stă mereu să cadă
în asfințit, ne pierdem în tăcerea nopții,
ne facem din siajul vieții loc în radă
în stele ne abandonăm sufletele, hrană sorții.
De-am ști să punem în romanul vieții
doar bucuria de iubire, de a fi
uitând războaiele ce le avem cu alții
sădind în ei muguri de iubire, mii.
Eu am trăit așa cum am putut, cum am știut
cu drag de oameni, disperată în iubire
am ars din fericire, m-a și durut
la moartea mea un epitaf de jale, nu e știre.
[...] Citește tot
poezie de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Sorin Șomandra despre visare, adresa este: