Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.
Asediul galben
Mucegai pe uși, ziduri și pleoape
Din ochi curg creioane lichide
Pe o foaie galbenă ce se-ntinde din aproape-n aproape
Un cor bântuie singuratic sau doar un ecou
Din urma pașilor plecatei îmi fac un garou
Prin venele zidurilor țâșnesc hemoragic amintirile transparente ca timpul
Într-al cincilea colț al tavanului
Păianjen beteag își țese ultimul voal, confundă firul de lumină și cade
Galbenul foii îl învelește ca un mut prohod, leitmotiv
Pășesc contra ecou, străbat morțile, mă revolt deziubind
Grafitul se spulberă-n aer, divulgând trama, ochii pornesc pe cont propriu departe
Corul mă cheamă-napoi pe diminutiv ca mama
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire o societate cu răspundere limitată
o cale dar niciun drum concret
un tren de mare viteză
și nicio șină
o navă de croazieră
pe un strop de ploaie iminentă
cai sălbatici
prin vene deschise în altele
o enormă lumină și niciun ochi
două contururi desenate cu albastru
pe albastrul mai mult gri
niciun cuvânt traductibil
doar intenții de gest și
aproape inexplicabil
un pântece cuib miracolelor
bărbatul
sau ce-a mai rămas din
una din extremitățile armelor
ridică nedumerit din umeri
închipuindu-se
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
moment de bine - 2
amurg tânăr
curtează grădina, sfioasă îl întâmpină
nuditatea florilor aprinde
fruntea luminii
aceasta așezându-se tăcută în contemplare
le înveselește cu mantie de argint
și le spune noapte bună
numai fereastra îmi oprește nesperarea
nu pot însoți amurgul printre arbuști
nici îndrepta un colț de mantie
sau măcar săruta o floare dar cu ochii pot
pot zidi lumi noi, de jur-împrejurul lor grădini
cu flori nenumite
din miezul nopții, din sâmburele ei
trec alcooluri în abur rece și nu mai plâng
le încălzesc până
zorii îmi aduc promisiune: te iubește
cineva te așteaptă în așteptarea ta, nu vezi?!
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
variațiuni pseudopoetice
la-nceput a fost tăcere, până
la un alt început
când a fost Cuvântul
a aflat asta și femeia și
s-a dus naibii pacea galactică
mai târziu
a prins năravul și bărbatul
bârfa-i întregită astfel
vântul cară această cremă sus
pe piscuri
de-ar fi măcar rugăciune
dar nu;
Cuvântul S-a retras în Sine
poruncește:
«Liniște în sala de mese!»
Atunci
un șmecher a inventat scrisul
Câtă cerneală a risipit umanitatea!?!
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
istoria lumii
între precariat și opulență
cuvintele alăptează debile speranțe
imagine gri imagine aurie
spectacolul începe
și costă al naibii
afișăm infecția, parada sărăciei și a fastului, între ele
necesitățile subiective anume create
lumea-i un ocean de degete îndreptate
mereu spre celălalt, reclame, lumini colorate, sunete
iluzii convertibile în obsesii
înșelătorii publicitare, electorale consecințele
le vor proba tocmai cine pretindeți că protejați
fiii voștri
se vor hrăni reciclând resturi
din spectacolul de astăzi silnic, interactiv
fluviu păstos falsă emancipare, Pământul
este tot mai sensibil nu și talpa
cuvinte despre salvare?
Le rostim și dăm din coate să ajungem în față
la spectacol, mimând că suntem «fans»
fiindcă «dă bine»
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
inductus
planuri alungite, contorsionate, un verb dedesubt
și deasupra
subțiind legăturile luminii cu lucrurile
ca un înveliș, dar nu gest întrerupt, pudoarea rostirii
trece-n curaj vreodată?!
creioane încinse înfipte în încheieturile mâinilor, picioarelor
pe o foaie de hârtie aparent goală răstignit
un poet nu mai scrie, recită astfel.
Urechea ta învață glasul cel de acum.
.
Literele au dezgolit rădăcini, credeai
că nu-s atent, priveai gingia sângerându-mi
fiindcă am gustat din ele
de atunci
nu mai există un «ăsta sunt eu», m-am scurs
trecând prin agregări străine
.
rămas undeva între planuri, rostind fără încetare
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
cred în miracole
nu
nu sunt copil, măcar de-aș fi și nici naiv
cred în miracole
veți spune că acestea sunt deseori doar la alții
iată sunt viu
iată iubesc
iată o cumpănă rea m-a scos din conul alteia
și mai rea anii trecuți, Nedorita mă căuta ca o umbră
multe semne în ultima vreme
se așează lucrurile în jur ca de la sine
o concentrare aș spune, în calea mea, de lumini
alb-sidef
speranța s-a aciuat la ceafă și mă saltă
toate părându-mi dintr-o dată mai lesne de înțeles
iată, simplitatea acestor rânduri
nici măcar nu ar părea poezie
mărturisire mai degrabă
Nu-mi hrănesc iluzii sau obsesii din
căușul palmelor, pur văd cu vedere nouă
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
moment de bine - 3
Convergențele luminilor
dincolo, în adâncul mătăsos, fierbinte, roșu
punctul primordial unde șapte suflete
își împlinesc rotundul doar cu-n ochi
am ajuns aici trecând răsuciri dureroase
țin ritmul cu șapte sfere, gravităm împreună
în colțul acesta de univers suntem o galaxie
soarelui nostru nu-i știm vârsta alb-sidef raza lui
nu avem încă un Pământ, dar la nevoie
îl vom zămisli din atingerea frunților
sunt șapte culori, șapte anotimpuri și tot atâția
arhangheli
.
m-am trezit, un arlechin în patul meu
o sârmă întinsă între lună și fereastra mică
întotdeauna mică
îmi spăl fața îndelung. oglinda ironic surâde
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lanterna
nu-mi amintesc să fi tras cu praștia-n vrăbii
să fi băut o cană cu vin cu vreo puștoaică
la telejurnal sau mihaela nu aveam cum să mă uit
televizorul era în camera părinților iar eu veșnic
citeam cu lanterna aia din tablă cu baterie pătrată
ascunsă sub plapumă cartea pe care
o voi scrie mâine
nu-mi amintesc să fi fost vreodată mai tânăr decât astăzi
deși cănile nebăute mă latră și mă scuipă din ochi pe stradă
telejurnalul a devenit totuna cu un fel de mihaela
știu asta de la lucrătorii salubrizării urbane
care tot strâng camerele părinților aruncate de la ferestre
în televizoare minuscule
din greșeală am călcat pe-o laternă sau pe ecoul luminii
vin vrăbii, din ce în ce mai multe vrăbii, ridiculizându-mă
amărâtule n-ai nici măcar praștie
trec niște, cum să spun, un fel de mâine (de ce nu are plural?)
prin articulațiile falangelor
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
patru planuri suprapuse
Of, Doamne! Umbra de om se întoarce
un hectar de oftaturi, zece mii de pași între
via de la deal, groapa de lut galben și
coliba învelită în stuf de lângă râu
acum
s-a pus să șteargă sticla lămpii cu ziar și salivă
ochii lăcrimau nu-i da, Doamne, semnul risipei
pus pe neamul acesta
o mogâldeață surâdea în somn
violet aurii
gânduri prelungi rotesc sus
sus
întretăindu-se ca într-o luptă aprigă
globuri prelungi, albastre, verzi, roșii, albe
dâre
diluate, cele violet le înghițea, una câte una,
pe celelalte
jos, folii uscate par din piatră alb-gălbuie, alb-murdar
mai jos
mâna mea dreaptă întinerind
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum
iubirea
în plinul vântuirii peste oameni, îi consumă, îi ucide
pacea nu crește aici, cine o află viețuind?
Să urci mai sus de trup, dar cum
fără iubire?
Suferința-i din nașterea noastră
în fiecare secundă
dureri de facere n-au cum să aibă vreodată cadranele
senzația de bine
este în recunoștința pe care ne-o poartă țărâna
știindu-ne, avându-ne
astfel la ce ne temem, de unde izvorăște trufia?
câtă lumină află reflexie din bietul tău eu!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici măcar prost
nu știu să iubesc
nici să urăsc
sau să port obidă
sunt precum bățul de chibrit
gata să scapere
doar că jilave timpuri am mai prins
nu știu unde-i focul
o fi la cap
o fi trupul subțiriu
o fi altundeva
nu știu să mor
tot așa cum n-am știut singur a mă naște
și ca să nu râdeți de mine cât sunt de prost
ceva tot știu
știu că toată zbaterea asta e pentru tine
tu mă înveți clipă de clipă
bunul din rău
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeriu Barbu despre lumină, adresa este: