Înainte chiar ca astronomia să fi ajuns la apogeul ei, din timpurile cele mai vechi, când planetele erau deosebite de stele numai prin mișcările lor, dar nu erau cunoscute ca globuri asemenea cu pământul, când stelele nu erau pentru omenire sorii de astăzi, s-a căutat să se explice cum s-a format universul, cum este el construit, chiar și cari va fi sfârșitul lui. Teoriile în chestiune nu se întemeiau pe nici un fapt științific. Târziu, prin secolul XVII, au început să se formuleze teorii mai serioase, mai târziu ceva, Wright în Anglia, Kant în Germania și Laplace în Franța au dat la lumină teorii mai aproape de adevăr.
Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între Ofiucus, Șarpele și Cumpăna, sub primele două constelații, la orizont, veți găsi Scorpionul. De altfel, alfa din Scorpionul sau Antares e o stea care nu prea poate fi trecută cu vederea, deoarece, după ce că este una dintre stelele de mărimea 1, mai are și o culoare roșiatică cu totul, ceea ce nu veți mai găsi la nici una dintre stelele cele mai strălucitoare. Numai μ din Cefeu e mai roșu decât Antares, dar această stea e prea mică și trece neobservată, pe când Antares cu focul lui atrage privirile tuturor. Dar și forma constelațiunei e una dintre cele mai frumoase; veți pricepe lesne pentru ce anticii i-au dat numele de Scorpionul.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vi se spune, de pildă, că un astru se află la 13 ore 40 min ascensiune. Te uiți pe harta cerului, cari îți indică pe ecuator orele și găsești 13 h, apoi 40 min. Însemnezi ușor cu creionul, apoi cauți declinațiunea, de pildă, 33 de grade 30 min. boreală. Din punctul unde ai găsit ascensiunea te urci spre polul nord, până în dreptul cifrelor arătate pe marginile atlasului și la încrucișare ai poziția astrului căutat. Există multe cataloage de stele, în cari în primul rând ți se indică ascensiunea și declinațiunea stelelor până la o mărime oarecare. Cu ajutorul unui catolog poți în urmă să-ți construiești singur o hartă pentru a anumită regiune a cerului. Dar cel mai bun mijloc în această privință e să studiezi un atlas.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar vedem că nu numai Carul Mare se învârtește în jurul Polarei, ci toate stelele, întreaga boltă cerească. Astfel, dacă ne uităm spre est, vedem o stea care răsare, pe măsură ce trece timpul ea se urcă, ajunge la cea mai mare înălțime, apoi începe să se lase spre vest, sau apus și chiar dacă zorii zilei ne-ar împiedica să-i vedem apusul, știm însă după poziția ei pe cer că va trebui să apună.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele (1913)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Textele de mai jos conțin referiri la superlative, dar cu o relevanță mică.
Pentru a putea să învățăm mai cu ușurință constelațiunile, vom începe cu cele cari nu răsar și nu apun, numite circumpolare. Ursa Mare, sau Carul Mare e constelațiunea cea mai cunoscută și cea mai ușor de găsit pe cer, din cauza formei ei curioase. De obicei sunt cunoscute numai șapte stele ale Ursei Mari și anume α, β, γ, δ, ε, ζ, η, dar stelele Ursei Mari sunt mult mai numeroase. Mai trebuie să știți că cinci din principalele stele ale Ursei Mari și anume β, γ, δ, ε și ζ au aceeași mișcare în spațiu, formează același sistem stelar, pe când toate celelate sunt străine de acestea cinci.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Victor Anestin despre superlative, adresa este: