Citate despre Voroneț, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la Voroneț, dar cu o relevanță mică.
Vremea s-a schimbat
în bucovina sare soarele din nori
hamlet s-ar sufoca fără ceață
cu craniul lui cu tot pe dealul verde
un vânt vine dinspre voroneț
înălbăstrit după ce-a ros un perete
de mănăstire seculară
pierdută-n toamnă vremea urzește
o poezie a fetelor și în cântec
coboară noaptea în felinare
vremea s-a schimbat în bucovina
acum ninge trist și fără vorbe
un fum subțire-ți cere atenția
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aseară mi-am spus:
mi-e sete de albastru de voroneț
și am băut cu nesaț culoarea
de pe zidurile vechi cu gândul
aiurea pierdut
vreau să pictez bolta cerească
și am făcut luna mare cât inima
unui îndrăgostit
ar fi frumos să curgă moldova
cineva a făcut râul pe hârtie
și eu l-am copiat
aseară mi-am spus: mi-e dor
de vechile iubiri cu arome de tei
înfloriți la comandă
și toată noaptea am fost îndrăgostit
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine ploaia
în humor o pun la pahar cu două
degete de whisky și unul de weekend
cer culori înainte de a porni la drum
înarmat cu un stilou și un penel
torn
puțin albastru de voroneț prin rigolele
orașului ce stă drept în calea picăturilor
picur
un pic de ploaie în paharul unde stau
rostogolite în whisky două cuburi
de gheață luate aleatoriu dintr-un răsărit
de soare ieșit dintre munții purificați
de noaptea care și-a făcut de cap
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te caut
Te caut printre stâncile Universului,
În lumea care delimitează mirificul de banal,
Acolo unde culoarea sufletelor
Este de albastru de Voroneț
Și trandafirii se deschid,
Sângerând sub ciobul de oglindă al irisului...
Acolo, pe trepte de ametist,
S-a risipit rochia mea de mireasă,
Precum visul în care ne-am sărutat inimile.
Acolo te caut, acolo te voi aștepta...
În podul palmei tale
Mi-ai prins inima ca într-o colivie...
Nu mă poți găsi decât tu.
Te așetept! Vino!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ajung la gura
humorului și din asta voi face
o operă de artă care va dăinui
peste milenii vor ști de humor
și voroneț și ochii lor se vor mira
o să pășesc cu gingășie
să nu se piardă frumusețile
voi păși peste toamnă cu frunzele
galbene aruncate în cele patru zări
care vor acoperi pământul
ajung la gura humorului de peste tot
supravegheat de șoimii
cu viitorul în cioc se vor învârti
obosiți de atâtea cârciumi
o să vă privesc în apa moldovei
chiar din altă lume fără patimi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mănăstirile Bucovinei
Am mers prin Bucovina-n cercetare
Cu soața mea pe post de scutier,
Dorind să aflu mănăstirea-n care
Mă pot apropia mai mult de cer.
Am fost la Putna, mănăstirea unde
E-o lespede de piatră și-un mormânt;
Acolo rădăcini de neam, profunde,
Sunt răsădite de Ștefan cel Sfânt.
La Probota am mai făcut o haltă,
Să-l văd pe Rareș Vodă-nmormântat;
La Dragomirna, zveltă și înaltă,
Speram s-ajung de cer apropiat.
Am fost la Solca și la Slatina,
La Arbore, la mândra Suceviță
Și am citit înscrisă datina
La Râșca: "Vă rog bateți în tochiță!"
[...] Citește tot
poezie de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comoară
În primăvara sa cea mai frumoasă,
Străbunul meu și-a înălțat o casă,
Pe-o inimă de piatră având temei
Și-ntinsă pe nouă odăi.
Pridvoru-i natural, scăldat în soare,
Chipul întreg un trandafir în floare,
Aur din holde puse-n pereți,
Marama din cel mai pur Voroneț.
Sădi stejar pe zări de necuprins
Și brazi, să-i țină veșnic fruntea sus,
Grădina ei, un colțișor de rai,
Cu-o gingășie unică de mai.
Purtată-n cântec de baladă și iubire,
Comoara nestemată, crez și moștenire.
sonet de Constantin Iordache din Fereastra magică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evadare
De ce nu pot fărâme, precum picuri, să stau în zbor,
Colorat gri-deschis, sau sumbru, vânăt nor,
S-alerg pe ceruri, să-mi debarasez din greutăți
Ce împovărează sufletul, mereu... știut din alte dăți
Și, îs veșnic dedesubtului atât, atât de-apăsător,
Parcă strivit... claustrofob, de albastru ies nevăzător,
Fundal de pânză, un Voroneț, ce ca un zid m-oprește
Să șterg cu palma, ca pe-o tablă, alb ce crește
Și să înfig mâna în azurul puf, să pot să scap...
Poate că dincolo, în nemărginit, am locul rezervat, unde să-ncap...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia VIII B
Nu bănuiam să ajung până aici
Un drum care începe cu sfârșitul
Să auzim
întâi
notele la (bună!) purtare
Doamne
cum să evaluezi copilăria
Jocurile
și
surâsul ei fără egal
Catalogul biblia școlarului
de pretutindeni
pare
neîncăpător
Lacrimile
se întreabă
ce-i cu mine
Se-aud
dangăte de clopot
în
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (26 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia VIII B
Nu bănuiam să ajung până aici
Un drum care începe cu sfârșitul
Să auzim
întâi
notele la (bună!) purtare
Doamne
cum să evaluezi copilăria
Jocurile
și
surâsul ei fără egal
Catalogul biblia școlarului
de pretutindeni
pare
neîncăpător
Lacrimile
se întreabă
ce-i cu mine
Se-aud
dangăte de clopot
în
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rochia de Voroneț
(Lui A. I. Cuza)
Din întunericul ce coboară în noapte
Atâtea minți în plină sănătate,
Neștiutoare până și de carte,
Doar de nevoi și umilință-ndestulate.
Un Făt-Frumos rază de soare
A apărut cu crezul său cel mare,
Un luminat, pe el stăpân,
Unind voința a două principate, în comun.
L-a întâmpinat românca din Carpați,
În rochia de Voroneț cea liberă și nouă,
Cu chip senin și ochii-nrourați
Și-ncinsă-n brâul carpatin, i-ntinse mâinile-amândouă.
Pe fruntea ei a coborât lumina
Cu-nvățătură și cu bucurie numind-o ROMÂNIA.
sonet de Constantin Iordache din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea pierdută
Pânze de amurg vin pe geana zării,
Forfota se-mbată din pocal de stea.
Seara rozalie peste buza mării
Fâlfâind din aripi alene venea.
Umbre minunate se învârt în aer,
Alte labirinturi se deschid în nou,
Viața ei trecută e închisă în caier
Și bătută-n cuie undeva-n cavou!
Fremătând în zare asfințitul arde,
Bucuria-i mugur pe un ram de vis.
Ea, prin sine fuge ca pe bulevarde
Uitând ce-nseamnă numele abis!
Zorii de mătase ai descătușării
Îi răsar în suflet pe albastre punți,
Fremătă și râul în argintul verii
Izvorât pe buza stâncilor din munți.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Rolea din Mi-e dor de cineva ca tine (10 decembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baba
la căsuța văruită în albastru "Voroneț"
nu mai arde nicio lampă și în tindă e îngheț
o șindrilă stă să cadă, s-a cam supărat aseară
pe un corb ce coborâse din senin fără de scară
ieri un cerb din întâmplare i-a spart geamul translucid
purta mândre lopătare și era cam obosit.
altfel... liniște deplină, ușa este descuiată
și visa bătrâna casă cum era când era fată
n-a fost rău nici măritată, avea mulți copii în jur
astăzi baba stă să cadă, sprijinită de gorun
însă cerul o veghează și din stele o coroană
peste fruntea ei așează, sus în margini de poiană.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baba
la căsuța văruită în albastru,, Voroneț,,
nu mai arde nicio lampă și in tindă e îngheț
o șindrilă stă să cadă, s-a cam supărat aseară
pe un corb ce coborâse din senin fără de scară
ieri un cerb din întâmplare i-a spart geamul translucid
purta mândre lopătare și era cam obosit.
altfel... liniște deplină, ușa este descuiată
și visa bătrâna casă cum era când era fată
.
n-a fost rău nici măritată, avea mulți copii în jur
astăzi baba stă să cadă, sprijinită de gorun
însă cerul o veghează și din stele o coroană
peste fruntea ei așează, sus în margini de poiană.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau
vreau să fiu o corabie cu pânze
și să naufragiez numai la țărmul tău
voi scrie idila noastră pe nisip
nu sunt o navă fantomă
dar voi eșua pentru totdeauna
voi veni după ce o să plutesc
între acvamarin și albastru de voroneț
o să ondulez marea catifelând patul
o să mă mint că m-ai înșelat
cu farul tău înșelător
la țărm o să aduc aurul piraților
comorile cavalerilor templieri
și sticlele naufragiaților
o să scriu versuri pe cerul nostru
și ne vom înlănțui prin ploaie
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate în țara minunilor ideal este normalul
și eu caut minunea
printre drepte infinite
paralele cu imaginația
perpendiculare pentru simetrie
cu inefabilul
precum iluziile în așteptarea penelului
sau gândul în așteptarea cuvântului
poate că doar așa
culoarea devine sentiment
roșu durere
galben toamnă
adânc turcoaz de atlantida
înalt albastru de voroneț
albul ca alternativă la rotund
unghiuri fără echivoc
educate să fie juste
pe alocuri plictisitoare
o lume plană
pătrat nelocuit de iubire
din care ridic dorința
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Edificii pentru urmașii noștri
Sunt eu firavul fir de iarbă
Ce-a răsărit pe dup-o stâncă
Sau bradul singur care umple
Sufletul nostru e norul rătăcit pe cerul de vară,
Pierind într-o clipă, într-al universului labirint,
Și dulci adieri de vânt îl poartă
Dincolo de lumea știută de noi,
Pentru a nu putea vedea lumina
Ce ne înconjoară trupul pătat de păcate.
În albastru de Voroneț, ne pierdem gândurile
Și visele, rătăcindu-ne în noi înșine pentru ca nimic
Să nu ne mai poată despărți de umbra noastră.
Căci singuri fiind, au termen de viitor,
De existență, de moarte.
Rămânem niște sărmani stânci
Pe care sunt inscripționate date și nume,
Edificii pentru urmașii noștri
Ce vor acoperi cu doliu, trupul golit de noi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Du-mă, Doamne
Azi aș vrea să fiu pe munte
Să sărut cerul pe frunte
Să mă scald doar în lumină
Unde liniștea-i deplină
Du-mă Doamne-n Semenic
Cât mai sunt încă voinic
Crucea de pe Caraiman,
Valea Prahovei s-o am
De pe Mureș în Zarand
Vreau să simt miros de brad
Țara Moților să-mi fie
Inima cât este vie
Și aș vrea să merg la pas
Să pot face mic popas
La gorunul cel din deal
La mormântul lui Avram.
[...] Citește tot
rugăciune de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carpe diem
Înghit bucăți mari de viață,
Fară să mestec, fără a digera,
Fericirea vine mâncând.
Lacrimi amestecate cu tăcere, singurătate
Și bucăți mici de iubire prin aluatul compact
Se strecoară cu gust însorit de limonadă
Muzica și efectele sale.
Printre dureri cotidiene.
Îmi amintesc în fiecare zi să număr petele de lumină
și diferitele mirosuri ale albastrului de Voroneț.
Îmi amintesc că lumea e făcută din protoni și neutroni
Lucruri insignifiante ne țin cu suflare.
Fericire are gust amărui și printre lucrurile mici
fel ca pe Calea infinită, lactee
Înfulec viața fără zahăr și aditivi.
[...] Citește tot
poezie de Codruța Corbei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru de Limba Română
Am adormit în Carul Mare Dimineață rezervată
Voiaj prin țara mea
Doi-trei bărbați și nenumărate doamne
cu majuscule
Fiecare cu locul său
Trecem peste introducere din cauză de timp
9 și 30
Stupca
Balada lui Ciprian Porumbescu
se-aude
până la
Pietrele Doamnei
Ora 11
Gura Humorului
Muzeul Obiceiurilor Populare
Biserica Sfântul Ioan cel Nou
11 și 41 de minute
Mănăstirea Voroneț
Albastrul de Limba Română
de-o veșnicie se amână
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (21 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Voroneț, adresa este: