actorie şi suflet

Indecenţă

În toată bunătatea ce-o afisaţi pe feţe,
Privind cu scârbă-n suflet lumina celuilalt
Aveţi ceva în minte când daţi apoi poveţe,
De cum ar fi mai bine, ce cale-i de urmat?

De ce v-apasă grija de cum îmi trăiesc viaţa?
Ce gânduri negre vă trec prin capul gol?
Ce supărare vă mistuieşte faţa?
Ce jucători de teatru... actori fără de rol!

Mă-mbrăţisaţi cu patos, crezând că eu nu ştiu...
Vă las să credeţi asta, aşa cum vă e vrerea,
Să râdeti fericiţi... că-n voi este pustiu,
Vă bucură necazul, alimenţaţi durerea!

Mi-e milă de voi toţi ce vă simţiţi bogaţi,
Cu singura avere ce-o număraţi cu anii!
Sărace creaturi! E tot ce pot a spune!
În sărăcia voastră, aţi mai rămas cu banii!

[...] Citeşte tot

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul nemuririi unui actor îl are şi acest transfer pe care îl prizezi automat pentru că de multe ori aud inflexiuni de voce a lui George Constantin sau a lui Ştefan Iordache, oameni care au inventat un fel de a fi, un alt fel de a face teatru, un alt fel de erou. George a spart stereotipiile, a inventat jigodia cu suflet, pe care nu numai o urăşti, ci de care ţi-e şi milă. El, Toma Caragiu, Gina Patrichi au inventat lucruri noi în teatru. Sunt oameni-şcoală.

Horaţiu Mălăele în revista "Şapte seri"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când merg la teatru, mă simt ca o prinţesă ce păşeşte cu sfială într-un grandios palat învăluit în parfumul fermecător al artei. Talentul, charisma, cuvintele, emoţiile actorilor strălucesc asemenea unor pietre preţioase multicolore, iar sufletul se înalţă descoperind noi orizonturi ale cunoaşterii.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mă ştii femeie

am noaptea rigidă-o pârghie
să răstorn universul
spirala pe care sunt
nu are sfârşit
din plăcerea urcuşului
treptele pe care mă înalţ
îmi aprind luminile
popasul pe care-l fac
e o scenă deschisă
muritorilor de rând
abia acum începe comedia
cu actorii care-şi joacă rolul
am început să-i privesc
ca pe ceva firesc pentru oameni
să-şi râdă de apucăturile lor
dar şi plâng de bucuria
în care m-am trezit aplaudând

era sărbătoare cred
una în care mă eliberam de răutăţi

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duc actorii

Odihnă veşnică, Ilinca Tomoroveanu

Se duc actorii... unul câte unul,
Rămâne scena goală de valori,
Degeaba bate gongul ca nebunul,
Au dispărut şi ultimele flori.

Se duc actorii... cine să-nţeleagă
Cuvintele din ochii lor închişi?
Ce neputinţa clipei... o reneagă,
Cum o făceau şi ultimii proscrişi.

Se duc actorii... fug înspre cuvinte
Şi-nspre tăceri ascunse în amurg,
Când primăvara veşnicia -şi vinde
Uitărilor... şi ploilor ce curg.

Se duc actorii... teatrul lăcrimează,
Culisele au îngheţat de dor,
Iar timpul duşmănos... avertizează,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb şi negru

Încă o noapte albă în contul vieţii gri
Încă un bulgăr negru la muntele de smoală
Încă un om mai crede si altul îl înşeală
Si "a minţi" se-aude la fel cu "a iubi".

Nu mai putem distinge minciuna de greşeală?
Ni-i dat să spargem, noaptea, tot ce zidim pe zi
Cu-aceste falimente de praf ce vom zidi?
Iubito, cum sa ducem angoasa mondială?

Ce drept are minciuna sa vină între noi?
Dăm pensie la diavoli să ne păzească iadul.
Noi reînviem şi raiul, şi muntele, şi bradul!
Te-acuz şi-ţi cad în faţă tîrîndu-mă-n noroi.

Noi sîntem programaţii, trimişii, posedaţii
Unui blestem mai mare, mai rău şi mai adînc.
M-a umilit minciuna, pe-a cărei notă plîng.
Strigoii-nstrăinării din casa noastra ia-ţi-i.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că toţi actorii se întâlnesc cu Dumnezeu când sunt pe scenă. Şi se întâlnesc şi cu celălalt... E o linie subţire pe care trebuie să mergi şi cred că, în general, atunci când putem să facem un lucru bun şi să influenţăm cumva sufletul sau psihicul fie chiar şi al unui singur om care ne urmăreşte, ne întâlnim cu Dumnezeu.

citat din Irina Movilă
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul anterior

Acum, când între noi e-un mare gol,
toţi morţii mei îmi vin să mi se-nchine,
ca să le dau lor focul de pistol
şi să trăiesc cum pot fără de tine.

Nu reuşesc s-adorm decât sedat,
din cauza a ce a fost să fie,
şi-aşa, gândind, alunec dintr-o dat'
şi mă trezesc umplând iar o hârtie.

Mă mişc spre mâine parcă înapoi,
e ca şi cum posed comenzi schimbate,
tot trag de unul singur spre-amândoi,
cu fiecare ceas mă-mping în spate.

Şi, când ajung în mâinele-anterior,
te simt trăind cum o făceai odată;
în viaţa ta am fost un biet actor,
jucând o partitură demodată.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilierişti damnaţi... sau "Jurnaliştii"

Autoinventaţi, n-au şcoli corecte,
"Tupeu" le este proba ce-au trecut
Vânzându-şi suflet, ce şi-au prefăcut;
Întruchipat în exprimări abjecte.

N-au niciun fel de jenă sau morală;
Sunt doar unelte ce s-ascut pe bani...
Sunt multe curve şi-mpuţiţi golani
Ce-s gata de atac, cu mintea goală.

Au un patern de schizo... Elaboraţi
În isterii de zilnice exersări
Pe invitaţi, prin crunte provocări;
Ce ei întreabă şi răspund, ca sceleraţi.

Nu au respect pentru cultură, vârstă,
Mânjesc familia... neveste şi copii,
Din adevăruri vă prefac spălătorii
De creiere... cu mintea lor îngustă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

Consecvent, din tinereţe,
Onorează poezia,
Rază de suflet şi simţire,
Necontenit, până la bătrâneţe!
E-n crezul ce-ntregeşte bucuria
Lumina gândului curat,
Iubirea cu adevărat,
Un dar ce ne-a lăsat!

Cărţi publicate la senectute,
Un dar de vise împlinite.
La teatru e present de timpuriu,
Mărturii de nou venit,
Actor în rol trait pe viu,
Numeroase roluri l-au împlinit!

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt femeie

Eu sunt femeie, şi-nseamnă că-s actriţă.
Joc mii de roluri şi am si mii de feţe,
Eu sunt femie, sunt cea mai rea fiinţă
Aleg drumurile scurte si isteţe.

Eu sunt femeie, şi mint fară să vreau
Şi fac orice pentru a cuceri
Pot într-o clipă sufletul să-ţi iau
Eu sunt femeie, iubesc şi pot urî...

Eu sunt femeie, şi sunt ca şi pustiul
Pot să sufoc, şi pot să-ţi ard privirea,
Şi pot sa fiu şi apa, atunci când îţi e sete
Dar să nu mă bei, de vrei să simţi iubirea.

Eu sunt femie, mai pot şi ajuta
Pot să gasesc răspuns, când cineva mă-ntreabă,
Fiind femeie multe aş putea...
Dar sunt femeie, şi pot să fiu şi slabă...

[...] Citeşte tot

poezie de Anna Panovici (14 iulie 2008)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne mor valorile...

Un ultim act, cortina a căzut
Piesa intitulată "viaţa" s-a sfârşit.
Şi-n sală liniştea s-a aşternut
Pentru actorul nostru îndrăgit.

Şi cum pe noi să nu ne doară
Când vedem valori în anonimat?
Li se pronunţă numele-n ţară
Doar când dintre noi au plecat...

Românie, n-ai pierdut doar tezaur,
Ci şi artişti, poeţi, valorile-adevărate.
Persoane speciale, cu suflet de aur
Răpite de nemiloasa şi urâta moarte.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (27 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda legendelor de Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel

Legenda legendelor de Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel
Într-o zi, Dumnezeu chemă la el pe Sfântul Petru şi îi spuse:
- Sfinte Petru, aş dori să mergi prin lume şi să afli ce mai fac oamenii. Le-am dăruit Biblia plină de învăţăminte spre a le fi de călăuză şi exemplu în viaţă; le-am adus pe pământ scriitori talentaţi care să creeze basme pentru copii, povestiri şi poveşti religioase sau istorice, inspirate din istoria popoarelor lor; le-am trimis poeţi care să-i încânte pe toţi cu magia versurilor lor; le-am creat muzicieni care să-i farmece cu acordurile melodiilor lor; le-am dăruit rapsozi şi cântăreţi cu har care să glăsuiască şi să interpreteze minunat creaţiile acestora; le-am oferit actori care să performeze cu dăruire şi talent creaţiile dramaturgilor. Doresc să ştiu, dacă oamenii se bucură de aceste daruri ale mele şi dacă toate acestea făcute pentru ei din suflet, le-au schimbat într-adevăr viaţa în bine iar munca mea nu a fost în zadar.
Sfântul Petru porni imediat la drum lung. Urcă din greu pe cele mai înalte vârfuri muntoase, unde ascultă doinele, baladele melodioase şi istorisirile minunate ale păstorilor, coborâ pe plajele cu nisip auriu şi fin ale apelor, întinse şi adânci, auzind cântecele şi snoavele pescarilor, străbătu oraşe şi sate, încântat de înţelepciunea proverbelor şi a zicătorilor populare şi privi alături de oameni reprezentaţiile actoriceşti, participă la serbările organizate în lume cu diferite prilejuri, fiind fermecat de bogăţia spirituală a ceremoniilor organizate, îi însoţi pe oameni la biserici, la slujbele religioase, participând cu aceştia la rugăciuni şi călătoria sa ajunse la sfârşit.
Se întoarse direct în Rai şi pentru că avea multe de povestit, despre cele văzute, se prezentă aşa cum trebuia, înaintea Domnului.
- Sfinte Dumnezeu, am cutreierat lumea în lung şi-n lat, am ascultat versurile minunate ale oamenilor şi melodioasele lor cântece, am mers şi m-am rugat alături de ei în biserici, am privit scene de teatru impresionante şi am participat la sărbători fermecătoare. Am ascultat snoave, poveşti şi povestiri care bucură urechea şi mintea oricărui ascultător. Am citit cu plăcere basme pentru copii, poveşti de tot felul - magice, fantastice, istorice, filozofice, religioase, romantice, satirice... Am totuşi o nedumerire. Nu ştiu ce fel de povestiri sunt acelea care conţin elemente fantastice sau miraculoase, brodate pe fondul unui motiv istoric sau al unei închipuiri mistice, prin care se explică geneza unui lucru, a unei fiinţe, caracterul aparte al unui eveniment istoric, al unui erou mitic sau al unui fenomen. Pentru că sunt deosebite de celelalte, ar trebui să aibă un nume special.
- Adevărat grăieşti, Sfinte Petru. Şi eu m-am gândit de mult timp la acest lucru. Am meditat îndelung şi doresc ca începând de astăzi, aceste povestiri deosebite să se numească "legende", spuse Dumnezeu.
- Doamne, atunci aceasta va fi cu siguranţă "Legenda legendelor", pentru că narează tocmai apariţia legendei, glăsui Sfântul Petru.

poezie de Cornelia Păun Heinzel din The Alternative (2017)
Adăugat de CORNELIA PAUN
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piesa

călător prin singurătate
ochii curg pe geana uscată de lacrimi
uneori merg prin venele sufletului
pulsează sângele în staţii terminus
azi am fost condamnat
de nimeni ştiut, de nimeni cunoscut
pământul a cerut pământ
laurii căzuseră pe oasele calcinate
eram nebunul din cetate şi a contat
acum totul e banal şi trist
ca o piesă de teatru
fără actori sau spectatori
doar regizorul rătăcit pe ultimul rând
dar viaţa, unde a rămas...
uneori mergeam printre ani
un actor rătăcit într-o piesă neterminată
trecuse vremea,
crucile au ţipat într-o noapte şi am fugit
pe mâini se aşternuse huma
alteori vroiam să mă întorc

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contează?

încă un capitol din viaţa mea s-a încheiat.
-al câtelea?
-contează?
important că e urbea mulţumită.
au făcut analiza pe text
şi după slujbă,
în drum spre casă
critica personajele.
ei altfel ar fi procedat.
-cum anume?
-contează?
toţi se cred actori mai buni.
poate că sunt.
totuşi cineva avea un costum şifonat,
iar o credincioasă a venit în pantaloni,
avea tocurile de la pantofi roase,
am văzut când a îngenuncheat.
m-am rugat azi.
-din suflet?
-contează?

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără suflet, ce-am fi fost?

Dincolo de ochi şi gură, sufletul se zbate-n taină
Ca o aripă beteagă, ce îşi plânge zborul frânt,
N-are nume, n-are casă, nu-l îmbracă nicio haină
Şi aleargă-n patru vânturi, între ceruri şi pământ.

Se izbeşte de-ntuneric, rănile îi sângerează
Dar, nu plânge nicio clipă, ochii plâng în locul lui.
Un actor pe scena vieţii, doar în replici mai bravează
Când o gură mai zâmbeşte pe o mască-a orişicui.

Hologramă migratoare dintr-o neştiută-adresă,
Implantată-n trup, dă viaţă şi cum doare când lovesc
Vinovatele cuvinte orchestrate într-o piesă
Regizată de necine într-un loc nepământesc.

El, cuvântu-nnobilează şi ucide deopotrivă,
Sufletul îl fericeşte sau îl sângeră sub cnut;
Cu emblema lui divină, de sorginte afectivă,
Ce-am fi fost în lumea asta, dacă nu l-am fi avut?

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între nebunie şi platitudine

Îmi plac nebunii, este unul pe strada mea,
Îmi reproşează că soţiei mele eu îi spun nevastă,
Ce multă-nţelepciune are, e nebun, dar sufletul
Este mai pur decât o rouă, în rest, ce să mai spun,
Mă mai ciocnesc de unul, altul, mormăim pardon,
Unul e academician în largi papuci, altul profesor
La catedra plictiselii, altul se crede mare actor,
Dar cine nu se crede? Trăim cu toţii din iluzii şi aluzii
La ce nu vom putea să fim nicicând,
Mai rău este când mai încerci să urci un munte
Care încet, încet se tot scufundă în adânc.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgiile cuvintelor (41)

lumea în alb-negru
o comedie în trei acte
recizorul strigă în porta voce
priveşte împrejur
curând va cădea cortina

actori pe scena vieţii
unora li s-au dat măşti
altora li s-au repartizat
dezamăgirile
în doză dublă
totuşi strălucesc
deşi nu ştie nimeni
când se lasă întunericul
câtă nefericire arde în ei...

se recunosc
ca imaginile din oglindă
ale aceluiaşi suflet
şi n-au nevoie de litere

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântată necunoaştere

Te-am luat de mână alături, din tot, tocmai pe tine,
Să ştim cât mai puţine ascunse unul de-altul,
Că-i vorbă din bătrâni –"nu ştii ce-o şti tot satul"-
Şi locul schimbă timp şi doar gând timp deţine.

Aşa-mi trec existenţe din nevrute ştiute
Şi-mi ţin culoar de fugă ca pe-un intim traseu;
Să nu mă lovesc suflet, rănindu-mi pedigreu,
La nesfârşit aleg alei de-abis abrupte.

Stau doar între coperţi închis într-un roman
Şi mă trec roase file, felii de scene, act,
Actor, ce mă întretai cu-ai mei ca într-un impact,
Lăsând poate o culoare, pe-un raft, scris... "Pământean".

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între teamă şi mânie

nu joc periculos, nu sunt actor
la spectacolul vieţii particip şi eu
în rândul patru ca un spectator
strâng mirări în retină mereu.

mă îngrozesc de politici murdare
zeii jonglează cu sufletele noastre
pe valea suspinelor podul e-n erodare
şi nu am aripi pentru zboruri măiastre.

mă încearcă teama, mă încearcă mânia
vulturii negri s-au strâns într-o oaste
cu disciplină dură veghează România
dar nu o pot scăpa de sărăcii nefaste.

pământul e vândut de "euromania"
biserica e mută împărţită-n caste
plâng Carpaţii plânge toata glia
Marea Neagră vuieşte între două coaste.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!