adevăr şi democraţie

Guzgan admitea necesitatea unei democraţii reale, dar sublinia faptul că ea va trebui să fie realistă, adică de bun simţ. "În seara unor alegeri cu adevărat libere în Jormania", spunea el, "trupele de la Maculburg vor trece Putanul şi vor fi la Jorjan în douăzeci şi patru de ore; nu vor întâmpina nici o rezistenţă". Iar Bolovan replica: "De aceea trebuie pregătită o rezistenţă. Trebuie să arătăm opiniei publice mondiale că suntem efectiv capabili să ne apărăm idealul. Aţi văzut Borbisthanul? În cincisprezece ani, maculiştii n-au fost în stare să-i biruie pe partizani".

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da,eu

pot spune sunt visător,
umblu cu nasturii descheiaţi,
calc pe iarbă,
inversez coordonatele pământului
să-mi găsesc locul
şi totuşi nu mă înţeleg,
descopăr uimit libertăţi inedite
cum ar fi să zbor cu gândurile deschise ca şi cum
ar creşte aripi
din trunchiul ispitit de adevăr,
sunt supus democraţiei originale
ea să străduieşte să mă facă să uit că sunt ceea ce sunt,
mă adresez unui timp fară imunităţi, fară cuvinte,
huiduielile sunt mai prezente decât speranţele,
însă niciodată nu voi fi suficient de absent să uit că aparţin lumii
ridicole în fapte din care
soarele s-a retras şi râde.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai, ţara mea frumoasă

Vai, ţara mea frumoasă, bogată Românie,
Ce ai trecut prin veacuri, cu stimă şi mândrie!
Şi s-au luptat vitejii alor tale neamuri
Să-ţi apere pământul şi fiinţa, şi să-ţi aducă glorii!

Acum eşti umilită, eşti scoasă la mezat
Duşmanii dinăuntru te-au sacrificat,
Au jefuit şi au vândut a ta bogăţie,
N-a mai rămas nimic, din a ta faimă, Românie!

Duşmanii cei de-aici, ce cu impostură îşi zic români,
Ţi-au secătuit averea, muncită de bătrâni,
Uzine, fabrici, pământul şi petrolul au fost înstrăinate,
Şi peste tot în ţară se-mparte nedreptate.

Pădurile se taie, se fură în disperare,
Când cu buna ştiinţă legea nu se aplică,
Rămâne în urmă un dezolant pustiu, şi se explică:
De ce ecosistemul se distruge, şi fauna dispare?

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Alionte (8 octombrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţie, zidul plângerii...

Plâng strămoşii în morminte,
Când văd cum decade Ţara,
Curge în valuri sângele,
De pe tricolore steaguri,
Spălate cu indolenţa
Celor care fac avere,
Pe spinarea celor rele.

Plâng mamele văduvite,
La mormântul celor dragi,
Ce-au luptat pentru tot neamul,
Eroi, cu zel sfânt jerfit,
Şi de care s-a uitat.

Plâng şi taţii, ai lor fii tineri,
Ce-şi doreau democraţie,
De ştiau pentru ce luptă,
Oare, ar mai fi luptat?
Când nimic nu s-a schimbat,
Iar dracii îşi fac de cap,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (18 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţie, zidul plângerii...

Plâng strămoşii în morminte,
Când văd cum decade Ţara,
Cad culorile din steaguri,
Tratate cu indolenţa
Celor care îşi urăsc neamul.

Plâng mamele văduvite,
La mormântul celor dragi,
Ce-au luptat pentru Unire
Şi pentru al ei Stindard,
Eroi cu ţel sfânt jertfit
Şi de care s-a uitat.

Plâng şi taţii pe ai lor fii,
Ce-şi doreau Democraţie,
De ştiau pentru ce luptă,
Oare, ar mai fi luptat?
Când nimic nu s-a schimbat,
Iar unii îşi fac de cap,
Încântaţi de realitatea

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (18 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Protest pentru o sărăcie demnă

sărăcie-n ţară a mai fost şi-n trecut
pribegii şi molime şi război
dar ca azi nicicând n-am avut
dezbinare şi-atâta ură-ntre noi

care pe care se suie părelnic
avuţii şi ranguri ţării să-i sugă
pământu-i ars trist jertfelnic
nici să-i înghită n-o să-i ajungă

se compară cu domni într-a istoriei nimb
pretind că fac lege, democraţia
impun sărăciei un curs de schimb
nemunca-i plătită şi onoare-i hoţia

n-au izbutit nici fanarioţii
nici alţi aprigi năvălitori
să ne facă simţi străini cu toţii
în ţara dacilor nemuritori

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura dată când poţi cu adevărat să vezi drumul spre tine însuţi, este atunci când distanţa dintre realitatea împăciuitoare a vieţii şi tulburătorul creuzet al viselor devine suficientă, astfel încât clopotniţa inimii să nu mai cheme oamenii la slujba iubirii... apoi, sărută cerul doar atunci când stropii ploii uită să ma plece de pe buze şi mângâie din pletele anotimpurilor ce-ţi bat în vene, ca un fior al vântului ce se strecoară printre copacii unei paduri. Am uitat să trăim normalul, să respirăm clipa şi să dăruim din suflet, alergăm după fastfood-ul vieţii de mucava gătită din false menuete şi servită în ambalaje foşnitoare, am uitat să privim în ochi vecinii, prietenii, oamenii în general, păcălindu-ne chiar şi atunci când ne privim în propria oglindă, că viaţa e doar un şirag de întâmplari ce trebuie neapărat să fie ieşite din decorul vieţii... armonia timpului fiind spartă pe treptele democraţiei păşuniste, procesată după reţeta simplă a noii ordini mondiale - pax romana...

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea de ciudat

Ciudat, este să poţi orice
şi să nu izbuteşti de loc,
iar alţii, "bolnavii", ei pot!... De ce,
unde-i regulament de "joc"?

Culmea-i când ai ce vrei, maşină,
ce-ai câştigat numai din muncă
şi-apoi să n-ai bani de benzină
şi să pierzi tot... dintr-o "poruncă"?!

Ciudat e şi să moşteneşti casă
şi locuri -chiar şi cel de veci-
şi stat "democratic" nu-ţi lasă
nici o potecă... să te "treci"?!

Culmea-i că facem toţi o şcoală,
adevărat, sau pe hârtie,
dar nu e bun cel care ştie!... O coală,
minţită, e destinat să... "fie"!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Practica social-politică a democraţiei, adică trecerea de la adevăr la real, a pus în evidenţă două tipuri (forme) mari de democraţie: democraţia de dreaptă şi democraţia de stânga, fiecare dintre ele revendicându-şi cu aroganţă pretenţia de a deţine adevărul absolut întru binele şi fericirea speciei umane. În realitate, în loc să fie complementare şi într-o funcţionalitate unitară, aşa cum sunt emisfera dreaptă şi emisfera stângă, menite parcă să lupte împotriva sensului de evoluţie al speciei umane, ele se situează pe baricade opuse, într-un război sângeros şi orb al cărui scop, privit dinspre interesul comun, e greu de înţeles cui serveşte.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Democraţia la Judecata de Apoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţia de dreapta proclamă ca adevăr libertatea devenirii fiinţei umane. Egalitatea este subordonată libertăţii - democraţiile de dreapta gândesc instituţii care să garanteze egalitatea de şanse a fiecărui individ privind libertatea devenirii sale. Dar responsabilitatea gestionării acestei libertăţi revine în exclusivitate individului. Democraţia de dreapta investeşte a priori individul cu o înaltă conştiinţa de sine pusă în slujba societăţii, libertatea individuală are un singur sens – cel social. Egalitatea este în condiţiile democraţiei de dreapta un concept implicit, explicit este conceptul de libertate.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Democraţia Quo Vadis?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţiile de stânga ignoră faptul că noi nu ne naştem egali de la natură. Considerând inegalitatea noastră iniţială drept o eroare a naturii, democraţia de stânga încearcă să o corecteze impunând principiul egalităţii cu ajutorul instituţiilor statului, apelând în planul adevărului la concepte demne de tot respectul precum conştiinţa socială, sentimentul colectiv, marea familie socială. Dar această procedură s-a dovedit a fi o formă de anus contra naturii. Constrângerea fiinţei umane, în special constrângerea de natură psihică, are ca efect suprimarea libertăţii, libertatea este subordonată egalităţii forţate. Pentru că egalitatea în felul gândit de democraţia de stânga se opune, în fapt, libertăţii, egalitate şi libertate sunt două concepte care se opun până la anularea reciprocă. De aceea, în condiţiile democraţiei de stânga, libertatea devine doar un instrument de propagandă demagogică, folosit pentru manipularea maselor. În absenţa libertăţii, egalitatea este şi ea un concept artificial, iar împreuna nasc o democraţie iluzorie. Ajunsă în acest punct, democraţia de stânga eşuează în mod tragic, salvându-se doar prin dictatură.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Democraţia Quo Vadis?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spooniada

Despre John Cabanis şi mânie, şi despre lupta
Părţilor ostile, şi despre refuzul de a fi de partea întunericului
Care a făcut ca oamenii simpli să fie în favoarea
Libertăţii în Spoon River, şi despre căderea
Familiei Rhodes, a căror bancă a produs deznădejdi
Şi pagube inconmensurabile atâtora,
Stârnind ura care a aprins torţa din mâinile lui Anarch
Spre a incendia curtea de justiţie, pe ale cărei înnegrite ruine
S-a ridicat un templu mai trainic care să lumineze calea Progresului –
Cântă, tu, muză care ai dezmierdat cu zâmbete faţa lui Chian
Şi care ai văzut pe Greci şi pe Troieni căţărându-se asemeni unor furnici
Peste Scamander, peste ziduri,
Vânători şi vânaţi, şi ruguri funerare,
Şi hectacombe sacre – primele ruguri aprinse din pricina
Elenei care a fugit cu Paris, sufletul pereche, la Troia;
Şi furia lui Peleus,
Decis să piardă Chryseis, frumoasa ofrandă
Adusă războiului, şi partenera iubită.
Spune primul,
Tu, fiu al nopţii, pe nume Momus, de ai cărui ochi

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu adevărat democratice sunt extremele vieţii.

paradox aforistic de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc
Comentează! | Votează! | Copiază!

10 porunci ale democraţiei

Nu omorî, te omoară ei cu sistemul de sănătate şi pensii...
Nu judeca, judecă doar banii...
Nu fura, fură ei şi pentru alţii
Nu-ţi fă idoli falşi, ei există cu adevărat!
Nu preacurvi, deja le eşti închinat
Nu minţi, e dreptul lor de tine votat
Nu râvni la bunul altuia, are cine cu neruşinare
Nu vorbi de rău, te batjocoresc ei
Nu cerceta, te ascultă ei
Să crezi numai în ei, sunt dumnezei

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!