Citate despre alb și glezne, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la alb și glezne, dar cu o relevanță mică.
Pe piedestale de argint
Pe piedestale de argint, în voaluri albe de mătasă
Te infășor, iubita mea, căci numai tu îmi ești aleasă.
Sunt pași dezordonați în noi, se-ascund pe plaja pustiită.
De-acum noi nu mai suntem noi... Tu ești atât de fericită
Că-n păr văd cum ți-au încolțit roze și cupe de argint
Purtând parfum de crin în ele. În univers te-ai zămislit
Cea mai frumoasă dintre stele. La glezna ta de chihlimbar
Ți-am pus ambrozie. O zi, să mi te lase Domnu-n dar.
Pe buze plâns de sânger, arzi, nălucă, ca o torță-n noapte
Și-n visul tău adesea sunt... Tu mă dezmierzi cu-aceleași șoapte.
Rămâi, rămâi în gândul meu, frumoasă în cuvânt pictată!
Eu îți dedic poemul meu și o iubire-adevărată...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia de stele
Cad nopți în picături curbate
ferestrele-n lună apun
se sparg și piatra mi se zbate
iar ceru-n tine este brun
Mă plimb cu norul și în gleznă
aștern o ceață-n albul pielii
mireasă să îmi fiu și beznă
în pasul ce apune serii
Cobor în pleoapa ta și-mi pare
că îmi visează stâng piciorul
și-adorm în leagăn felinare
ce trag în cântece oblonul
Aveam ochi în priviri și-o sferă
ne mai înconjura minutul
căci azi doar ziua mai diferă
și trage peste noi tot lutul
[...] Citește tot
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire, vine noaptea
Fetișizăm acute dureri imaginare
Dar ni s-a stins lumina din noi, din felinare
Iubește-l pe acela ce trece prin oglinzi
Că-ți dă inima ghes dac-ai putea să-l prinzi
Și lacrimile noastre cotate inutil
Or fi ele curate dar sunt de crocodil
Iubito vine noaptea o să intrăm în beznă
Legați neverosimil cu un inel la gleznă
Se cerne printre nori lumina în cetate
Imperiile lumii le vom purta în spate
Cezarul când se simte în lectică cezar
Privirile spre care să ridicăm mai rar
Dar uite fericirea se vinde la tarabe
În pliculețe albe cu litere arabe
În care se închide o moarte la scadență
Murim de sărăcia numită opulență
Potcoavele-s de aur în rest piele și os
Pierdute prin hățișuri păduri de abanos
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Deșiră-ți suveică urzeala durerii
Și țese încet idei și sclipiri,
Mai bate cu spata din pleava puterii
Și fă să răsară la geam amintiri.
Mă poartă-n grădina visărilor mele
Mai bagă-mă iar cu mama-n război,
Când ițele noastre țeseau albăstrele
Pe pânză albită cu ape din ploi.
Aprinde-mi în suflet făclia iubirii
Și du-mă-n Corabia pădurii cu tei
Deschide-i fereastră spre ceruri privirii
S-admire și glezne și sâni de femei.
Redă-mi tinerețea, redă-mi prospețimea
Obrajilor rumeni de viscol și ploi,
Redă-mi cutezanța, redă-mi agerimea
Și lasă-mă iar să scriu de nevoi.
[...] Citește tot
poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru 16
Mi-ești lanțul prins de gleznă, ce mă ține
Să nu mai fug în noaptea nunții noastre,
Rănindu-mi inocența cu rușine
Când îmi strivești poemele albastre.
Și muști din versul ce îl port ca salbă,
Când goală mă arăt, să guști din mine.
A mai rămas un pliu din rochia albă
Și un buchet de roșii balsamine.
De mă atingi eu mă deschid ca cerul,
Tot mai albastră în adânc de floare
Și te primesc, iubite, în ungherul
Plin de iubirea tămăduitoare.
A germinat în Lilith și în Eve,
Marame de oceane-nlăcrimate
Le-au fost și strai și nesecate seve
În nopți și zile reci și zbuciumate.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara a uitat să plece...
Este vară-n ruginia toamnă ce-și așteaptă rândul,
Pe-un fotoliu ars de soare, printre frunze-și cată gândul.
Ploile-au rămas în urmă, vântul și-a scrântit o gleznă,
Calendaru-a luat-o razna, dorm clepsidrele în beznă.
Stau copacii în dilemă și nu știu ce să mai facă,
Să se bucure de verde, sau, goliți de strai, să tacă?
Verde crud pulsează-n seve, firul ierbii dă să iasă,
Iasomia se îmbracă-n albă rochie de mireasă.
Flori de câmp își dau din coate, se trezesc din hibernare
Și privesc spre ceru-albastru-nmărmurite de mirare.
Un scaiete-și pune fracul violet și frații-și cheamă,
Macii vitregiți de floare, împletesc din zori năframă.
Vara a uitat să plece și aleargă prin poiene,
Eu opresc visele toate, să nu-mi fugă de sub gene...
sonet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre plus infinit
1 deschide lupi, 2 așteaptă,
3 odihnește, 4 ia foc,
5 e o lebădă, 6 o treaptă,
7 e un unu mai cu noroc,
8 se dă pe gheață, 9 e haos
Și vine 10, capăt de șir,
E și fereastră, e și adaos,
Lebădă, liră, liniști, delir.
Numără, numără tinere domn,
Numără, numără!
Vezi cum coboară cifrele-n somn
Inimă patimă tânără?
Leneș, prea repede, intră în somn
Numără, numără tinere domn!
Numără umerii celor ce vin,
Numără ochii celor ce pleacă,
Numără sângele din cer străin,
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie
pentru precisele plecări spre aspirații
trebuie să trec salonul
întâmpinând mirosuri de oglinzi,
în care mă azvârl din intimitate
până ce noile reglementări ale înțelesului
vin în cercuri de infinite zdravene și folositoare.
trebuie să-mi acomodez degetele
cu mângâierea sferelor ce-și cer
sublima rotație sub simț.
să funcționez ca o mișcare albastră
expirată-n frunza ce transcende ochiul
amuțit sub icoană.
montaje de șansă să port,
pentru suava îmblânzire
ale monstruoaselor candelabre
ce se trântesc ca niciodată
și ca nicăieri în univers,
de tâmplele pereților în goană de alb.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Post-scriptum
timpul se întindea nesfârșit înaintea noastră
mai că aveam temeri că nu-l vom putea umple
drama noastră se desfășura pe cu totul alte planuri
orgolii vanități... stupide preocupări adolescentine
nu era de ajuns că veverițele inundaseră Cișmigiul
nici statuile uriașilor care înviaseră... nici barca
sărutul cădea sacadat în pământul returnat
pe motive de nefuncționalitate
odată cu iubirea
mâinile noastre se încurcau în detalii
poate pentru că
pe mine mă strângeau foarte rău pantofii
iar tu inhalaseși prea mult fum de țigară
cel mai probabil
delimitarea inexactă a esențialului
galbenul crăițelor ne acostase gleznele
porțiunea aceea susceptibilă de a fi remodelată
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albul rochiei de mireasa
Mi-e teamă să adorm în coajă de fluture.
Poate albul rochiei de mireasă este prea strâmt
și mâinile mi se vor sparge de muchiile crinilor
câte mirări lăsând la vedere gleznele pe rând
vor arde în acest palid dans,
cât amurg a mai rămas plăpând, să ne împartă
va fi cândva această trecere-
roșul sângelui se va împleti în invers contur
și ploaia ne va purta îmbrățișați, departe de-ntâmplare,
atât cât să ne fie zbor.
Mi-e teamă să-mi supun iarăși clipa.
Adorm, cu tine cuibărit sub umărul drept,
Prin albul concentric al rochiei de mireasă.
poezie de Alina Emandi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rurală
deschid poartă
și mă trezesc într-un lătrat de câine.
o colecție de ierburi zilnice mi se repede
în gleznă.
bocancul simte și țipă ca un nor
fulgerat prin surprindere.
mirosuri rurale tot rotesc odăi
pe sub închipuiri cenușii.
luna se împiedică de horn
în trecerea ei spre cuget și salcâmi;
rugina i se leapădă deodată
până-n toamnele noastre târzii
cu nicicând melodii venite din cuiburi.
amintiri întruna sufocate
prin tăcerile tocite în capete
și simțul sferic migrează prin pereți
surprinzător ocolind coala de hârtie,
de alb ucisă și de nescrisului experiență.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La țărm
cu toate cele zece degete de la picioare
mângâi
forme
albe
negre
în pure culori sau numai tentative
sub ape străvezii
pietre aplatizate sau rotunjite
ce tremură apoi se înalță
surprinse se ating numai sau se depărtează
cad una peste alta
se amestecă
se așază cercuri în locuri altele de până acum
peste nisipul mișcător ce fierbe cu bule albe
pentru a se pierde în valul
pregătit din larg pentru atingerea țărmului
într-un ultim sărut tulbure / nelămurit amestec de nisip și piatră/
lăsat pe malul ce mai înaintează câțiva centimetri
câtă vreme apele se retrag limpezite
prinse de glezne în cercuri lucitoare
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imagini sub impuls
roua își plânge conturul pe margini verzi
orașe prinse de clopote
și atârnând în dureri alcaline.
dâra albă a melcului
marchează starea dincoace de uimire
cu luciri obraznice.
popasuri pe speranțe pustii
emoții întortocheate când arțarul zburdă prin noi.
din petice de întuneric gândul nu mai cară
înfricoșări ce se ascund sub trecători de timp.
păsări căzute din argint în noi cei doi
dați în lungimea nimicului ce bate din consistențe.
așteptarea scârțâie în uși
cerneala se joacă cu verbe martire.
aproape de mine glezne nude în derivă
prin iarba arsă de umbră în talent și voluptate.
prin gene se strecoară muget de apus
întins de creangă pe creangă.
zări îngropate în cimentul sub talpă.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scoate-ți, de la piept, poemu-nfășurat în grija mamei!
Gențiană, trage-ți iarba peste glezna-nsângerată!
Au trecut mistreții-n goană, tu dormeai pe-un braț de maci;
Te visai o dumnezeie, în amurg înfășurată
Și nu ți-ai ferit piciorul și acum, pe rană calci.
Caii își cătau odihna lângă fruntea-ngândurată-
(Mai fugisei de acasă, lăsând fluviul fără cai)
Roibii înspumau zăbale, pe o canara de piatră
Și acum în rând cu murgii, viselor, bice le dai.
Calci ciulinii-n graba mare să mai prinzi o rană-n talpă,
Să anihilezi durerea gleznelor fără sărut;
În galop cu iapa albă, nu te doare că e șchioapă
Și că plângeți amândouă loviturile de cnut?
Mai oprește-te, din goană, ai trecut de Vadu Oii,
Spală-ți rănile de mâluri și sub sălcii, fă-ți alcov,
Strânge-ți apă ne-ncepută din izvorul rece-al ploii
Și așteaptă curcubeul să îți pui bandaje mov!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cu rochia-i albă scăldată în lumina zorilor...
ea alunecă peste lume...
căutându-l...
Pe-un decor de pădure verde și însetată de viață... de soare și iubire...
Prinzându-și în păr câteva raze de soare...
iar pe buze, numele lui,
ea curge lin odată cu râurile...
amestecându-și visele în adâncurile mării,
în zbuciumul oceanului vieții frământându-și țărâna flămândă...
Vântul o poartă pe culmi înalte, pe șesuri și văi adânci...
țesându-i covor de flori pe cale...
frunzișu-i răsfiră amețitor...
Înfiorând-o...
Roua-i scaldă gleznele și-i răcorește arsura alergării...
Și-i ascunde plânsurile...
odată cu firul ierbii, legănându-i clipele...
Aleargă, copilă...
și-amestecă-te în lumină...
și curgi peste lume,
fără stavile...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din buzele petală
ce simfonie poate să le-nvinga
a lor culoare și parfum de mir?
sunt îngeri prinși în ramuri, parcă strigă
să bem licori din pumnul lor, cașmir.
ce rugăciuni se-nsira pe lăstarii frăgezi,
și cine mai genunche-n fața lor?
își picură s-aline, parfum pe ochii umezi
din buzele petală, zâmbind în alb, ușor.
și câtă eleganță, și cât mister ascund!..
în catifeaua strampta, corset ispititor,
lăsându-și glezna goală și-un decolteu profund
ademenesc fecioare în pragul zorilor..
jobene, felinare, în triste nopți se-ascund
să fure elixirul iubirilor în ploi.
și bântuie naluce, răcorile alung
prinzând șirag de perle perechilor în doi.
[...] Citește tot
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezzidirea
O să îmbătrânesc gândind la tine,
Și ce folos că prea bătrâni vom fi
Să mai avem puterea de-a zidi
Acea uitare-a sinelui de sine.
Mi se vor împlini soroace grele.
O să începi să șchioapeți în curând
Și n-ai să știi, pe gleznă lunecând,
Că te slăbești în patimile mele.
De ce trăim o viață separată?
Destinul nostru este scris de mult,
Veni-va poate vremea să ascult
Același timp comun cum o să bată.
M-am ascuțit în simțuri ca o fiară,
Mii de oglinzi mă strigă peste tot,
Dar te ghicesc unde te-ascunzi, căci pot
Să te focalizez pe-un vârf de gheară.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valul
cu toate cele zece degete de la picioare
mângâi forme albe negre în pure culori sau numai tentative
sub ape străvezii
pietre aplatizate sau rotunjite tremură fug de sub picioare
apoi se înalță
surprinse se ating numai sau se depărtează
cad una peste alta se amestecă se așază cercuri
în locuri altele de până acum peste nisipul mișcător ce fierbe
pentru a se pierde în
valul
pregătit din larg pentru atingerea țărmului
într-un ultim sărut tulbure
lasă pe malul ce mai înaintează câțiva centimetri
un nelămurit amestec de nisip și piatră
câtă vreme apele
se retrag limpezite
prinse de glezne în cercuri lucitoare
nimeni nu înțelege mișcarea pietrelor
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverii (XVI)
Vin' la umbră de copac
Lângă lac
Unde stau și te aștept
Unde zac.
Și să-mi stai întreaga zi
Pe-așternut
De fân proaspăt, fân uscat
Cunoscut.
Să ne îmbătăm încet
De noi doi
Eu să-ți fiu ție poet
Așa goi.
Ochii verzi să mi-i aduci
Să-i desmierd
În privirea lor, năluci
Să mă pierd.
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Noua Geneză" (9 octombrie 2017)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, ce bine
mă încoronai ca de obicei iubito cu ochiul tău
și grabnic mă mai duceai în grădina dată-n coline,
prin esențele serii să mă pot salva, lumii să mă reîncep...
o, și ce bine mai era în murmurul fericirii depline!
și la lumina zâmbetului tău vedeam
cerbi încătușați în nemișcate sfere.
vedeam precum și clipe neaciuate
cum prin triluri de crengi aninate
aduceau gânduri în profil
pe când prin amenințarea tăișului alb
noi miresmei de salcâm riscam
și dâră lăsam și un suspin tactil.
remarcabil, geana ta îmi grebla sentimentul întruna
pregătindu-l lucrării de primăvară.
prin defileul degetelor tale se decantau
stări de amurguri și alte înfățișări divine
și de gleznă ta alintătură, mă înfășuram și tu mă târai
ierburilor acele în valsuri aproximative
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și glezne, adresa este: