Citate despre alb și ninsoare, pagina 3
Cerere de aducere-aminte
Creangă potrivește vorba
ninge molcom la Moldova
vertical sau dintr-o parte
ninge viața peste moarte
Totu-i alb ca o hârtie
cerul iată parcă scrie
iarna rupe lumea-n două
să facă alta mai nouă
Fir-ar timpului să-ți fie
ninge ca-n copilărie
oamenii-s de multe feluri
hai cu sania în ceruri
Să ne dăm frumos la vale
iubire printre țâțele tale
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuga din ochi - Teoria deplasării către alb
Din zori,
Trec nori
De ciori,
Ninsori
Vestind,
Se-ntind,
Fugind,
Albind.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ocean polar
Noapte albă. Stalagmite nepătate de ninsoare
Vin ghețarii cete-ncete pribegind din Polul Nord.
Nu-i fior prin valuri clare și în zare nu-i fiord,
Doar pe ape, limpezite cataracte selenare.
Și pe unde, unde stele de argint mărite-apar,
Firmamentul în oglindă își restrânge-n cerc ovalul.
Calea Robilor lactee ninge cu lumină valul,
Legănată de legende, promoroacă pe cleștar.
Noapte albă. Gheață naltă iconiță ca o friză
De zăpadă împietrită cu sclipire de oțel,
Își arată amăgirea unor aripi fără țel.
Fulgerare boreală, enigmatica banchiză.
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate și vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....
E târziu, a nins peste tot,
Orașul pustiu e și frânt,
Gerul își dă în clocot
Și-și face în mine avânt...
Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri și iar,
Pașii tăi aud departarea
Și vin către mine, dispar...
E noapte și ninge și ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
[...] Citește tot
poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsoarea speranțelor (sonet)
NINSOAREA SPERANȚELOR
(sonet renașterii spirituale
Mă ning speranțele înzăpezite
De troienele dorurilor stinse,
Din roiul amintirilor desprinse,
Așteptând renașterea în cuvinte.
Să nu simt viscolul în tâmple ninse
Și de sarea tristeților albite,
În ochi aprind făclii, ce sunt menite
Să strălucească pe gânduri nescrise.
Ca în cascadă, pe lacrimi coboară
Idei în condeiul de-o muză vrăjit,
Când vise aprind zori de primăvară.
Însuflețesc un vis, la viață trezit,
În abisul morții să nu dispară
Cu speranțe-n chip de lut acoperit.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (17 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc de iarnă
Orașul era același
Exact
Halucinant de intact
Vitrinele toate,
Gălbui luminate,
La fel desuete și decolorate
Pe străzile goale
Aceleași! cu umbră în ele și șoaptă ferită perechi provinciale
Alene ningea,
Dar cădea cu vechimi noua nea,
Turbure, sură, deasă,
Ninsoarea sporea îmbulzită, lânoasă
Din ea.
Iarna în alb mătăsos ca o raclă-o mireasă.
Copii
Clădeau un om de omăt cu vrăbii în pumni și în glasuri zurlii.
Lunar
Omul creștea bulbucat și cu ochi ca de zar.
De ce
Îmi vine deodată atâta pustiu de melancolie?
[...] Citește tot
poezie celebră de Ionel Teodoreanu din La Porțile Nopții, Editura Tineretului -1970
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cică într-o iarnă, pe când zăpada cădea din înaltul nemărginit al cerului în fulgi mari și pufoși, o împărăteasă sta într-un jilț și cosea lângă o fereastră cu pervazul negru, de abanos. Și cum cosea ea așa, aruncându-și din când în când privirile la ninsoarea ce se cernea de sus, se întâmplă să se înțepe cu acul în deget și trei picături de sânge căzură în zăpadă. Roșul sângelui arăta atât de frumos pe albul zăpezii, că împărăteasa rămase încântată și gândi în sinea ei: "Ce n-aș da să am un copil alb ca zăpada, roșu ca sângele și cu părul negru ca abanosul!"
Frații Grimm în Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plumb de iarnă
Ninge secular, tăcere, pare a fi mai bine
Prin orașul alb, doar vântul trece-ntărziat -
Ninge, parcă toti muriră, parcă toți au înviat...
Dorm volumele savante-n înghețatele vitrine.
Printre ziduri, peste turnuri depărtate,
Ninge cu nimic în noaptea vasta, ning bancnote -
Numai vântul singur plânge alte note...
Umbra mea se adânceste-n cartiere democrate.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind de la mama
Ninge cu lumină caldă
O zăpadă dulce, albă
Și sărutul ei cuminte
Nu trădează și nu minte...
Ninge iar pe ochii tăi -
Ce frumos ninge iubirea:
Un decembrie senin
Fulguiește lin uimirea...
Ninge, doamne, ninge iar
Șoapta mamei peste casă,
Ninge dorul ei amar -
O ninsoare prea frumoasă...
Ninge dulcele ei glas
Peste veacuri a rămas:
Un colind pentru nepoți
De la mama pentru toți...
[...] Citește tot
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din Samisen
Munte Fuji, munte Fuji,
Peste tine zboară norii
Berze albe, berze negre,
Cu aripile întinse.
Mi se cerne lin iubirea
Pe cărări la Kumamoto.
La Kitzumo rânduri-rânduri,
Vântu-mi ninge tot trecutul.
Samisen cu două coarde,
Tremurând te-ating și tremuri:
Strună veche, suflet tânăr,
Laolaltă ni se frâng.
poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbițe albe
Porumbițe albe ca zăpada
din eternele grădini de sicomori,
voi mereu îmi înfloriți arcada
cu ghirlănzi de raze și ninsori.
Fermecat de zborul vostru-n soare,
gingaș, luminos și înțelept,
v-am cuprins făptura sclipitoare
și v-am strâns o clipă lângă piept.
Dar curând, voi oaspeți de departe,
stol de flăcări și de primăveri,
am lăsat ca vântul să vă poarte
către lumea-ntreagă, mesageri.
Orice dor curat ce-n piept zvâcnește,
orice plâns pe buze fără grai,
mângâați-l voi hulubărește,
cu tot harul ciugulit în Rai!
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpezi resemnate
N-ar trebui să te aștept și totuși...
ador zăpezile adânci, cu fluturi goi,
din norii albi curg miile de lotuși,
lăsând parfumul liber peste noi.
N-ar trebui să te găsesc, dar încă...
aștept să ningi un singur manifest
pe foile de cer stau fulgi de stâncă
și în ninsori presimt un dor celest.
Ce-ar însemna să cer, dar altădată...
aveam nămeții-n pârg... îndatorați
ar trebui s-ascult ninsoarea înaltă
la care suntem singuri... resemnați.
poezie de Mihaela Gudană
Adăugat de Mihaela Gudană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonie albă
Îmi ninge iar
a sărbători creștine
îmi ninge-a amintiri
și a veniri pe lume
îmi ningi cu gingășie
capitol de'nceput
alunec în remember
copilul meu născut.
Te-am zămislit fărâmă
de dragoste 'mplinită
mi te-a-nvelit zăpada
în alba ei hlamidă
ești bulgărul lumină
dintr-un destin purtat
un adevăr-esență
atât de important.
Ești rațiunea mea
și sensul meu de-a fi
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ninge pe gânduri...
Când ninge pe gânduri, departe-i furtuna,
E pace în steaua ce nu se dezminte
Și ninge pe soare, și ninge întruna,
Iar albul îngheață-n puține cuvinte.
Mulțimea de drumuri împarte ninsoare,
Copacii feerici, din munți, dau binețe
Pe buze-ntrebări, nu știam ce-o fi, oare,
Cu aripa nopții pe căi îndrăznețe.
Zăpezi liniștite, tablouri, ca-n basme,
Prin fulgii albaștri, nu-i strop de durere,
Fug relele-n cârduri, cu ele, fantasme,
Și toate se-ngână cu-n punct de vedere.
Cortegiul de iarnă alunecă-n fraze,
Doar rugile zboară spre ceruri înalte,
În slalom de vise, formându-și noi oaze,
Popasuri în stații și treceri prin halte...
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge
Ninge-n vale și pe deal
Și pe plopii laminați,
Ninge-n câmpul de opal
Zburdă fulgii evadați.
Ninge-n sat, ninge-n pădure,
Pe a drumului troiană
Și pe-a omului secure
Ninge alb și cu dojană.
Ninge malu'-i înghețat
Sub haină de promoroacă,
Curge râul dirijat
Sloiuri groase să desfacă.
Ninge ziua, ninge seara
Crește neaua albă, moale
Și-nveșmântă toată țara
În hainele-i nupțiale.
poezie de Emil Utalea (februarie 2021)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe palmele uimirii
ce frumoasă
este iarna
cu fulgi albi din cer ce vin
să-ți
albească astăzi haina
și
s-o facă un dalb crin
cu
steluțe albe albe
totul
este transformat
chiar și câmpul
e-mbrăcat
și atâtea trotuare
prin oraș
ninge ninge
vin din cer
flori
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (11 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avatar
Când merii obosiți de floare
Vor ninge somnul meu cuminte,
Voi bate-n porțile de liniști
Al cerului cu nimb fierbinte,
Și-n avatarul unei clipe
Un flutur alb o să mă fac,
Să mă tot legene secara
Incendiat cu flori de mac.
poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2017)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de iarnă
De trei zile iarna cerne
Fulgi în straie de mătase;
Catifea albă așterne
Peste pomi și peste case.
Prin văzduh, amețitoare,
Trec năluci de vânt purtate,
Cu lungi trene de ninsoare
Și în alb înveșmântate.
Sus în cer, mii de ferestre
Se deschid lăsând să cadă
Peste sat, ca-ntr-o poveste,
Nestemate de zăpadă.
Iar în fața casei mele,
Pe o creangă, ghemuite,
Stau tăcute turturele
Și visează fericite.
poezie de Lidia Batali
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dormitînd
În pîcla nopților de iarnă, cu hornuri ce
fumează,
Cînd lămpile de stradă cu miile
veghează,
În pîcla colorată mă duc abia simțit -
Mai mult ca orișicine, îmi pare c-am greșit.
Am fost atît de singur, și singur am rămas,
În creierul meu plînge un nemilos taifas...
De sună-n ziduri ninse, vreo muzică de bal,
Mai stau, și plînge-n mine un vals provincial.
De la fereastra ninsă, cu finele perdele,
Mă duc pe străzi de gheață cu
spuza lor de stele;
Și-n mijlocul odăii, tot singur mă
prezint:
- Valsa o blondă-n alb, și cu pantofi
de-argint...
Aprind, pe masă, lampa, și iarăși
mă dezbrac,
Aș vrea să-mi fac un ceai, și stau,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O toamnă bacoviană
Acum coboară peste sat
O toamnă bacoviană.
În câmp, munca s-a gătat,
Ceru-i pregătit de iarnă.
Dinspre nord vine ninsoare,
Se așterne peste case,
Peste tot pune culoare
Cu flori albe de mătase.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și ninsoare, adresa este: