Citate despre alb și roșu, pagina 3
* * *
Sunt formă de rai
fluturii-aceștia
de care se bucură mâna mea
sunt ca albul de nea albii de stihuri
ușori
cum ar fi roșu de sânge
prejmuind floare de mac
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb. Buzele sângerii sparg monotonia imaculată, eu mă apropii de ele și le sorb toată setea de dragoste. De sub paltonul lung până la glezne, inima ta bate furibundă, iar buzele înroșesc noaptea albă în timp ce devenim, tăcând, un singur om de zăpadă.
Cristian Lisandru în Alb (2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răniri
Printre țâțe scurs capul șarpelui hrănit cu vise
încearcă gustul fiecărui sfârc oblic pătruns
dintele lui rotit caută în carne răspuns
întrebărilor roșii din pulpe deschise
în somn degetu-ți încearcă o împotrivire joasă
inelul de solzi reci descuie sângele din himen
țipătul tău alb fuge peste piele ca un tren
și mâna ca un porumbel pe carnea rănită se lasă
poezie celebră de Geo Bogza din Jurnal de sex (1929)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
În timp ce vorbea s-a răspândit o mireasmă parcă de mii și mii de trandafiri, fiindcă fiecare lemn din rug făcuse rădăcini și scosese ramuri. Rugul era acuma ca o tufă mare de trandafiri roșii, care toți erau înfloriți, în vârf cu o floare albă și strălucitoare, care lumina ca o stea. Craiul a cules-o și a prins-o Elizei în piept. Și atunci ea s-a trezit ușoară și senină.
Hans Christian Andersen în Lebedele
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimă ( D-nei Mariana Ionescu)
Dezrădăcinează-mi sufletul!...
Sapă adânc în cer printre
goluri și spaime și
scoate-l ca pe un trandafir
prea bătrân
cu aripi cu tot...
În locul lui va crește o amintire
cu flori albe și roșii,
pe care soarele
va prelinge dimineața
o boabă albastră de rouă.
poezie de Lucian Mănăilescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câmpii
Dă-mi voie să plâng între florile inimii tale,
Iertătoare să-mi mângâie pleoapele roșii răsuri.
Bolovănită în piept mi-i durerea și crudă
Ca laptele-n ugerul oii pierdute-n păduri.
Dă-mi voie să tac. Voi pași de-acum ca un vânt,
N-am să mai scutur boabe de rouă - albe mărgele,
Duioase, umane câmpii, n-am să vă tulbur
Și-am să calc doar pe florile negre-ale inimii mele.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturii
Fluturi albi și roșii,
Și pestriți, frumoși,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Și frumoși, și-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Și dacă mă joc
Cu vreunul, știu
Binișor să-l țiu
Și pe toți, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Și să plece-n zbor
După voia lor.
poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Lepădarea de roșu...
Degeaba veți ieși voi
Cu haine albe, curate,
Căci voi aveți, zicem noi
Conștiințele... pătate!
epigramă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creierul meu alb, spălat,
Sângele roșu, curat,
Inima, ce mărțișor
Port în piept și țip de dor!
catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocale
A negru, E alb, I roșu, U verde,
O cer-geneze cu efect întârziat:
A triunghi fatal, cine-l mai vede
Află unde dispare orice bărbat.
Golf de umbră, E, vinovat cord,
Lăncii de gheață, rege alb și dur;
I roz, sânge scuipat de-un mort-
Mânie, de unde oare am să te fur?
U, ciclu, sfântă vibrație marină,
Liniște a mieilor pierduți în iarbă-
Ce alchimie frunte ți-o imprimă?
Rămână O, tăcerea ce întreabă;
Cuvântul - fulger mă străbate
Cu stele, îngeri și singurătate.
sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinurile și fiola
Albe, roșii, rozalii,
Galben pai sau aurii,
Ce le bem cu voluptate,
Înverzesc fiola ‒ toate.
epigramă de George Budoi din Elogii vinului și viei (7 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abator
Albise totul! Caii albi mestecau iarbă albă
fluturi albi devorau varză albă
călăii albi sugrumau flori albe
cireșe albe, moarte albă, pământ alb
marea albă...
Curcubeul
alb
spre alb
spre foarte alb...
Cineva de un dinte alb și-a mușcat buza albă.
Și-a curs un copil roșu
cu un strigăt roșu.
Și Dumnezeu era incolor
incolor
iar greierii roz vindeau culori
pe sub mânâ
în spate la abator.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpezile roșii
În parcul
unde mor castanii
florile nasc
petale negre
zăpezile roșii
nu pot naște
flori albe...
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori negre
(Lui Al T. Stamatiad)
Flori negre
Flori galbene
Flori roșii
Flori albe
Flori negre
Flori galbene
Flori roșii
Flori albe
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cetate total eternă (acrostih)
Avem o cetate absolut eternă la loc de onoare
Leagăn de civilizație și unitate desăvârșită
Binecuvântată fie cetatea albă cu ziduri roșii
Aici bate o inima sacră de țară unificată
Iată lumină mare pentru nație a răsărit aici
Un vis sublim de veacuri tot aici s-a împlinit
Leii națiunii au repus roata istoriei pe făgaș
Istorie sacră cu majuscule au scris acolo titanii
Acum și peste veacuri să trăim în pace sfântă.
acrostih de David Boia (17 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lângă leagăn
Și pe fruntea ta voi pune o cunună de mirt albă,
Iar la gât îți voi lega cu-o bogată mândră salbă,
Pe-al tău braț rotund și neted ca petala cea de crin
Înșira-voi mărgean roșu și brățare de rubin.
Rochie albă ca spuma și ca norul de ușoară
Îți voi atârna de umeri și ca îngerii ce zboară
Vei zbura și tu în lume, - iar în loc de maica ta -
Fericirea și iubirea sufletul ți-or legăna.
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ajunseseră acuma într-o încăpere mare, tapetată cu mătase roz, cu flori. Și deodată, visurile au trecut valvârtej pe lângă ei, dar așa de repede, că Gretchen n-a putut să-i vadă pe prinț și pe prințesă. Gretchen și cu cele două ciori au mai trecut apoi prin câteva odăi, una mai frumoasă decât alta, și au ajuns în iatac. Aici, tavanul semăna cu un palmier cu frunze de sticlă și în mijlocul odăii atârnau de o tulpină de aur două paturi, fiecare din ele semănând cu un crin. Un pat era alb, celălalt era roșu și în acesta din urmă trebuia Gretchen să-l caute pe Karl. A dat la o parte o petală roșie și a zărit o ceafă brună. O! Karl era! Gretchen l-a strigat pe nume, a ridicat lampa, și deodată visurile s-au întors în goană în odaie, și el s-a trezit, a întors capul și... nu era Karl.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astă-zi
tu fluture roșu pe o floare albă
bagă timpul în somnul tău cu vise
și-l vei alungi atât cât să-ți ajungă
vei trăi o secundă cât o viață și o
viață cât o secundă
vei trăi în trecutul prezentului viitor
ori în prezentul viitorului trecut
sau poate în viitorul trecutului prezent
vei putea
plin de iubire să calci curat peste șerpi
poezie de Vlad Scutelnicu din Piramida Ka-zar (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cap de Faun
Prin frunze, verde scrin în aur prins,
Într-un frunziș incert, minunăție
De flori în care-n somn sărutu-I stins,
Vioi, ripând suava broderie,
Și-arată ochii-un faun speriat,
Cu dinții albi mușcând flori roșii, sare.
Brun-sângerie, ca vin vechi, curat,
Sub ramuri buza-I hohotește tare.
Fugind ca veverița, -n urma lui,
Prin frunze râsul său mai trece.
De-un căldăruș se teme-al Codrului
Sărut de aur ce se reculege.
poezie celebră de Arthur Rimbaud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Extras dintr-un discurs al lui Malcom X
Când sunt abia născut, sunt negru
Când cresc adult, sunt negru
Când stau la soare, sunt negru
Când sunt speriat, sunt negru
Când sunt bolnav, sunt negru
Iar când mor, sunt negru.
Dar tu, prietenul meu alb,
Când te naști, ești roz
Când crești adult, ești alb
Când stai la soare, ești roșu
Când răcești, ești vânăt
Când te sperii, ești galben
Când ești bolnav, ești verde
Când mori, ești cenușiu
Iar tu-îmi spui mie coloratule?
poezie de Malcom X, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și roșu, adresa este: