Citate despre ambiție și timp, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la ambiție și timp, dar cu o relevanță mică.
Alegere
Așteptai o săptămână
La o cerere, și fata,
Profesoară de "... română"
Nu prea agrea armata.
Motivația era clară,
Că ea vrea stabilitate,
Nu să se plimbe prin țară
Cu boccelele în spate.
Cu speranță cam deșartă
O cotii spre "... geografie".
Asta, de, cu multă artă,
M-a amânat... pe vecie!
Apoi cea de "... naturale"
M-a analizat atent
"Lasă fumurile tale
Că ești doar... locotenent!"
[...] Citește tot
poezie de Nițu Constantin (23 octombrie 2016)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian nu avea mult timp la dispoziție, însă știa că poate. Și că va reuși, pentru că nu era genul de om care să dea înapoi, să abandoneze încercările, fără a persevera. El nu ceda! Era ambițios. Deci, totul părea a fi în favoarea lui; era, ca de obicei, favorizat. Nici nu se putea altfel.
citat din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Thomas Ross, Jr
Am văzut asta chiar cu ochii mei:
O rândunică de stâncă
Și-a făcut cuib într-o gaură pe malul înalt și argilos
De lângă Vadul lui Miller.
Dar abia ieșiseră din ouă,
Că un șarpe s-a târât până sus la cuib
Să-înghită puișorii.
Rândunica mamă cu fluturări de aripi rapide
Și cu țipete ascuțite
A luptat cu reptila,
Orbindu-o cu bătăile ei de aripi,
Până când șarpele, zvârcolindu-se și ferindu-și capul,
A căzut de pe mal
În Spoon River și s-a înecat.
Nu a trecut nicio oră
Până când un sfrâncioc
A străpuns-o pe mamă cu pliscul.
Cât despre mine, am reușit să-mi depășesc condiția inferioară
Doar pentru a fi distrus de ambițiile fratelui meu.
poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, Mamă!
Un izvor de viață plin de iubire,
Ce mă adapă zilnic cu fericire,
O floare de o frumusețe interioară.
O, mamă, pe tine te-am văzut întâia oară!
Un sunet minunat dintr-un glas duios,
Un zâmbet dulce ce mi-e de folos,
Un gând bun în fiecare noapte și zi.
O, mamă, pentru tot nu pot a-ți mulțumi!
Un nume ce sună atât de plăcut,
O ființă delicată ce m-a născut,
Un dar primit de la Cel de sus.
O, mamă, știi că te iubesc nespus!
Un fapt că tu ești ce am mai prețios,
O stare ce mă îndeamnă să fiu ambițios.
Un sentiment dintr-o dragoste aleasă.
O, mamă, tu pentru mine însemni acasă!
poezie de Ovidiu Kerekes (28 noiembrie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre cei ce vin
Știe bine
Tot ce spune
Exigent, ambițios,
Firea sa e de oltean,
A crescut an după an.
Ne-ntrecut, să fie de folos.
Inimos și credincios,
Onorându-și numele,
Rugăciuni, sârguincios,
Dăruie cu zilele,
Artă, sport, credință, fapte,
Cu ele merge mai departe,
Harului dă nou destin
E purtat spre cei ce vin.
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corectăm
ce-am scris ieri alaltăieri
atunci aveam alte idei
alte
ambiții alte boli tot periculoase
poate mai grave decât coronavirusul
vecina lasă mașina pe avarie
lângă bicicleta mea
asta
o mai corectez și gata
am timp să-mi fac ilu
zii ce-am scris rămâne scris (?!)
pantofii țăcăne domol, noi amânăm răspunsurile
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt trei elemente pe care le-am găsit la oamenii cu care am lucrat individual și care au avut, de-a lungul timpului, cele mai mari rezultate și cea mai însemnată evoluție personală. Determinarea (capacitatea de a face acțiuni constante, zilnice, către un obiectiv sau viziune) spre deosebire de ambiție. Introspecția (capacitatea de a-ți analiza munca, pe tine, trăirile tale, direcția în care te îndrepți, viziunea pe care o ai) spre deosebire de autosuficiență. Plăcerea (capacitatea de a genera emoții pozitive în munca ta) spre deosebire de încrâncenare. Tu alegi cum vrei să fii!
citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urcușul lui Sisif
Suntem parcă de veacuri obosiți
Ne naștem triști trăim cu disperare,
De clipe dragi fugim mereu cerniți
Cu griji mărunte-n aspră izolare.
Ne stăpânesc orgolii, ambiție și ură
Uităm să dăruim, nu știm nici a primi,
Iubirii ca ofrandă îi punem azi cenzură
Și preț dacă se poate în uși să o reprimi!
Pierdut e sensul vieții chiar și valoarea ei
Plătim tribut mereu cu sănatatea noastră,
Grămezile de vise făcute-s pentru zei,
A noastre, triste stele văzute prin fereastră.
Iluzii de tot felul ne facem neîncetat,
Clădim castelul vieții pe dune de nisip
Ne-atârnă slăbiciuni, iar sufletu-i uitat
În buruieni de gânduri, urcușul lui Sisif.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (18 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am întâlnit munții
Călătorind spre înlăuntrul ființei
am întâlnit munții
cu piscuri ninse, bătute de vânturi.
De-acum singurul scop e ascensiunea
dar cui îi voi mărturisi lupta
și modul cum există în noi teama de înălțime.
Neumblată e valea pe care am fost cu tine
să căutăm izvorul pârâului rece:
cărările-s înfundate, animale sălbatice stau la pândă.
Va trebui să ne adăpostim în coliba ruinată
cu toate ambițiile noastre uitate.
Va trebui să mă părăsesc, să mă lepăd de lașitate,
convins c-o să revii printre bujorii poienii
unde ne-am spus jurămintele lunii,
unde cuvintele au rămas neterminate de teamă
să nu se transforme în cântec.
Vine toamna,
nu mai simt cum pășești de ușor
prin gândurile mele sărace,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 februarie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana Comnena
În prologul Alexiadei,*
Ana Comnena își deplânge soarta de văduvă.
Sufletul ei e amețitt. "Și râuri
de lacrimi," spune ea "îmi umplu
ochii... Vai de valurile" din viața ei,
"vai de-atâta revoltă." Durerea o arde
"până la oase, până la măduvă și până la sfâșierea sufletului."
Dar se pare că altul e adevărul, această femeie ambițioasă
a avut o singură mare durere;
grecoaica trufașă a avut doar o dorință pătimașă
(deși ea nu va recunoaște asta) pe care n-a reușit,
în ciuda tuturor dexterităților ei, să și-o îndeplinească,
aceea de-a ajunge Împărăteasă; împărăția i-a fost luată
aproape din mână de insolentul Ioan.
* Alexiada valoroasă operă istorică scrisă de Ana Comnena, 1083 1153, una din personalitățile absolut de marcă ale secolului al XII lea, fiica împăratului bizantin Alexios Comnen.
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne urmărim propriile ambiții cu egoism și apoi ne plângem de lipsa de altruism a lumii. Îi respingem pe oamenii care nu ne plac și pe care nu îi considerăm suficient de frumoși, atrăgători, cu statut social dar plângem că lumea e rea și lipsită de iubire pentru noi când defapt suntem tratați exact cum îi tratăm noi pe cei care ar avea nevoie de aceleași lucruri ca și noi: iubire, atenție, grijă. Ne plângem de lipsa de cultură din mass media în timp ce măsurătorile arată clar audiențele cele mai mari exact pe incultura de care ne plângem cu atâta ipocrizie. Lumea se schimbă foarte ușor când te schimbi tu. Arată tu altruism, iubește-i pe cei care nu au parte de iubire, aruncă televizorul pe geam și ai grijă ce cumperi și cui acorzi atenția ta. Răul pe care tu îl percepi în lume nu ar exista dacă nu l-ai hrăni chiar tu. Când începi schimbarea?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până-n meridianul frunții
port priviri profunde și paralele
cu vinovăția cerului de-a mă răpi
chiar de cerceii tăi reazemă infosfere
și eu pentru a supraviețui melancolic
sunt delegat să adaug cabrări sonice
pe zborul înclinat al unui granit rarefiat.
de când timpul mângâie mormânt de marmoră
într-o curbură ambițioasă
eu speriat n-am făcut decât să mă răspândesc
prin sufletul tău ca un foc prin goluri
și m-am învățat cu deprinderile alergării nebune
precum animalului prin prerie.
am început să șlefuiesc iluzia de seară
până ce subteranele cugetului lucesc
în altă vreme sub o neagră lună austeră
și prin degetele tale să mă întind cauza adaosului
de poeme însorite până-n meridianul frunții
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hannibal Lecter: Știi cum arăți în ochii mei cu geanta ta bună și cu pantofii ieftini? Arăți ca o țărancă. O țărăncuță cizelată, ambițioasă și cu puțin bun-gust. Buna alimentație ți-a mai întărit oasele, dar tu te tragi din niște sărăntoci, nu-i așa, agent Starling? Și accentul acela pe care încerci cu disperare să-l ascunzi: accent pur de Virginia de Vest. Ce este tatăl tău, dragă? Este muncitor în mină? Duhnește a lampă? Cât de repede te găseau băieții... toate acele pipăieli obositoare și transpirate de pe banchetele din spate a mașinilor... în timp ce tu doar puteai să visezi că pleci... oriunde... că ajungi tocmai până la FBI.
Clarice Starling: Puteți vedea multe lucruri, doctore. Dar sunteți atât de puternic încât să îndreptăți această percepție profundă spre dumneavoastră? Ce spuneți? De ce nu vă uitați la dumneavoastră și scrieți pe o foaie ce vedeți? Sau poate vă este teamă.
replici din filmul artistic Tăcerea mieilor, scenariu de Ted Tally, după Thomas Harris
Adăugat de Butnariu Iris Paula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dinspre est
aceiași columbi populează piațetele din Milano iar pe trotuare și străduțe trec fericiri cu tocuri subțiri bărbați ce seamănă cu Romeo care se așază tacticos la terase și țin în mâini viețile lor trupeșe
privesc vitrinele cu manechine inexpresive ce etalează luxul
miroase a parfum scump dar cerșetorii cu câini se hrănesc imaginar
nimeni nu are eleganța femeilor estice nici ambiția cu care traversează viața
pe culoare înguste
îmi amintesc de niște amfore goale ce se umplu treptat cu speranțe
așa cum își târăsc ele badantele timpul strangulat
până la terasa din colț unde un chelner român
rasat vorbește în italiană
ferindu-se de conaționalii săi
are o viață normală într-un oraș anormal de frumos
liniștea în Milano e ca un carusel care noaptea se odihnește
oameni pestriți împing cărucioare cu prunci mănâncă la terase și râd zgomotos
în lumea mea ca un vârtej din România liniștea se dă de-a rostogolul
și orice ai îmbrăca ești cea mai frumoasă femeie din cartier
dar orele tale atârnă simple de obrajii lunii
nu stau la balcon ca niște falii cenușii rupte de univers
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Irositor
Am alt răspuns la întrebarea... de-aș face altfel, tot ce am făcut...
N-ar fi că nu regret nimic, că tot ar fi reluat la fel, de-ar fi un început,
căci nu mă lasă cinstea să mă mint, să mint că-s tot o reușită...
Mai mult, sunt proba de porniri multiple, întoarse în lumea mea... greșită!
M-am tot plimbat copil printre matur, mi-am trădat ani,
iar școală, peste altă școală și alta, au fost ambiții, pierdut bani,
reluând la nesfârșit, pretențiosul, uitând de programate țeluri...
Cum te-ai spăla la cap într-una, să îndrepți părul tot în țepi... de geluri.
E prea recent, ori timp nu e de atâta reînceput de-atâtea toate
și sunt o probă c-o să mor irositor, nereușitul sigur... multelor, sau poate...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 martie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ce alegi? Să fii recunoscător și să devii fericit instant sau să fii plin de tine și pretenții, veșnic nemulțumit și stresat? Să fii recunoscător, smerit și foarte harnic, nutrind ambiția în același fel cum ghinda nutrește să devină un stejar uriaș. Asta este rețeta pe care eu o aplic, știind că oricând pot să pierd totul, pentru că nimic nu e al meu, dar în același timp, fiind eliberat de acest lucru.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai noștri visători
"N-am bani și-i rost de-a face treabă,
Că atâtea știu..., plin de idei!
Nici timp n-am; muncă ar fi degrabă...
D-altul s-o facă... să-mi dea lei!"
Așa-i de când tot știu, e-o vorbă
La noi... tot să ne-asociem;
Noi cu vorbit, țuică și ciorbă...
Investitorii-i agreem!?
Să vină, să ne umple punga,
Că-s plini de bani și vrem și noi;
Europeni, cu străzi... noi dunga
De var!? Care, pline cu... boi!
Mândrețe de frumoși și harnici;
Buni spărgători de... coduri! Cozi
Le facem la pușcării... Amarnici
Să fie și ei... proști nerozi!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marcus Aurelius Ești pregătit să te dedici Romei?
Commodus: Da, tată.
Marcus Aurelius: Nu vei fi împărat.
Commodus: Care bătrân mai înțelept îmi va lua locul?
Marcus Aurelius: Maximus mă va succeda, el va deține puterea până când Senatul va fi pregătit să conducă din nou. Roma va redeveni republică.
Commodus: Maximus?
Marcus Aurelius: Da. Ești dezamăgit de decizia pe care am luat-o?
Commodus: Mi-ai scris odată, amintind cele patru virtuți: înțelepciunea, dreptatea, tăria de caracter și cumpătarea. Când le-am citit, am știut că nu posed niciuna. Dar am alte calități, tată. Ambiție. Și aceasta poate fi considerată virtute când ne face să excelăm. Ingeniozitate, curaj, poate nu pe câmpul de luptă, dar... există multe forme de curaj. Devotament față de familie și față de tine. Dar niciuna dintre acestea nu s-au regăsit în lista ta. Se pare că de atunci nu m-ai vrut ca fiu.
Marcus Aurelius: Commodus! Exagerezi.
Commodus: M-am supus zeilor... ca să găsesc calea prin care să îți fac pe plac, să fii mândru de mine. O vorbă bună, o îmbrățișare... în care să mă strângi, mi-ar fi luminat sufletul pentru o mie de ani. Ce urăști așa de mult la mine?
Marcus Aurelius: Taci, Commodus.
Commodus: Tot ce mi-am dorit a fost să mă ridic la înălțimea așteptărilor tale, Caesar! Tată.
Marcus Aurelius (îngenunchează): Commodus. Greșelile tale ca fiu sunt reflecția greșelilor mele ca tată. Vino! (Îl îmbrățișează pe Commodus.)
Commodus (îl îmbrățișează pe Marcus și plânge): Tată. Aș fi măcelărit întreaga lume dacă m-ai fi iubit! (Commodus începe să îl axfisieze pe Marcus în timp ce se îmbrățișează. Marcus se zbate.)
replici din filmul artistic Gladiatorul
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oră matinală
Oră matinală
aripile-mi cresc
gânduri dau năvală
in șuvoi firesc
Noaptea jumătate
robul lui Morfeu
când se bat armate,
pentru leșul meu
Cealaltă, de vise
care mi le prad
și când, pare-mi-se
că adun și scad,
Bat tobele garda
un domeniu umblu-l
sunt legat cu zgarda
de pământ, ca plumbul
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autorportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura umană
Oare de ce, precum natura, nu suntem tot o omenie,
Nu suntem falnici cum copaci și, drepți cum brazii din pădure
Și nici izvoare, clari nu suntem, nu ne unim o apă vie
Și norii nu ni-i plângem ploi, să sfarme rocile ce-s dure.
Nu suntem toți egali, un lan, cum grâu, porumb, însămânțați,
Să ne hrănim de aceeași pâine și, n-avem macii de rubine,
Iar ghiocei de-am fi, întâi, de ce nu ne învățăm lăsați
De ambiții, toporași să vină, lalele, trandafiri, oricine,
Iar munți de agripăm să fim semeți, din ce tot prăvălim,
Ce urcă, pe cărări să suie... de ce ne sfărâmăm 'n nisipuri
Și, chiar atunci, faleze-n soare de-am fi sortiți, de-ar fi să fim,
De ce nu credem că e loc pe plaja în visuri de risipuri...
Ghețari, rămânem mulți o viață, nu știm că și ghețarii plâng
Și se topesc din dulci, sărat, în lacrimile de oceane,
Iar oasele, ce se fac drepte, la rându-le în inel se frâng
Atoli sublimi, plini freamătul de-o viață, colorând ocheane...
Suntem orbiți de astrul zilei și nu vedem infinitate,
Unde comete, cât un fulg, își flutură cosițe în spații
Și sori giganți nu topesc praf, de-al meu Pământ, o sanctitate,
Iar Luna, luni... se întrepătrund, iubindu-se în gravitații?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ambiție și timp, adresa este: