anotimpuri şi flori

Tandreţe

Abia ieşite din muguri fragede mâini pipăie cerul,
Mângâie vântul, aşa verzi cum sunt,
Şi din înălţimi privesc spre pământ,
Spre locul amintirilor de tot felul;
Strânse în braţe de primele raze de soare,
Ştiu doar că au îmbătrânit într-un timp,
Când anii treceau în alt anotimp
Şi secundele toate se schimbau într-o altă culoare;
Acum, iarăşi tinere, îşi ţin secolele-n spate,
Valsând cu aceeaşi graţie, cum o făceau în trecut,
Chiar dacă braţele, de prea multe flori, le-au căzut
Pe coapsele ierburilor dulci şi înalte!...

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motto

Orice ţi-ar spune despre mine să ştii că sunt în viaţă!
Plutesc pe frunza umbrei pale în mândra dimineaţă,
Sunt floarea care se închide atunci când bate vântul-
Mă simţi? Tăcerea mea adie, învârtejind pământul.

Deschid, în anotimpuri, înmugurite, calde şi surde curcubee,
Le macin praful, luna-n buchete de maree-
Cad lângă tine, ploaie, nu strig când mă ridic-
Sunt părul tău, un umăr, cântec, sărut, nimic...

poezie de Nicolae Ler din Despre zile, nopţi, trecere... transcrieri din Cartea Sufletului (21 iunie 2017)
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp de cuvânt

Sub fiecare piatră
stă o vorbă umbră.
În fiecare floare
stă parfum de şoapte
In fiecare strop de ploaie
se ascund vorbe mute
In fiecare rază soare
sunt cuvinte pure
In fiecare ninsoare
stă glas de amăgire
Vorbele
ne sunt anotimpurile

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul LXV

Când pietre nu, nici bronz, nici sol, nici mare,
Ci duhul morţii-n lume e stăpân,
Cum poate frumuseţea ca o floare
Să-nfrunte-atare uragan hapsân?
Cum să reziste-al verii iz ca mierea
Sub şocul unui aprig anotimp,
Când nemişcate stânci îşi simt căderea,
Şi porţi de fier se prăbuşesc sub timp?
O, gând cumplit! Unde s-ascundem clipa
De preţ, de timpul care-o face praf?
Ce mâini puternice-i vor frânge-aripa?
Frumseţea – cine-o va feri de jaf?
O, nimeni! Doar iubirea, prin minune,
Din negrele-mi cerneli nu va apune.
Şi-n adânc aruncă nesfârşite ploi.

poezie celebră de William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gretchen şi-a pus poalele în brâu, ca să poată să meargă mai repede, şi a luat-o la fugă până în fundul grădinii. Portiţa era închisă, dar ea a apăsat pe clanţa ruginită şi clanţa s-a ridicat, portiţa s-a deschis şi Gretchen a pornit în lumea largă, desculţă cum era. S-a uitat de câteva ori înapoi, dar n-o urmărea nimeni. De la o vreme n-a mai putut merge şi s-a aşezat pe un bolovan şi când s-a uitat împrejur a văzut că nu mai era vară, era toamnă târziu; în grădina babei, în care era mereu cald şi erau flori din toate anotimpurile, nu puteai să-ţi dai seama cum trece vremea.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet rătăcit

Pe drumul tumultos al vietii
Sunt doar un suflet rătăcit
Care încearcă să–nteleagă
Cu ce-a greşit, de l-a pierdut
Pe al său copil iubit.
Suntem prin lume efemeri
Ca florile lăsate-n ger,
Cu toţi ne naştem muritori
Plătind tributul vieţii-nparte
Dar este totuşi prea nedrept
Sa mori, urcând pe scara vieţii
Doar optsprezece primăveri.
Ce bine ar fi de am fim cu toţii flori
Născându-ne de mii de ori
In răsăritul blând al primăverii,
Trăind prin anotimpul cald al verii,
Murind sub mantia cea rece a iernii,
Şi să ne naştem iar,
In zorii timpurii ai primăverii!!!

poezie de Ionel Iamandei (1 februarie 2009)
Adăugat de Ionel Iamandei
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fapt, ce sunt eu? Primăvara, mugur plăpând de salcie care se frânge în floare, vara, mac ce însângerează lanurile de aur, toamna, frunză galbenă şi uşoară purtată de vânt, iarna, fulg delicat de nea ce se va topi prin mizerii. Fiecare anotimp îmi aminteşte că sunt o umbră pe pământ.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arieta

"Ah, înger scump, mă faci ferice",
Unul ţi-a spus odat'!
Iar altul despre tine zice:
"Ce animal ciudat!"

Cei doi dreptate-aveau cu schimbul.
Amorul, joc de iele,
Din vară face anotimpul
Melancoliei mele.

În vechiul Cartier Latin,
A dragei mele soră
Mi-doarme-n braţele ce-o ţin
La o târzie oră.

Oare când fi-va veşted, pal,
Acest buchet de flori,
Grăi-va către papagal:
"Sunt tristă... şi mi-e dor..."?

poezie clasică de Philippe Chabaneix din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara (poezie pentru copii)

Vară, zână florăreasă,
Cu corfiţa plină, rasă,
De flori tămăduitoare,
Ce râd vesele sub soare,
C-au primit în dar culoare,
Iar ne-ntâmpini în cărare.

În piaţa cerului,
Târguieşti cu ciocârlia,
Să-ţi răsfeţe bucuria
Şi-i asculţi culcată în flori
Neântrecutul tril din zori,
Artă păsărească în zbor.

Coci în pântecul tău mare
Şi pe lună şi pe soare,
Grâul, pâinea viitoare
Şi legumele gustoase,
Dar şi fructele zemoase,
Pentru mese copioase.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Valeria Mahok (20 septembrie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coliba mea de ceamur

Există un anotimp unde fulgii de nea
devin livezi înflorite
iar livezile se prefac în mirese.

Un anotimp în care timpul încremeneşte
într-amiaza unei zile toride
Şi amurgurile par nesfârşite.

Un anotimp unde frunzele căzute
sunt elegii care muşcă din suflet
iar brumele înfloresc cu arome de crini.

Un răgaz între anotimpuri,
în care îndrăgostiţii se transformă în ruguri
şi ard aprinzând aştri, precum zeii!

poezie de Vasi Cojocaru Vulcan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

streşinile caselor neîmpodobite
în iarna fără ţurţuri
şi cu flori de gheaţă imaginare
apărute la ferestrele iluziei
când anotimpurile au uitat să vină

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara – poem diamant

Anotimp
sezon estival,
cu multă căldură,
nisip, plajă, apă, valuri,
vacanţe la mare sau munte...
Cu parfum de flori
ce zâmbesc suav
la Soare
vara.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aşteaptă o barcă la mal...

M-aşteaptă o barcă la mal...
A înverzit de-atâta aşteptare,
tăcută
răbdătoare,
sub anotimpuri ce se derulează
ca un film
cu multe, prea multe episoade,
cu multe, prea multe primăveri...

Lopeţile-i sunt crengi acum,
dau muguri,
înfloresc,
rodesc...
E plină de cuiburi
barca mea,
e plină de culoare,
de miresme,
de triluri fermecate.
Până şi timpul s-a cuibărit aici
şi aripi dă secundelor

[...] Citeşte tot

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără anotimp

Iar a venit o toamnă, dar când oare?!
Eu nu ştiu să fi fost o primăvară.
Începe iar să fie numai sară
şi n-a fost zi cu soare.
Şi zarzării când oare-au înflorit?
Când au umblat albinele prin ei,
cu zumzetul lor alb de clopoţei
cu care am copilărit?...
Au înflorit şi anu-acesta teii,
cireşii şi vişini şi castani?
Şi au jucat, cu simplitate, mieii
ca-n ceilalţi ani?
Când au trecut iar păsări călătoare?
(De mult timp nu mai trebuiau să treacă)
văd cei din urmă cocostârci cum pleacă
şi-aud în mine ţipăt de cocoare.
Când a trecut atâta timp?
Eu unde-am fost şi ce-am făcut?
O primăvară... câte au trecut?
Mi-i viaţa fără anotimp.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privim şi vorbim

Privim şi vorbim despre păsări,
culori exprimate pe cer,
despre iubirile pierdute
regăsite-n anotimpuri,
despre câmpii ruginite-n tăcere,
tăcere neclintită în flori
asediate de fluturi.

Privim şi vorbim despre cai,
caii pământului
în obsedante galopuri,
despre păduri şi ape,
despre tot ce mă-nconjoară.

Dar dincolo de munţii de sticlă
ne rămân amintirile

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii aşteaptă

Ameninţarea-i pe urme
o himeră pierdută pe drumuri,
vin anotimpuri nebune
fără oşteni,
fără arme,
doar cu vremuri potrivnice.
Nu poţi să fugi;
se urcă frigul în oase,
zăpezile se îmbulzesc,
sănii de vânt aduse de cai
n-au loc pe cărări.
Bunicii povestesc întâmplări,
ţes pânza florilor de gheaţă.
Copiii aşteaptă
şi visează cu ochii deschişi
o lume ce nu mai vine.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Trăind, în anotimpul florii,
Ascult duios cântul viorii,
Şi, uneori, pe lună plină,
Mă mângâie-o lumină lină...
Care-mi îndepărtează teama:
Lumina este însăşi... MAMA!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub teiul unui anonim...

sunt un anonim uitat pe o bancă de lemn
sub teiul de la marginea drumului
îmi număr clipele
nimănui nu-i pasă

teiul a înflorit de 66 de ori
în liniştea lui se ascunde o zbatere
una singură dintr-un anotimp în care
mama îmi citea din Tatăl nostru iar
Dumnezeu se juca mereu cu mine

nu mai ştiu unde e mama
a plecat într-o dimineaţă de primăvară
şi nu s-a mai întors
poate a rătăcit drumul sau poate
nu ştie că un băieţel o mai aşteaptă
în locul în care
timpul topise mirosul de tei
ca pe o lumânare...

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tu...

Aş juca şotronul în bălţi
În flori pietre fără dălţi,
Neaua-ntr-o mare aş topi
Anotimpuri as contopi.

În al iubirilor mistrale
Cu florile quasarine..
Şi cântec adiat de bucle
Privindu-te doar pe tine

Cu irişii de lună plină
Şoapta magnic de divină
De îngeri în cer suspină
Când tu nu-mi esti senină

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul XIII

Am fost plecat să-ţi conturez
graniţele trupului cu atingeri de foc.
Gura mea te-a cuprins de-a curmezişul: un păianjen
încercând să se ascundă.
În tine, în spatele tău, timid, cuprins de sete.

Poveşti de spus pe malul înserării,
ţie, tristă şi suavă femeie, să nu mai fii atât de tristă.
O lebădă, un copac, ceva departe şi plin de fericire,
anotimpul strugurilor, desăvârşitul şi fertilul anotimp.

Eu sunt cel care te-a iubit în refugiu.
Singurătatea s-a încrucişat cu vise şi tăcere,
atârnând între mare şi tristeţe.
Tăcută, în delir, între doi gondolieri în repaus.

Între buze şi glas ceva piere,
ceva cu aripi de pasăre, ceva de chin şi uitare,
la fel ca năvodul ce nu poate ţine apa.
Păpuşa mea, doar câteva picături mai tremură.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare, traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!