Citate despre apă și furnici, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la apă și furnici, dar cu o relevanță mică.
Starea de veghe
1.
să fii pregătit în mulțime
zvonul când vine răsucește capete
privirile se îneacă în nevăzut
rugile sparg zidurile sonice ale adevărului
din punctul de vedere al florii soarelui
aici și acolo este o rotație
în jurul lumii semințelor ei-
diamantele veșniciei
2.
cojești sentimentele- note pentru gesturi
cum să ieși din rândurile scrise din valurile sparte
într-o zi ascunsă după cealaltă
să duci apă în obraji și pastile pentru decență?
primești și dai din destul unui om cu umbrelă la cap
3.
însoțești un copil care plânge cu iarbă
și caprele pasc bucuroase
[...] Citește tot
poezie de Vasile Mihalache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu
Oamenii bogati au facut icoane,
catapitezme-aurite si strane,
insa Dumnezeu n-a venit
in locul astfel ingradit.
Bogatii stateau grosi, impovarati
si se uitau la sfintii frumos imbracati.
In vremea asta, Dumnezeu zbura-n copaci,
facindu-i sa-nfloreasca. Fugea la saraci,
cerindu-le mamaliga si ceapa.
Era cind cimpie verde, cind apa.
Alteori se facea mic
si s-ascundea in floarea de finic,
ori s-apuca sa creasca-n papusoaie,
s-ajute furnicile la musuroaie,
sa dea pamintului mana si ploaie.
Avea atitea de facut Dumnezeu,
si oamenii il plictiseau mereu,
[...] Citește tot
poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zburătorul
"Vezi, mamă, ce mă doare! și pieptul mi se bate,
Mulțimi de vinețele pe sân mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate,
Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!
Ah! inima-mi zvâcnește!... și zboară de la mine!
Îmi cere... nu-ș' ce-mi cere! și nu știu ce i-aș da;
Și cald, și rece, uite, că-mi furnică prin vine,
În brațe n-am nimica și parcă am ceva;
Că uite, mă vezi, mamă? așa se-ncrucișează,
Și nici nu prinz de veste când singură mă strâng,
Și tremur de nesațiu, și ochii-mi văpăiază,
Pornesc dintr-înșii lacrămi, și plâng, măicuță, plâng.
Ia pune mâna, mamă, - pe frunte, ce sudoare!
Obrajii... unul arde și altul mi-a răcit!
Un nod colea m-apucă, ici coasta rău mă doare;
În trup o piroteală de tot m-a stăpânit.
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călin
Gazel
Toamna frunzele colindă,
Sun-un grier sub o grindă,
Vântul jalnic bate-n geamuri
Cu o mână tremurândă,
Iară tu la gura sobei
Stai ca somnul să te prindă.
Ce tresari din vis deodată?
Tu auzi pășind în tindă -
E iubitul care vine
De mijloc să te cuprindă
Și în fața ta frumoasă
O să ție o oglindă,
Să te vezi pe tine însăți
Visătoare, surâzândă.
I
Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colțu-acesta mic de râu
Dacă s-a închis zăplazul
Ne mai vedem mâine dimineață
Când va fi păscut izlazul
Turma oilor de ceață
Scade la răstoace gârla
Împrejururi saltă trestii
Că timidă și șopârla
Exclamează: - Ce de chestii!
Clorofila, un miracol
Roua limpede pe iarbă
Se dau broaștele-n spectacol
Cu năduf c-a prins să fiarbă,
Câte-un ochi de apă sec
Mușițele se revoltă
Că bondarii care trec,
Le mai fură din recoltă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din vol. Autorportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea bărbatului care a visat foarte mult
A fost odată
o singură dată
un bărbat foarte urât
și deși era un om bun și harnic peste măsură
nicio femeie nu se apropia de el
la mai mult de un pas
după un timp
văzând că nu-și găsește jumătatea
bărbatul a plecat din sat și și-a făcut un bordei
în pădure
cât era ziua de lungă
tăia lemne
culegea fructe și plante medicinale
se ocupa cu dulgheritul și cu creșterea animalelor
iar primăvara altoia tot felul de pomi
din când în când
[...] Citește tot
poezie de Valentin Busuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oh, vara
Sidef în bucle, albastrul îl traversează lin...
O dâră de clăbuc de pasăre de-argint îl întretaie.
În verde-negru, cântece de iubire și suspin,
Se întrepătrund, într-un ison complex, de aripi în bătaie.
Coroane negru-verde sunt boxele de înalte,
Totul e "live", soliștii au diverse timbruri...
De-asculți, inima-n piept începe să-ți exalte;
E corul unicat de zeci de tonuri și suave stiluri.
Soliștii, cât o floare, sau cât un pumn, mai mare,
Fac salturi nesfârșite, de pe un ram pe altul,
Se cheamă la iubire, prin crengile de-umbrare...
Se împerechează, încercând apoi, tot mai înaltul.
Spectacolul de vis e zilnic, timp să-l ai, să asculți...
E totul gratuit, biletu-i costul dorului, simțire...
Actorii tot se schimbă, îs mulți, sunt tot mai mulți;
Vor să-ți ofere totul ce-au, și pot, spre nemurire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea palidă
Port între buze viața unui ou
și între pleoapele încă închise algele plânsului,
numai pustiul cunoaște această teribilă ploaie
trecând odată cu păsările prin oasele feței,
numai pustiul cunoaște această zăpadă amară
în fiecare palmă deschisă, în umerii rupți,
în fiecare gură a inimii.
Port încă în degete fumul, cuțitul și floarea,
pielea cadavrului dulce ca brațele nopții,
fruntea lui de ciorap de mătase,
baia umplută cu voaluri de frunze
unde mâinile lui atârnă în apele mării.
Nu am costum mai frumos, nopțile vara,
port pielea lui transparentă pe umeri,
cu zâmbetul scos peste o mască lichidă
asemenea părului rezemat de o stâncă
plimb corpul tău risipit în genunchii prăpastiei
și pașii pe care îi pierd se continuă cu umbrele pașilor.
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Păun din Marea palidă (15 mai 1945)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dați o nouă viață copacilor
m-am așezat și am plâns
orașul
inundabil, în cartiere, înainta
muncitorește,
din epoca de aur, oamenii nu mai aplaudaseră pâinea
adusă cu elicopterul,
armatei îi revenise ca sarcină hrănirea populației.
eram ucenic în prelucrarea cuvintelor neferoase,
am învățat tot ce trebuia, să fiu bine văzut,
mi-am făcut un selfie cu păsări
în pom,
spatele zilei suferise primul atac terorist,
schije de culori amestecate la cald îmi brăzdau privirea;
ce mai rămăsese din cer nu încăpuse în fotografie.
nea victor și tanti mariana, cu mâna pe sticlă,
se certau cine să împartă
sfinților
le spuneam despre tine.
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copil din fila-mi de basm
M-am hotărât să-mi scriu de mine, viață
pe capitole, din amintiri răzlețe,
că știu că de mă leg cu mintea de trecut
îmi regăsesc din seva sânului de mamă, început
și-așa resimt în suflet, diafan, binețe
de-o dimineață continuată-n primăvară, ață...
Îmi văd trei-patru roșcove pe-un șifonier
și mă văd mic de tot; mă spală tata-ntr-o chiuvetă
mică și-i cu apă rece... în camera ce-i dormitor,
singura de la etaj și nu mă plâng deloc, miros îngrozitor
de mine, ce-am uitat sau n-am știut de toaletă...
Poate așa s-explică c-am rămas "bogatul" gunoier?!?
Cobor în beciul plin de apă, după o furtună,
stând în copaie ca s-aduc din varza la murat;
tot eu, un sprijin la nevoie încă de atunci...
mă văd sub masă când priveam sub fustă, la picioare lungi
de la frumoasa Irca, poloneza ex "call girl", lângă palat
din Cazinoul din Sinaia, luată la câștig, pentru arvună.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradoxul creației
Pășeam agale- în iulie de foc -
Cu soarele în explozie de atom.
Și mă gândeam; ce mic sunt, deși-s om...
Mai mic, decât un câine, hârjonind de joc.
Cu creierul- fierbinte de amintiri-
Găseam că sunt total în handicap.
Uitat pe aici, de lume... de nu încap;
N-am loc, nici cum cel câine, printre firi.
Căci limba nu servește la nimic,
Chiar de vorbești, căci nimeni nu ascultă.
Nici nu mai știu, ori lumea-i foarte multă?
Ori spațiul, ce mi-l cer, devine mic?
Nici nu mai pot să-mi stăpânesc, în piept,
Dorințele nebune- câștigate...
Ce-am învățat, mulți ani, când făceam carte...
Și mulți apoi, gândindu-mă deștept...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lizuca și grădina fermecată
Lizuca s-a făcut mică, și sare-n grădină,
Întâlnește o furnică, drăguță și fină;
- Ziua bună, ziua bună, am sărit la voi
Unde furnica adună, hrană din gunoi?
- Cine ești, nu ești furnică, nu te cunoștem,
Ai și tu a ta mămică, te gonim de vrem?
- Sunt Lizuca, și-am venit, ca să vă privesc
În grădină am sărit, ca să vă vorbesc.
- Geaba vrei să ne vorbești, suntem prăpădite
Rămâi și doar ne privești, căci suntem grăbite.
- Atunci mă duc pe la flori, iute mă avânt
Dau și peste mâțișori, căzuți la pământ...
- Ia piciorul de pe mine, sunt un mâțișor!
Nu mă vezi că sunt sub tine, și toate mă dor?
- Am călcat fără să vreau, căci nu te-am văzut
Florile-n picioare stau, și tu n-ai putut?
- Eu sunt mâțișor plăcut, și sunt scuturat
Rămân pe pământ căzut, și sunt supărat.
- Mai bine mă fac iar mare, și te pun în apă
Ești căzut pe o cărare, călcat: te îngroapă!
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (22 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce plângi mamă? (baladă, în memoria celei ce mi-a dat viață)
De vei citi aceste versuri,
Vei înțelege foarte mult,
Vei ști că dragostea de mamă,
E prea puțin, un... cult.
Când îți văd privirea tristă
Și pleoapele-n lăcrimate,
Simt că inima-mi plesnește
Și deodată nu-mi mai bate.
Să-mi revin mă uit la soare,
Îmi șterg fruntea și obrazul
Și-ncercând să-ți fur o vorbă
Te-ntreb mamă: -Ce-i necazul?
Tu te-ntorci, privind spre mine,
Îți stergi ochii cu năframa
Și c-o voce tremurândă
Spui zîmbind: -Mânca-te-ar mama!
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre apă și furnici, adresa este: