Citate despre apă și munți, pagina 3
Munții de granit ai Măcinului martori ai unor vechi ere, singurii care aveau ființă aici, când restul nu era decât o înfricoșătoare întindere de ape se învecinează cu Delta, mirificul teritoriu, patrie a pelicanilor și a egretei, unde atâtea pământuri s-au ivit din ape doar în cursul câtorva generații.
Geo Bogza în Priveliști și sentimente (1972)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt atâtea...
Sunt atâtea stele,
Pe Ceru-nalt și Sfânt,
Și toate poartă nume,
Ca omul pe pământ.
Sunt atâtea ape,
Cu trainicele punți,
Și cărări ce duce,
Prin păduri și munți.
Sunt atâtea-n lume,
Încă de-nvățat,
Învățături bune,
Ce-n cărți s-au păstrat.
poezie de Stelian Daniel
Adăugat de Stelian Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învăț să respir apa între foc și îngheț
cum delfinii recită adâncul din oceanul neînțelegerii
bobul de nisip către vârful muntelui nu are cărare
nici scoica în care așez speranța
nu știe rostul măsurării timpului
dintre două stări de agregare precum un sărut
între prăbușirea cerului și răsăritul grâului
nu caut oul de zbor
nici măiastra de banal
doar cânt iubirea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amiaza pietrei
E ora
înființării întunericului
privirii divergente
prăsiți-vă!
Nu.
E pariul asinilor
amiaza pietrei uscate
pulberii ciudate
aerului demoralizant
Apele vin din trei părți:
din munți, din zăgazurile sparte și din cer
zuruie ce diamant
lichid?
șuierând metalic
vântul deplasa frunze
și inventariază vid
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt copil de România
Sunt copil de România,
Și nu aș pleca nicicum,
Graiul e ca simfonia,
Peisaju-i de album.
Avem ape cristaline,
Pajiști verzi, câmp sănătos,
Măreție-n munți, coline,
Niciunde nu-i mai frumos!
Sunt puiuțul țării mele,
Și-o iubesc ca pe părinți,
Căci noi suntem rămurele,
Țara, rădăcini fierbinți.
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degeaba a cutreierat snobul lanțuri muntoase, degeaba s-a scăldat în ape smarald, turcoaz și spumoase, degeaba a umblat cu nasul pe sus și capul ridicat în lung și-n lat dacă sufletul său nu este elevat!
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Noaptea pe munte
Ceața s-a ridicat de pe mare și-a încoronat
Tristele, singuraticele promontorii de pe coastă;
Cutreieră un glas, venind din adâncimea vastă
A apei la miezul nopții, solemn și vibrant.
Un sunet moare pe fiece-altar de granit, înalt
Și intens ca tropotul unei oștiri mărșăluind sub fereastră,
Însingurat ca lamentarea unei stafii sub o lună-albastră,
Dezolant ca diapazonul celor înecați în mările de cobalt.
Muntele nu mai pare-un lucru fără suflet, impasibil minereu,
Ci mai degrabă forma unei spaime străvechi nevindecată,
În întuneric și-n furtunile Haosului născută,-n strai cernit,
Printre tunetele unui cer în care nu mai există niciun zeu
O Prezență chircită, enormă, severă și crispată,
La picioarele căreia apele omnipotente jelesc necontenit.
poezie de George Sterling, 1869 1926, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râul uscat
Eu, râul - acum sunt propria-mi albie
poți să mă treci cu talpa uscată
dar numele nu mi-l uita
Sunt râul care așteaptă ploaia
ea va veni dinspre munte
Sunt râu bătrân
așează-te pe pietrele mele
și dacă crezi în mine
cântă-mi torentul învolburat și adâncile ape
Din păduri sălbăticiunile vor veni să asculte
vorbește-le despre mine
cu buzele tale crăpate de sete
Cântă-mă
tu care ai băut din apa mea
și ți-ai spălat ochii
spre a vedea.
poezie celebră de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara noastră este un rai pe pământ. Avem ca bogății câmpii mănoase, munți, ape, mare, codri și păduri seculare, subsol bogat în tot ce vrei: aur, uraniu, petrol, gaze, ape minerale etc. dar nu ele constituie avuția noastră cea mai mare, ci poporul minunat al acestei țări. Toate acestea reprezintă motivul pentru care mulți o doresc și râvnesc la ea de două mii de ani.
Ioan Pop de Popa în Dulce și amar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești
Ești tot ce cuprinde universul!
Ești Pământul pe care îmi merg pașii!
Ești Luna călăuzitoare!
Ești Soarele ce-mi mângâie chipul!
Ești apa ce-mi stinge setea!
Ești râu ce curge prin mine!
Ești munte ce mă ridică la culmi!
Esti TU, pretutindeni!
Vocea ta - muzica sufletului meu,
Mâinile tale răsfățul trupului,
Gura ta - setea buzelor,
Dulceața stupului.
poezie de Maria Nagy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea de soare
O mare de soare mângâie amurg
plecând la culcare și razele-i curg
pe-ntinsuri de ape și creste de munți
cu cețuri mioape în ochii cărunți
în patul cu stele și zdrențe de nori
ca viața de grele- ca moartea ușori
plecând la culcare cu raze ce curg
o mare dispare în tainic amurg...
poezie de Iurie Osoianu (3 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
După furtună...
S-au limpezit prin Romania niște ape
Si niște bolovani surpați din munți
Au mai strivit din aburi cu supape
Ștergand c-un răt sudori pe zeci de frunți
S-au linistit celebritațile salvate
Din mlaștina uitării de Admin
Și stau in randuri strict manipulate
De cel mai mizerabil anonim..
poezie de Iurie Osoianu (5 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec naiv
Iubito, hai să mâncăm creta,
Să bem sticluțe cu cerneală,
Să fim din nou elevii leneși
Din catalogul de la școală.
Ne-am face temele pe mâine
Și hărțile la geografie
Cu sufletele-n munți și-n ape
Fără ca nimeni să ne știe.
Iar la sfârșitul săptămânii,
Neascultați, uitând de toate,
Mi-ai arăta, oh, Doamne, sânii
În magazii dărăpănate!
poezie de Emil Brumaru din 111 cele mai frumoase poezii (2014)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ora
E ora somnului ușor și-a
Blestemului sacru
Ce-l poartă apa
Planetarelor oceane albe,
Ce-l scuipă-n hăuri
Munții tari cu sânziene salbe
Alunecând naiv pe panta
Unui simulacru.
poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stema țării
Ca un zimbru-ntărâtat
Când a prins pământu-n coarne,
Tot ce-n drumul lui a stat
Gata să răstoarne
Ca un zimbru-ntărâtat
Moldovenii s-au luptat
Cu potop de litve.
Ca un leu sfâșietor
Când cuprins de-arcași se vede,
Prin mulțimea de popor
Trăsnet se repede
Ca un leu sfâșietor
Sar oltenii-n munții lor
Într-un iad de latini.
Iar muntenii ce-au avut
Cuib pe apa Dâmboviței,
Ca vulturu-n munți crescut
Apărând răpiții
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mie și una de ape..
Cerul mi-e foarte aproape,
Vârfuri de munți eu privesc
O mie și una de ape...
Le spulber, eu vânt mă numesc.
Marea mi-e foarte aproape
Castele de nisip construiesc,
o mie și una de ape...
Le spulber, eu vânt mă numesc.
Dar dragostea e-atât de departe
Cu dorul de mână încerc s-o găsesc,
O mie și una de ape...
Mă spulberă, iubire... tu torent te numești!
poezie de Elena Meculescu
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Soarele scapătă spre asfințit. Crestele munților par aprinse. Încet se desfac și s-aștern pe văi perdele de umbră.
Înaintea noastră, pe luciul plumburiu al apei, se ivește-n curmeziș, mai întâi o dungă, o coamă gălbuie și creață. Ne apropiem de pragul gherdapurilor. Dunărea începe să vâjâie mânioasă, e un zbucium ș-un clocot de valuri dintr-un mal în altul.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Porțile De Fier
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile și morți
Te miri unde se află ochiul,
noi suntem lacrimile lui
risipă de sare,
risipă de apă.
de fier e risipă în cuie.
Vom spânzura de vederea noastră
stele gemânde,
nodul gordian nu-l vom tăia
ca și cum Alexandru Macedon, încă viu
ar fi în fața falangei!
Vom trozni între unghii, pietrele,
ca pe niște păduchi ai munților,
clipind, face-vom ca întunericul
să se zdrobească de atâta vedere!
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Iarna de la sfârșitul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
muntele din palmă
smuls de o rădăcină
apă
și o ninsoare
pe alocuri și de un vânt răzleț de soare.
poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce urme de urieși au lăsat legionarii lui Traian pe unde au trecut! Pașii lor se cunosc prin desfundăturile munților. Toate li s-au supus. Stâncile s-au dat la o parte și le-au făcut loc, apele s-au plecat speriate de umbra și zgomotul celor dintâi poduri ce le-au încălecat. Dunărea, însăși măreața și năpraznica Dunăre, s-a îmblânzit și s-a dat învinsă în mâinile lor.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Turnu-Severin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre apă și munți, adresa este: