Citate despre apicultură și moarte, pagina 3
Oameni în cuști
stăm în cuști
am uitat să simțim, să trăim
nu vorbim, muncim zi de zi
fără să știm de ce și pentru ce
în tăcere, fără odihnă
biete albine istovite
ne este interzis să gândim
pe brațe plânge sudoarea
am uitat să visăm, să zburăm
un porumbel rănit într-o cușcă ruginită
sau vite tăcute ce merg în cor spre abator
aici am învățat să mor în fiecare zi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce capcană-
în oala cu miere
o muscă moartă.
*
Din același vas-
câinele și pisica
mănâncă ceva.
*
Mișcată de vânt-
în pomul desfrunzit
singura pară.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azilul fagure
Graurul îmi diseca umărul. Eu studiam
cantina ca pe o marmură.
Din parchet tu înlemneai la pașii auziți.
Cădeau norii și se spărgeau în doi salcâmi
aiuriți
între care fagurele tortura o albină
Din când în când o fântână
suna la cumpănă
însă apa plecată trimitea crăpături
Elevii își uscau învățătorii în clase
cu dulapuri pline de calorifere
înghețate
ce înghețau morții
Paznicii fugeau după buze!
Îmi reciteau în minte
obuze
explozia nașterii. Tu te ferești de pereți!
Graurul îmi scormonea umărul!
În osia somnolentă a ochiului
mi-am trimis familia în exil
[...] Citește tot
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiul meu, ia aminte la înțelepciunea mea și la sfatul meu cel bun pleacă urechea ta, ca să-ți poți păstra judecata și ca buzele tale să păzească știința. Nu te uita la femeia lingușitoare, căci buzele celei străine picură miere și cerul gurii sale e mai alunecător decât untdelemnul, dar la sfârșit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două ascuțișuri. Picioarele ei coboară către moarte; pașii ei duc de-a dreptul în împărăția morții. Ea nu ia seama la calea vieții, pașii ei merg în neștire, nici ea nu știe unde. Și acum, fiul meu, ascultă-mă și nu te îndepărta de la cuvintele gurii mele. Ferește-ți calea ta de ea și nu te apropia de ușa casei ei, ca să nu dai vârtutea ta altora și anii tăi unuia fără de milă; ca străinii să nu se îndestuleze de strădania ta și ostenelile tale să nu treacă în casa altuia; ca să nu suspini la sfârșit, când trupul tău și carnea ta vor fi fără de vlagă, și să zici: "Pentru ce am urât povața și de ce inima mea a urgisit certarea? De ce nu am ascultat de îndemnul dascălilor mei și spre cei ce mă învățau n-am plecat urechea mea? Puțin a trebuit să nu mă nenorocesc, în plină adunare și în mijlocul obștei".
Solomon în Pildele lui Solomon, Ferirea de desfrânare. Îndreptarea spre curăție - 5:1-14
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă vei uita
Te măriți, și știu, vei naște prunci,
Veți avea cămin și alte cele
Dar așa frumoasă ca atunci
Când erai stăpâna vieții mele
Nu vei fi tu niciodată,
Niciodată.
Anii vor veni mereu șiraguri
Ca soldații la cazan flămânzi.
Din viața ta de miez și faguri
N-o să aibă Moartea nici de prânz
Poate doar o simplă, tristă cină,
Tristă cină.
Ce bătrână, palidă și goală
Vei rămâne peste trei decenii!
Sângele tău, astăzi în răscoală,
Va fi rece, rece. Doar vedenii
Despre tot ce-a fost vei mai avea,
Mai avea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Beniuc din volumul Poezii -Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1960
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciudatul călător
nu vin albinele niciodată
în capelele cu morți
să sugă sucul lânced
din coroanele cu flori
nici păsările nu-și iau zborul
din streașină de cremator
spre norul gros eliberat
de trupuri
vin numai rudele morților
cu haine transformate
de ceremonie
străbat aleile sau urcă dealul
plâng si se zbat
smulgându-și părul
logodnice neveste mame și
surori
bărbați din lanțul cărora s-a
rupt
câte-o verigă trainică de neam
[...] Citește tot
poezie clasică de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire, în veci slavă ție!
Ți-e sufletul fagure dulce
În veci însetat de izvoare,
Vin paseri în el să se culce
Și-albine cu miros de floare.
Te pierzi în visări sidefate
Și ziua și noaptea visezi.
Clădești din noroaie palate
Și aur în mlaștină vezi.
Tu cânți când e moartea aproape
Și-n hohote reci din senin;
Putea-vor o lume să-ngroape,
Tu nu auzi niciun suspin.
Ești focul ce arzi în oceane;
Ești sclavul ce cânți în robie,
Ești înger răpit din icoane,
Iubire, în veci slavă ție!
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de Nicolae Martinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă universului
Univers fără de margini, prinzi în plasa ta de stele
Suflete pierind în noapte, îngeri, clipe efemere...
Numeri vieți nenumărate, torci a timpurilor caier,
Tu știi și durerea vieții și a sufletelor vaier.
Tu ești clopot nemuririi, îngerilor torci cenușă
Și-o așezi ca pe-o comoară la a sufletului ușă.
Din a inimilor piatră numai tu cerni praf de stele,
Peste lumea în mișcare, peste vise și poeme.
Univers fără de margini, prinzi în plasa ta de stele
A oceanului morminte, veșnic strânse-n lanțuri grele
Și din valuri sidefate ce se cațără-n genune,
Peste stânci închipuite, lași însemnele-și anume,
Ca un voal de transcendență să unească veșnicii,
Spre a nu cunoaște moarte, noaptea, zările pustii.
Sufli aur și lumină și-n cuvinte miere groasă,
Pentru-a ospăta mesenii la venirea lor acasă.
Suflete pierind în noapte, îngeri, clipe efemere,
Toate, toate-s ale tale, univers de praf de stele!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn basarabean
În codri 'nalți de aur, s-aud din nou topoare,
Care lovesc un neam la rădăcină...
O, Basarabie prinos de Spirit și Transfigurare,
Logos și Lacrimă, Rost și Lumină...
Gură de Rai și sublimă durere,
Mistuire de sine, Nădejde și Har,
Leagăn de aur, cu sânge și miere,
Câini fioroși hămăiesc din nou la hotar...
Matcă statornică în substanță și formă,
Tu, Basarabie, iar sângerezi,
Rusul nu-i om să respecte vreo normă,
Iar bolșevicul nu-i om în care să crezi.
În Bălți, la Lăpușna, Cahul și Tighina,
Din nou, graiul țării își plânge destinul,
Între Prut și Nistru, se stinge lumina,
Ni se fură Cerul și Pâinea, și Vinul...
La București, se înfiază jivine,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirii sunt roșii
Trandafirii-s roșii, violetele albastre,
mierea e dulce, la fel și tu.
Dar trandafirii se-ofilesc,
iar violetele mor în glastre;
bolul cu miere-i gol demultișor,
așa cum ți-e și ție capul, puișor!
poezie de Autor necunoscut - SUA, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântec de viață și moarte
Să fie de dulce, să fie de vară,
Să fie de iarbă ajunsă la brâu,
Să fie de dragoste ultima oară,
Să fie de pietre spălate de-un râu.
Să fie de mine, să fie de tine,
Să fie cumva și de noi amândoi,
Să fie de rău și să fie de bine,
Să fie de mierea ascunsă-ntr-un roi.
Să fie de cer și să fie de munte,
Să fie de mâine, să fie de azi,
Să fie de tâmplele mele cărunte,
Să fie de ceața ieșită din brazi.
Să fie de zi și să fie de noapte,
Să fie de clipa când vrei să și mori,
Să fie de gustul cireșelor coapte,
Să fie de drumul spre Malu cu flori.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Succesul
Succesul vine tiptil
Ca un mic crocodil,
Înghite și el ce poate,
Resturi dulci de bucate.
Victoria are un steag,
Tobe, ecouri în larg,
Triumfuri, statui ecvestre,
Veste, poveste, Oreste.
Doar sufletul știe hazardul,
Întunecimea, brocartul,
Înfrângere, moarte, nu-i bai,
ții minte cum colorai?
Moartea cu purpură vie,
Viața albastră să fie,
unii-și pierd sufletul, dar
nu mor, trăiesc la hotar.
**********************
Trimiți scrisori către lume,
Iar lumea e doar un tăciune,
Aduci poeme cu roaba,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morgenstimmung
Tu ți-ai strecurat cîntecul în mine
Într-o dup-amiază, cînd
Fereastra sufletului zăvorîtă bine
Se deschisese-n vînt,
Fără să știu că te aud cîntînd.
Cîntecul tău a umplut clădirea toată,
Sertarele, cutiile, covoarele,
Ca o lavandă sonoră. Iată,
Au sărit zăvoarele,
Și mînăstirea mi-a rămas descuiată.
Și poate că nu ar fi fost nimic
Dacă nu intra să sape,
Cu cîntecul, și degetul tău cel mic,
Care pipăia mierlele pe clape
Și-întreaga ta făptură, aproape.
Cu tunetul se prăbușiră și norii
În încăperea universului închis.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru albine
Te rugăm, Doamne, să nu dai
Și-o pandemie in albine,
Căci ele fac din pământ, rai
Și-n lipsa lor n-am duce-o bine.
Când pere dulci din peri nu cad,
Nici din alți pomi, altfel de poame,
Pământul nost' ar fi un iad
În care am muri de foame.
O floare n-ar rodi în pom
În lipsă de polenizare,
Va dispărea și-ultimul om,
Când nu va fi cultura mare.
Te rugăm, Doamne, să nu dai
O pandemie în albine,
Că ele din pământ fac rai
Și-n lipsa lor ne-am duce... Bine?
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioburi de lumină
Cristal ți-e trupul în vârtej de fuste
și ochii-ți sunt ferestrele spre mine;
mi-e gândul stors ca floarea de albine,
când literele te-nvelesc, robuste,
cu rouă-albastră. Dezmierdări puține
sunt și vor fi - ce încercari înguste
să-ți miște fruntea din aride cruste
ori chipul pal să-l urce-n opaline
contururi. Tu, întemnițat odor
în universul lumilor barbare,
mai șterge-mi rana pân' o fi să mor
în lupte-adânci. Îți cer, în gând, iertare
că n-am solide aripi de condor,
să-nalț iubirea dincolo de soare.
sonet de Ionuț Popa (16 februarie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba românească
Mult e dulce și frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.
Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Și pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.
Românașul o iubește
Ca sufletul său,
Vorbiți, scrieți românește,
Pentru Dumnezeu.
Frați ce-n dulcea Românie
Nașteți și muriți
Și-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiți!
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Sion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Eu te-am iubit, femeie
eu te-am iubit, femeie,
perlă de diamant,
mi-ai fost mereu iubită
iar eu ți-am fost amant.
te-am ocrotit o viață
tu, floarea mea de dor,
dar nu ți-am spus-o-n față,
ți-o spun după ce mor.
stând singur în cetate,
tu încă îmi lipseai,
vrăjile mele toate
numai tu le-mplineai.
ești pasăre măiastră,
cu aripi de cocor,
stai singură-n fereastră
și mă-nveți să zbor.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Plouă cu miere
Plouă din Teiul lui Eminescu,
Plouă cu miere din faguri de stele,
Cerul lăcrimează de Luceferi,
Marea se întoarce în valurile grele.
Tu, fragilă ca o căprioară
Pășești pe-albastra zare a uitării,
Resemnată că zeii vin din Eminescu
În colbul plin de aur din largurile țării.
Acum, eu, cerșetorul mai caut o fărâmă
Amintirii amușind a floare
Și-ți șoptesc sub Tei de Eminescu
Că-n tine cântă muza lui veșnică de soare.
Stau ca un copac, vântul să îmi zbicească
Lacrima vărsată pe un pumn de stele,
Ne-adună curcubeul între munți și mare,
Murim plouați de mierea visurilor mele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Edmund Pollard
Să fi vrut, mi-aș fi înfipt mâinile din carne pieritoare
În discul florilor pline de albine,
În oglinda ca o inimă de foc
Sclipind în lumina vieții, soarele minunii.
La ce folosesc pistilul plin de polen sau petalele,
Sau razele care formeaza aura? Farse, umbre
Ale inimii florilor, flama centrală
Este toată a ta, trecătorule;
Intră în sala de banchet de-a dreptul,
Nu te strecura ca și cum ai avea dubii
Dacă ești bine primit agapa este a ta!
Nu lua puțin, refuzându-ți multe
Cu un timid "Mulțumesc", când ești flămând.
Îți este sufletul viu? Atunci lasă-l să se ospăteze!
Nu lăsa balcone unde poți să te cațeri,
Nici sâni albi ca laptele unde poți să te odihnești,
Nici capete aurii să împartă perna singure,
Nici cupe cu vin cât vinul este dulce,
Nici extazul trupului sau al inimii.
Vei muri, nici o îndoială, dar mori trăind
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
A frumseții tale forme...
A frumseții tale forme ca un sculptor când le pipăi
Toată viața mea trecută, toată ființa mea o clipă-i,
Am uitat de toate, toate, și nimic nu-mi vine-n minte,
Decât sufletu-mi s-amestec cu suflarea ta fierbinte;
Gura ta ca focul arde, arde roșia ta față,
Răsuflarea ta e-n stare chiar la morți să dea viață,
Mâna ta, dulcea ta mână, ce o simți atât de mult,
Inima-ți, a cărei tremur, a cărei bătăi ascult;
Tu întreagă, când, răpită de al tău adânc amor,
Te-alipești de pieptu-mi, scumpă, ca copii de mama lor,
Cu-acea mândră, agățată și sălbatecă strânsoare
Când ca iedera tu tremuri ce stejaru-l înconjoară...
Tu nu vezi? Nu-ți aflu nume, un cuvânt în lumea-ntreagă
Să-ți pot spune înc-o dată, suflet! cât îmi ești de dragă,
Cât de dragă-mi ești... Nu întreba ce îmi mai bate
Inima ca înainte.
O! viața mea trecută parc-a fost o ciuntitură!
Și ce dulce dezlegare azi mi-a dat frumoasa-ți gură,
Când te mlădii, când te bucuri și când râzi ca visul clar
Urmăresc orice mișcare cu un ochi adânc, avar,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre apicultură și moarte, adresa este: