Citate despre aur și lumină, pagina 3
Lumina dintre ramuri
Tu ești lumina dintre ramuri
Tu ești albastrul meu de cer
Mă pierzi în anii fără lauri
Eu sting văpaia fără aur
Te strig, tu mă alinți cu vise
Te chem, tu îmi conservi eternul
Noi amândoi avem un singur țel
Să ne luminăm pe veci
Și să le-amintim lumina din care s-au născut.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina Soarelui în grădină
Lumina Soarelui în grădină
Devine tot mai clară și mai rece
Noi nu putem aresta în plasa lui de aur
Minutul care trece;
După ce totul a fost spus
Nu mai putem cere iertare.
poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urme in vid
Pășești în neștiință și crezi că nu te-aude nimeni,
Că nu te vede nimeni plutind în infinit,
Și nicio întrebare nu te macină pe tine,
Căutător sălbatic de aur ruginit.
Te temi să nu te vadă lumina dintre umbre,
Cum te topești căzând cu picătura-n ceas,
Nu știi și nu te doare unde se varsa marea,
Câte priviri împarte și câte i-au rămas.
Nu știi unde să cauți și te ascunzi în tine,
Începi să sapi agale în propriul nesfârșit,
Te scalzi în eul tău, deși nu-ți aparține,
Că să-ți îngropi în grabă talentul irosit.
poezie de Andrei Neculaesei
Adăugat de Andrei Neculaesei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm cu cârlionți de aur
Comorile-ngropate, nălucă strălucirii,
Mai bântuie prin codri, ca inorog neprins!
Pe unde-o mai fi scrinul, Damascul amintirii
Cu cârlionți de aur și roș sigiliu, stins?
Risipi de frumusețe, cum amăgiși Iubire,
Pe-o singură tulpină, ca un satrap avar?
Pe-altoiul veșniciei, trup vrut-ai, mănăstire,
Argila să întreacă în cântec pe Olar.
Spun cărțile bătrâne, Numele-Spart se-arată
În vis, țesut din raza Iubirii-n heruvim,
Că mă întreb, dar dacă lumina Ei furată,
N-o fi un semn veciei, ca-ntoarsă s-o trăim.
Chiar iadul făr' Iubire ar fi lipsit de straie,
De n-ai fi fost, de unde ar fi furat văpaie?
sonet de Dumitru Ichim (6 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Galateea
Forma Ta o sculptez cu dalta gândului,
Cu pasiune îți pătrund conturul
Dragostea netezește orice asperitate
Reflexiile luminii acordează culorile
Și cu palmele doar mărunțesc
Grăunțele de aur din piatra mea.
Devii măsura viselor mele
Eu nu te creez tu mereu ai fost
Ideie de frumos creație a binelui.
Veșnică Monadă. Tu ai trezit
Pygmalion-ul adormit din mine.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Excelsior
Sub luna plina,
Cu farmecul ce-n jos se lasa,
Oricare coperis de casa
E balta de lumina.
Albastra noapte
E toata ploaie argintie,
Un vis de-nalta poezie,
De cantec si de soapte.
Din lumi astrale
Magia infasuratoare
Coprinde in a ei splendoare
A plangerilor vale.
Sub pulberi de aur,
Sub stele, flori schinteietoare,
Ce griji pot fi predominatoare,
Si ce destin, balaur?
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul spicelor
Spicele-n lanuri - de dor se-nfioară, de moarte
când secera lunii pe boltă apare.
Că fetele cată, cu părul de aur,
la zeul din zare.
O vorba-și trec spicele - fețe-n văpaie:
secera lunii e numai lumină -
cum ar putea să ne taie
pe la genunchi, să ne culce pe spate, în arderea vântului?
Aceasta-i tristețea cea mare - a spicelor
că nu sunt tăiate de lună,
că numai de fierul pământului
li s-a menit să apună.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața
I
Din soare,
Ca pe gura unei amfore prea plină,
Răsturnată
De pe-un umăr gingaș de virgină,
Dimineața
Toarnă din belșug lumină
Peste valea toată.
Și natura-n pripă deșteptată,
Parcă poartă pleoape amețite
De lumina ce-a venit deodată,
Peste dealurile adormite.
Jos în vale,
Văl subțire se adună
Dintr-un praf ce-a cărunțit în noapte,
Din tot praful străveziu de lună
Ce-a căzut pe grâurile coapte.
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez din Floarea pământului (1920)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era început de primăvară, prin martie, și pe ferestrele deschise năvălea lumină nouă, ca o fulguire de aur. Domnu Trandafir ne privea vesel cu ochii lui negri.
- Băieți, zise deodată domnu Trandafir, astăzi trebuie să ieșim și noi ca gâzele, la soare...
într-un freamăt de bucurie, ne îmbulzirăm spre ușă și ieșirăm în ceardacul larg, de unde se vedea, revărsat pe vale, șesul cel mare al Șiretului, subt aburii subțiri [...]
Mihail Sadoveanu în Cheia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elena-Camelia
poezie dedicată fiicei mele
Ești veșnic o floare de colț
Lucire de lună, în negrele nopți
Ești basmul luminii ce-n vis
Nuntire de taină
Ai descris.
Culoare de miere și spic
Ambrozie, aur, argint
Minune, mister, melodie
Elena- etern poezie
Lumina iubită în cale
Iubirea, născută sub soare
Această fiică frumoasă.
acrostih de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mamă cu inimă de aur dă naștere unor copii strălucitori, brilianți ce răspândesc lumină și căldură în lume.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
În lumina
Iată cloșca cu pui îngropată de vie
Iată oul de aur cu bănuț cu cap de rege
Care a domnit o singură zi
Și a dat o singură și veșnică lege.
Iat-o pe ea, iubitule, cum se arată
După legea cea groaznică și fără sfârșit
După care cloșca de vie a fost îngropată
Și bănuțul din ou a pierit
Cu capul regelui care a dat legea cu tot
Și a rămas ou limpede și a rămas
Forma goală a oului și a puiului
Celui fără glas.
Iată forma oului născându-i miezul de aur
Născând-o pre ea pe bănuțul sfânt
Pe care ochiul tău de bună voie îngropat
Îl vede în lumina din pământ.
poezie de Ileana Mălăncioiu din Crini pentru domnișoara mireasă (1973)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Festivă
Seară plăcută...
Lumini de candelabre...
Și fotografii mă filmau.
O, sala cu flori
Și versurile mele
Bătrâne!...
Am văzut bogățiile de aur
Și mătase ale trecutului
Acum ale lui AZI!...
Da, fusei în castelul
Nababilor
Cu cristale, oglinzi și marmoră...
Iată! Am venit ca Hamlet
În hainele mele
Cernite.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În revărsatul zorilor, pe baltă, lumina face minuni. Pe fața apei sclipesc, ici sfărâmături de oglinzi; colo, plăci de oțel, comori de galbeni între trestii. În nuferi, ca-n niște potire plutitoare, curg raze de aur. Un colb de argint dă strălucire stufărișului. Peste tot liniște neclintită, de rai. Cocostârcul s-a sculat cu noaptea-n cap. A intrat în baltă. Pe picioarele lungi, subțiri ca niște lujere, trupul lui se leagănă agale. Din când în când își udă pliscul; uneori se oprește de se uită, ispititor, în fundul apei, ca și cum ar fi dat peste ceva ce căuta de mult. E răcoare și răcoarea îl încântă. Nu simte nici o altă dorință decât să-și scalde picioarele în unda rece, care-i trimite fiori până sub aripi.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Mărinimie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fântâna
Vreau să fiu fântâna gurii tale, desprinsă din salcia mamă
Cu lacrimi mă-mbii la Peștera Muierii
Ce mă-ndeamnă la vis,
Din coastele mele vei gusta fructul oprit
Nedeslușitei iubiri, îi va risipi moartea tot arsenalul din dotare. În iarna de argint, aurul s-a risipit în pământ
Cu toate zilele mele, cu freamătul codrului și cu visele spulberate de zei
O cămașă de mătase mă va acoperi în gândul opac
Am să scurtez ritualul devenind lumină lină.
poezie de Ileana-Nana Filip din Primăveri în amurguri (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cavalerii orelor
Cavalerul orei de zori
Vibrează sub solzi:
Cerul n-a mai sădit sori,
Lumina sună din corzi.
Cavalerul orei de ceară
Stoarce mierea din stelele coapte,
Cu umbre de paloș măsoară
Cozile Căii de Lapte.
Cavalerul orei de vis,
Tăvălit în ape de var,
Adoarme - cum i s-a prezis -
La cel mai albastru hotar.
Cavalerul orei de somn,
În platoșa caldă de smalț,
Pe țara de plumb este domn,
Dar pierdu de la piept un smarald.
[...] Citește tot
poezie celebră de Romulus Vulpescu (1953)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elena-Camelia - acrostih
(fiicei mele)
Ești veșnic o floare de colț
Lucire de lună, în negrele nopți
Ești basmul luminii ce-n vis
Nuntire de taină
Ai descris.
Culoare de miere și spic
Ambrozie, aur, argint
Minune, mister, melodie
Elena- etern poezie
Lumina iubită în cale
Iubirea, născută sub soare
Această fiică frumoasă.
acrostih de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu o ușoară nostalgie
Cu cât se-nsera peste arborii rari,
cu atât începeau să lumineze mai tare
inimile noastre de hoinari,
căutătorii pietrei filozofale.
Totul trebuia să se transforme în aur,
absolut totul:
cuvintele tale, privirile tale, aerul
prin care pluteam, sau treceam de-a-notul.
Clipele erau mari ca niște lacuri
de câmpie,
și noi nu mai conteneam traversându-le.
Ora își punea o coroană de nori, liliachie.
Ți-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule?
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hei anilor
Hei anilor! ce aveți cu mine?
Și unde oare... vă grăbiți?
Nu am nici aur, nici rubine,
Dar am ceva, ce voi nu știți.
Am ochii... raze de lumină,
Suflet curat și iubitor,
Nu caut nimănui... pricină,
Eu sunt ca apa... de izvor.
Pun în cuvinte flori și stele,
Parfum de crin și busuioc,
Metafore cât mai rebele,
Inteligență și noroc.
Hei anilor! cine vă cheamă?
Unde fugiți... neștiutori?
De cine vă mai este teamă?
Sunteți doar simpli muritori.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O militantă împotriva votului universal
Prințesa-nchisă-ntre marile ei ziduri de bronz, agreste,
Era prizoniera propriei lumi, nicio rază, oricât de chioampă,
De soare sau adiere de vânt nu se-abătea dinspre ferestre;
Ea a trăit într-un lung vis, luminat doar de-o biată lampă.
Când au scos-o,-n sfârșit afară, era deja mult prea târziu;
Lumina soarelui nu mai putea schimba, vezi bine,
În aur părul ei cândva frumos, acum rar și argintiu:
"O, apărați-mă de-această lumină lipsită de rușine!"
poezie de Eva Gore Booth, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre aur și lumină, adresa este: