avere şi suflet

Rugăminte

Mamă, lumină dintâi
Te rog mai rămâi,
Pe cap mă mângâi
Şi fi-mi căpătâi.

Lumina de-apoi
Cu suflet şiroi
Cu râu de nevoi,
Desculţă prin ploi

Lumină de ieri
Te rog să nu pieri
Şi morţii să-i ceri
În loc de averi

Să-ţi bată la poartă
Mai rar: niciodată.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fărâma de atom

Am adunat atâtea-n viaţă
că mă întreb unde au loc.
Ca şi câmpul cu verdeaţă,
am adunat în suflet tot.
Am adunat prietenie,
speranţă şi simpatie.
Iubire, bunăvoinţă,
le-am adunat cu credinţă.
Cu generozitate aleasă
le-am închis la mine-n casă.
În suflet şi-n inimioară,
să-mi fie în viitor comoară.
Cu mult curaj şi cu putere
am strâns în timp ceva avere.
Cu bună dispoziţie,
dăruire şi ambiţie,
am adăugat şi toleranţa
şi-am echilibrat balanţa.
Astfel am dat vieţii nou sens
şi contez în Univers.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani

La mulţi ani, frumoasă ţară!
Să ai viaţă milenară!
Să ai viitor de aur,
Românul să-ţi fie faur.
Să ai în câmpie grâne,
Pâinea zilelor de mâine.
Românul cu suflet bun
Să-ţi fie în veci stăpân.
Cu drag, glia să muncească,
Averea să ţi-o sporească.
Să ai ape curgătoare,
De la brazi să ai răcoare.
Soarele să te-ncălzească,
Dumnzeu să te iubească.
Să coboare peste tine
Tot ce-n lume este bine.
Să trăieşti, iubită ţară!
Pacea-ţi fie primăvară.
Să n-ai parte de război!
Pace lungă s-avem noi.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat

Am învăţat că lacrimile te înalţă
După ce seacă ochii de oftat
Că-n moartea inimii există viaţă
Şi poţi urca deşi-ai îngenuncheat.

Am învăţat că, în răceala lumii,
Există raze care stau ascunse
Şi că-n revolta pe care-o au unii
Se-ascund de fapt braţele lor plânse.

Am învăţat că nici o fiinţă
Nu poate să răzbească spre lumină
De nu-şi păstrează dramul de credinţă
Ca s-o aline când nimic n-alină.

Am învăţat că, fiind sărman,
Un om se poate lesne-mbogăţi
Şi să-şi sporească averea an de an
Dacă învaţă verbu' "a dărui".

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am avere

Ce cauţi tu de mă subjugi
Să mă aduci tu la tăcere
Si sufletul în două-mi zmulgi
Iubire sunt săracă n-am avere

Averea mea un dor închis în taine
Să stau cu inima de vorbă
Să mă cunosc întâi pe mine
Apoi să-ţi cad eu ţie roabă

Si fără voie iubire te iubesc
Te întâlnesc în fiecare gând
Si sufletul întreg ţi-l dăruiesc
Iar dimineţile mă prind plângând

Când pe furis la mine ai intrat
Inima bătea in piep nebună
Simţeam că vii si usa am crăpat
Era o noapte senină si cu Lună

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indecenţă

În toată bunătatea ce-o afisaţi pe feţe,
Privind cu scârbă-n suflet lumina celuilalt
Aveţi ceva în minte când daţi apoi poveţe,
De cum ar fi mai bine, ce cale-i de urmat?

De ce v-apasă grija de cum îmi trăiesc viaţa?
Ce gânduri negre vă trec prin capul gol?
Ce supărare vă mistuieşte faţa?
Ce jucători de teatru... actori fără de rol!

Mă-mbrăţisaţi cu patos, crezând că eu nu ştiu...
Vă las să credeţi asta, aşa cum vă e vrerea,
Să râdeti fericiţi... că-n voi este pustiu,
Vă bucură necazul, alimenţaţi durerea!

Mi-e milă de voi toţi ce vă simţiţi bogaţi,
Cu singura avere ce-o număraţi cu anii!
Sărace creaturi! E tot ce pot a spune!
În sărăcia voastră, aţi mai rămas cu banii!

[...] Citeşte tot

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă las cântecele mele (cântec pentru prieteni)

Va las toate ce-au fost bune,
Dar si cele ce n-au fost,
Va las tot ce nu pot spune,
Nu mai are nici un rost.

Va las dragostea pierduta
Si tot chinul de apoi,
Gura mea nu mai saruta,
Va las dorul meu de voi.

Dar va las si bucuria
Si tot cerul meu de stele,
Va las singura avere,
Va las cantecele mele.

Va las drumul catre luna
Si copacii mei stingheri,
Va las lupta mea nebuna
Pentru viata, pana ieri.

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Tatiana Stepa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

E vremea când se-adună rodul,
Când curge vinul în budane.
E vremea când se umple podul
Şi-s albe crestele montane.

E vremea frunzelor căzute.
E vremea când se-întorc în vale
Bacii, cu oile cornute,
Şi stâni rămân pustii şi goale.

E vremea când pe cer cocorii,
Şiruri de mărgele argintii,
Descriu mai bine decât norii,
Unghiuri mişcătoare, unghiuri vii.

E vremea zilelor cernite
Când verdele pe câmp păleşte,
Şi când în toamnele-aurite
Averea în hambar sporeşte.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (15 septembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecăţile oamenilor sunt contradictorii şi pe cei care unii îi socotesc demni de răsplată, alţii iî consideră demni de pedeapsă. Astfel o înţeleaptă organizare, cruţă pe cel care nenorocirea l-ar putea face mai rău şi nu poate să-l lase să sufere pe cel care nu poate răbda. Altora, providenţa le împarte fericirea proporţional cu nenorocirea, după calitatea sufletelor lor;îngăduie ca alţii să fie puternic zguduiţi pentru ca virtuţile lor sufleteşti să se întărească prin practica şi exerciţiul răbdării. Unii se tem mai mult decât trebuie de ceea ce de fapt pot să suporte, alţii dispreţuiesc mai mult decât trebuie ceea ce nu pot să suporte;pe aceştia experienţa îi duce la cunoaşterea de sine. Aceeaşi explicaţie are şi faptul că celor răi li se întâmplă când neplăceri când lucruri dorite, pedepsele lor pe unii îi abat de la nelegiuiri, iar pe cei pe care îi lovesc îi corectează. În această chestiune, cred că se poate ţine seamă şi de posibilitatea de a fi unul cu un temperament aşa de iute şi de nestăpânit, încât lipsa de cele necesare să-l împingă pâna la nelegiuire. providenţa vindecă boala acestuia dându-i ca leac avere multă, pe alţii i-a prabuşit în ruină meritată o fericire dobândită pe nedrept. Căci numai puterea divină este aceea pentru care şi răul să poată fi un bine, când folosindu-se de el cu măsură, ajunge la realizarea vreunui bine.

citat clasic din Boethius
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar sufletul ne însoţeşte

Oricât de bine îl păstrăm,
trupul tot ne părăseşte.
Când din viaţă evadăm,
mult prea iute putrezeşte.
Oricât de multe-am aduna
averea n-o luăm cu noi.
Urmaşilor o vom lăsa,
doar sărăcia e cu noi.
Când Dumnezeu ne primeşte,
oricât de mult îl neglijăm,
Doar sufletul ne însoţeşte
pe calea care-o urmăm.

poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comori ascunse

Omule sărman, să-mi ceri,
Şi-am să-ţi dau un colţ de pâine,
Căci mereu îmi mai rămâne,
Din lumeştile-mi averi,

Omule sărman, să ştii,
Că mai am şi pentru tine,
Un vremelnic gând de bine,
Şi că pot a te iubi,

Chiar de soarta ta e tristă,
Şi de eşti răzbit de boală,
Chiar de nu ai fost la scoală,
Şi de n-ai în jeb batistă,

Chiar de casa ţi-e sub scară,
Şi averea un rucsac,
Pentru tine pot să fac,
Un crâmpei de primăvară...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ucis

Am ucis

Noi primăvara am ucis,
Căldura ei nu se mai simte,
Să fi rămas numai un vis
Printre aducerile-aminte?

În infatuarea noastră,
Când goneam după averi,
Am pierdut-o şi-n fereastră
Plângem după primăveri.

Ne simţeam atât de siguri
În genunchi strângând averi,
Astăzi ne-amintim, dar singuri,
Crud miros de primăveri.

N-aveam timp pentru fiori,
N-aveam inimile calde,
Şi pe pomii plini de flori,

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Mitrică (31 martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străin sărac

Străină-n suflet şi-n afara mea,
Mă-ntreb ce viaţa-ar mai putea să-mi dea.
Sunt un străin prigeab, uitat de soartă,
Străinii vin smeriţi să-mi bată-n poartă.

Mulţi vin şi fură, mulţi mă necinstesc...
Cu gând curat, eu încă îi (iubesc) primesc...
Străin la poarta sufletului meu
Mă simt un hoţ venind să fure, eu.

Mă mint şi eu în fiecare zi
Atât cât mai respir, cât pot trăi,
Îmi fur speranţa zilei următoare
Luptând doar pentru bolul de mâncare...

Nu am averi, doar sufletul ce-mi bate
Şi străluceşte ca un far în noapte.
Împart un colţ de stea în pribegie,
Cu cel ce-l are de o veşnicie.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce folos

Ce folos că ai avere.
Ai avere şi ai bani?
Te lauzi că ai putere
şi-între semeni ai duşmani.

Ce folos că ai de toate
dacă mâinile-s pătate?
Goale-s, precum mintea ta.
Rătăcit eşti fără ea.

Cu sufletul plin de păcate
vei fi condamnat la moarte.
Când ai bogăţie multă,
burtă mare, minte scurtă,
eşti o fiinţă pierdută.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi frumuseţea fizică se va sfarsi. Tot ce va rămâne este nobleţea sufletului care nu poate fii cumpărata cu nicio avere din lume. Fii orgolios de curajul de a fi adevărat în această lume a fericirii editate şi a frumuseţilor goale pe dinăuntru. Trăieşte în căutarea realizărilor care te îmbogăţesc spiritual. Fii cel mai frumos om pe care îl cunosti, pentru că oamenii cu adevărat frumoşi, sunt cei care reflectă în exterior, toată frumuseţea care se revarsă din interior. Fii cineva care luminează lumea altuia prin lumina şi energia pe care o emani. Frumos este sufletul simplu!

Ioana Creţu în Şoapte (pubicat 31 o7 22) (13 iulie 22)
Adăugat de Ioana Cretu ( C.I)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă!
Din foc divin şi amestec din tina cea imundă;
Protee fără nume, ce logica dezminţi
Deşartă sau prea rece, sau clocot de dorinţi!
Sub vraja frumuseţii, ori dulcea ta zâmbire,
Ascunzi tu suferinţă, ruşine, sau iubire?
În clara ta privire, de visuri încântată,
Pot eu citi, femeie, de vei fi plâns vreodată?
Ah, ce perverşi ai ochii, surâsul nu-i timid
Sub fardul ce sclipeşte s-ascunde mai nimic,
Sub finele dantele ascunzi, făr-de mustrare,
Defectele, şi-n taină, porniri spre desfrânare!
La tine totul este spoială sau mascat:
Ţinuta, vorba, faţa şi glasul afectat
Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunţi cu viu răspăr:
Minciuna pentru tine e unic adevăr!
Faţadă-i tot la tine şi prefăcătorie
Şi chiar a ta ştiinţă e doar cochetărie.
Spre a trona mai bine, voind să ne uimească,
Şi-ndeosebi să placă! E vanitatea-ţi dragă!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E tot ce mi-aş dori...

E tot ce mi-aş dori acum, –
Nu bogăţie, nici avere,
Un lan de flori, prin el un drum,
Acolo sufletu-mi se cere;

Şi aş zburda, zburda voios,
Să-i sorb aroma cu plăcere,
Ca un copil năzbâtios,
Căci sufletul aceasta-mi cere.

Şi-n drumul cel de paradis,
S-apari din flori ca o vedere,
Precum e clipa cea de vis –
La tine sufletu-mi se cere...

poezie de Mihail Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bricele

Eram în hotărâre de fabuli să mă las,
E grea această cale la muntele Parnas;
Dar unchiul, care strânge nepotului avere,
Ce vrea de la el cere.
Aşa un unchi al meu,
Uşoară să-i stea ţărna şi sufletul ferice,
Prin testamentul său
Mă leagă ca să public o fabulă de brice;
Plinesc a lui voinţă ca sfântă datorie.
El îmi spunea c-odată, într-o călătorie,
Stând sara la popas,
Găsi un vechi prieten, cu care a şi mas.
Ei de cu seară-n vorbe de râs, de desfătare,
Cu pace-au adormit.
A doua zi, când unchiul din somnu-i s-a trezit,
Pe scumpul său prieten văzu în altă stare.
Acesta la o masă-n oglindă se uita
Şi-aşa de greu ofta,
Că îţi venea a crede
Că-n ea pieirea-şi vede.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Alecu Donici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autograf

Cel ce lumea o iubeşte
Strânge bani, avere;
Bea, mănâncă, chefuieşte
Şi dispare – piere!

Pe când cel ce se gândeşte
Sufletul să şi-l salveze-
Acel suflet şi-l găseşte
La Domnul – să-l învieze!

Eu pe nimeni nu acuz,
Omul are libertate;
Nu sunt poetul ursuz
Şi sper că-mi veţi da dreptate...?

Unde nu-i înţelepciune,
Vom merge la judecată;
Dreptatea este-un tăciune
Dintre un băiat şi-o fată:

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Preda Păvălache (29 aprilie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări fără răspuns

Doamne, oare, nu-i prea mult?! Boli, războaie şi suspine...
Moartea iar a renăscut de sub lumea în ruine.

A pătruns subtil, tăcut, azi, în sufletele noastre.
Poate n-am murit demult. Plâng întinderile-albastre!

Ploi acide ne-au atins sufletul, cu cianură.
Talpa cerului zvâcneşte sub mormanele de zgură.

Plâng străbunii, plâng de dor, sufletul de-acum, i-nţeapă
Îngerii-au adus în zbor, veşti că-s cu-un picior în groapă.

Sufletul s-a resetat, diavoli le-au săpat în carne,
Nu mai au de aşteptat. E război într-ânşii, Doamne!

Moartea-i azi un giuvaer, poleit. Inundă trupuri
Şi îi poartă spre părinţi, dinspre viaţă, spre mormânturi.

Ce sclipiri, ce poleieli! Sunt gonaci după avere,
Dar zadarnic ce-au fost ieri – bogaţi, falnici, în putere!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!