avere şi visare

Cărări

Cu frământări, cu vise şi iluzii,
Ne facem toţi prin viaţă o cărare,
Unii c-un scop, iar alţii la-ntâmplare-
Visând succese, şi primind contuzii!

Unii străbat ca orbii a lor cărare,
Nu văd nimic din tot ce-i înconjoară,
Căci gândul lor spre alte zări le zboară-
Având doar ţel, dar neavând picioare!

Alţii văd totul, dar îşi doresc putere,
Să aibă pentru toate zeci de braţe,
Cu care să apuce şi să-nhaţe-
Visând numai mărire şi avere!

Târziu, de tot, pricep şi adevărul:-
Destinul ni-i la toţi... vămuitorul!

sonet de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acul cu gămălie al domnului Smith

Serile începeau cu oftatul prelung
şi dangătul clopotului
liniştind cerul de triluri din vie.
Bolta ei era cupola scenei
îmbrăţişării de pahare
golite cu tihnă şi sudoare.
Prin mormăielile aruncate în silă
către un interlocutor poetic,
din ancora viselor, gândul plutea
imposibil de zdruncinat.
Nu era locul oportun
dar era chinul util, motivul
apropierii de ceilalţi.
Averile agonisite cu preţul bolii
n-au gust decât dacă ai
cu cine să le împarţi.
Munca asta de unul singur
înţeapă prea adânc în noi...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste

În parfum de iasomie, cu trei flori în buzunare,
Vreau să uit zilele-amare şi să gust din veşnicie...

Îmi aştern în ochi tăcere şi din cer imi fac şiraguri
Cu-albăstrelele din lanuri, ce-mi sunt singura avere.

Fiori dulci de vară coaptă şi de Soare, şi de stele,
Pardosesc visele mele mângâiate de-a ta şoaptă.

Ne-aşezăm lângă izvoare, sub priviri de Lună nouă,
Şi dăm totul pe din două c-un sărut plin de savoare.

Închid pleoapele-n simţire şi mă odihnesc regeşte
Când IUBIREA mi-aminteşte ce înseamnă nemurire...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire sentimentală

un munte romantic am moştenit la naştere
mi-a fost ursit să fiu miliardară în idei
am urcat zilnic pe scara de cunoaştere
şi am lăsat să curgă lacrimi din condei.

bogată în vise, în doruri, în mirări
flămânda mereu de lumina stelară
am cutreierat şi ţări şi mări
dar cerul mi-a fost detinatie clară.

ce avere minunată e iubirea în doi
ce miracol e viaţa cu prieteni dragi
nu îmi stau în cale norii de nevoi
timpul este dulce ca un câmp de fragi.

ating fascinată curcubeul dintre ploi
tu lume minunată ce mult mă atragi!

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In corpore asano

E întruchiparea, sigur în completă defazare,
Că nu-i egal realul cu gândul, vis de-a fi
Şi, vrut e îndepărtat de avere, de "se are"...
De unde-s şi victime, ce nu ştiu... a se şti!

"Să fii" e un concurs între a putea şi a vrea
Şi nu-i niciun profesor "inside" pentru egal,
Bun-simţ... Nici antrenorul să îndrume "a onora"
Respect lăuntric, gaj... efort fizic-mintal!

Rămâne aşadar tot la tupeu, conştiinţă...
Şi ele defazate de minte ori cultură,
Că şi la rândul lor nu-s dar, recunoştinţă,
Ci se produc cu vrut, cu carte, nu cu... ură!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romantism nocturn, amoros

îmi place să adorm la pieptul tău iubite
şi să visez că ne scăldăm într-o lagună
îndrăgostiţi lulea de stele şi de lună
să memorăm în tihnă momente dezrobite.

să ne iubim în valuri sub un cocotier
bucurii sidefate să scoatem din nisip
o graţie duioasă să apară pe chip
revers al tristeţii din bătrân cartier.

în flux nemărginit să picurăm stropii de rouă
din căuşul palmelor pe buzele uscate
săruturi tandre, mângâieri sofisticate
să ne fie averea, lege curată, nouă.

să mă trezesc apoi în braţele tale
îmbrăţişaţi de raze în ritmuri vitale.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţul de oglindă

Ciobit în colţul de oglindă
În care nu mă recunosc
Păduri de conifere şi de mosc
Cu iarba serii se perindă

Şi-atunci o dulce reverie
Cu herghelii de doruri multe
Inundă stepele oculte
Ca un mister ce mă îmbie;

Şi pretutindenea un rost
În văzul nostru se ascunde
Chemarea muzelor pe unde
Cu anii tineri am mai fost -

Peregrinări din alte ere
Ca un tabu inconfundabil
În zborul unui dirijabil
Cu care nu mai faci avere

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii sunt ca nişte florării

moto: Domnu' doctor pune-i stetoscopul
Zi-i să nu mai dea cu stângu-n dreptul
Dacă prostul face pe deşteptul,
Nu-ş atinge niciodată scopul
---------

Mă' inchizitorule, ruleta
Joacă destine şi averi
Aceasta e doar amuleta
Unei pierdute primăveri

Şi n-am nici bani şi, n-am nici timp
Să-ţi spun cum o să-ţi spargi tu capul;
Cine vrea să intre în olimp,
Îşi lasă la intrare ţapul

N-o să baţi tu lumea peste gură
Nu eşti măscărici, nici ventriloc
Asta-i cea din urmă aventură
Care mai poate avea loc

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia, ca un tot...

N-am averi... la ce sunt bune, când plecăm cum am venit?
Dar, am versul care strigă sau şopteşte liniştit;
Înfloreşte-n primăvară de sub pătura de nea
Şi se-mbracă în albastru, vara, sub sclipiri de stea.

Toamna, câteodată-şi plânge, în tăcere, ploi de dor,
Când îşi pune straiul veşted peste rimele ce mor.
Apoi, cântă în colindă, pe sub bradu-mpodobit,
Chiar de Moş Crăciun nu vine, eu am visul împlinit.

El m-ascultă cu răbdare şi rămâne unde-l pun,
Chiar de nu întotdeauna mă aprobă în ce spun;
Se foieşte-un pic, dar tace şi se-aşază în poem,
Chiar de lacrima-l apasă şi cuvintele îi gem.

Uneori se uită galeş şi mă mângâie pe-obraz,
Când mă-nchid în mine însămi, ca-ntr-un rece Alcatraz;
Alteori zâmbeşte tainic, anilor ce au plecat-
Amintiri rămase-n urmă, ce-n album s-au aşezat.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fariseism

Cu ce-am greşit, atotputernic jude,
Să-mi terfeleşti credinţa-n bunătate –
Au nu te-neci cu vorbele prea ude
Ce le tot scuipi spre mine-n răutate?

De vezi că-ncerc s-alin câtă durere
Mai pot şi eu cu tristele-mi puteri,
Tu te frămânţi, urlând a ta părere
Şi mă condamni, hemoroid de ieri?

M-acuzi hain că am intenţii rele,
Ori că doresc femei să le seduc?
Nu eşti doar prost de-ţi iese şi prin piele –
Şi neuronul tău rămas-a eunuc!

Iubirea mea nu are paranteze
Şi nu ştie nici genuri, sau frontiere.
Femei, bărbaţi, în veci n-o să conteze:
În pieptul meu doar Omul e avere.

[...] Citeşte tot

pamflet de Vali Iuraşcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prins în vorbă cu tovarăşi
despre planul cincinal
mi-am adus aminte iarăşi
despre munca la "canal"
Şi cum nu-mi doresc avere
şi nici munca n-o doresc
prin şedinţe austere
mă prefac că eu muncesc...
Şi e bine
Tare bine
să mănânc din aer somn
Am visat că dimineaţă
cineva mă strigă...
"Domn"
Şi degeaba bat în uşi
cinematografe goale
nouă-n sala cu păpuşi
palmele ne bat în poale!

(Pentru tata, care a lucrat la cinema şi la o şedinţă de partid

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom da ţara tuturor

Voi, oameni cu suflet mare
Vă daţi inima cu drag
Celor ce vor să pătrundă
Din durere peste prag...

Voi sunteţi cuibul de miere
Ce visele îndulcesc
Celor ce mai au speranţă
În reforma ce-o doresc.

Ei se zbat. Fraţilor buni
Ştiţi să alinaţi durerea,
Să întoarceţi din morminte
Viaţa, singura avere.

Mândru sunt, că sunt român,
Între voi, cu inimi mari
Adunându-ne la greu
Vom răzbate, vom fi tari.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare târzie

Stau acasă doamnă
Şi privesc cum bate
Ploaia mea de tomnă
Lucrurile toate

Ca o nălucire
Coborând din vis
Peste-ntreaga fire
Pusă pe-un abis

Oameni cu umbrele
Searbăd sacrificiu
Uzi până la piele
Se duc la serviciu;

Nu merg nicăieri
Stau ca-ntr-o cutie
Cheltuind averi
De melancolie

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU NU-MI DORESC PALATE!

"Nu vă adunaţi comori pe pământ unde molia
şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură."
(Matei 6: 19)

Eu nu-mi doresc palate aurite
Şi nici bijuterii sau nestemate,
Eu am comori de vise ferecate
În cerurile-atât de mult dorite
.
Căci le-am văzut cu Saul în lumină,
Când spre Damasc el şi-a aflat menirea,
Ca el m-aplec acum cu fruntea-n tină,
Descoperind că-i mai de preţ IUBIREA.

Şi nu mai vreau măririle deşarte,
Nici toate avuţiile adunate –
Gunoi de care Cerul se desparte
Când duhul trece în eternitate.

Vă las dar, vouă, aurul de jos,

[...] Citeşte tot

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezmembrări

E salamandric visul că tot putem reface
După ce ardem scrum pân' la aneantire
Golind oameni de suflet, lăsaţi o carapace
De bani, averi, de sex, cu cinstea o amintire.

De atâta egoism blamăm căsătoria,
Iubim în aventuri, familia-i anostul;
Separaţi divorţăm şi judecătoria
E între noi un troc... copiii doar fac rostul.

Edificări de secole, milenii, le-am pus jos;
Mânăstiri cu conace şi case părinteşti,
Palate, şcoli, spitale, lăcaşul cuvios,
Poştalioane, han, iubiri copilăreşti.

Tăiem păduri ce-au fost străbunilor odor
Şi vindem lemnu-n seva ce plânge-o fălnicie.
Din vânătoare facem un simplu abator...
Pământuri asecăm într-o sălbăticie.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă îngustă

Viaţa zilnic mai îngustă
Oamenii la caracter, mai mici
Nici nu mai visează, nici
Nu şi-o mai doresc augustă

A murit în noi iubirea
Şi-am păstrat pentru stindarde
Pofta cărnii care arde
Că ni se-mpietreşte firea

Zadarnic stau copacii în picioare
Când rădăcinile refuză
Aplecarea lor obtuză
Că nu mai au nici rod, nici floare

Ne închinăm la cele joase
Şi alergăm după avere
Confortul tot mai multe cere
În budoare de mătase

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri în noapte

Tu ai buzele înmiresmate
Cu gust bun ca de muşcată
Îmi place că ai multă varietate
Şi ai pielea catifelată.

Tu te uiţi râzând la mine
Şi aş vrea chiar să-nţeleg
Cum am putut să te las pe tine
Şi alta hâdă să aleg.

Tu eşti cea ce poartă lumina
Şi Domnul pe tine te-a înzestrat
Copiilor mei să le fii tulpina,
Iar eu să fiu un figurant.

Câteodată am fost prea rece
Nu m-am gândit că ţi-i greu
Şi că sănătatea ta trece
Pentru copii ai muncit mereu.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (7 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Dă-ne, Doamne, dragoste şi minte
La-ndepărtarea noastră dinspre noi,
Dă-ne vindecări de suflete-n restrişte,
Dă-ne mintea bună înapoi.

Nu ne lăsa-n mocirla-ngenuncherii
Ca pe un nufăr la capăt de pământ,
Nu ne lăsa-n otrăvurile durerii
Aduse din cucută în cuvânt.

Nu ne minţi şi Tu în crucea sorţii,
Ţine lumânarea dreaptă în credinţă,
Nu vrem îngenuncheri la poarta morţii,
Vrem ţara s-o salvăm de suferinţă.

Dă-ne, Doamne, metafora iubirii
Cu vise noi în zbor de porumbei,
Dar nu lăsa-n aripile pieirii
Zborul nostru-n mâini de derbedei.

[...] Citeşte tot

rugăciune de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile orizontale

Prin locuri triste, de-noptare,
Cu camere de trei parale,
Femeile orizontale,
Împart cu câinii din parcare,
O coajă de colac, turcească,
Tânjind să supravieţuiască,
La greu canon, de-nfometare...

În existanţele mizere,
O mână cu puteri divine,
Le-a pervertit, fără ruşine,
În marfă splendida plăcere,
A sentimentelor curate,
Mânjind cu tente maculate,
Neprihănita lor avere...

Dezinhibate şi-umilite,
Păşind pe trotuar, agale,
Femeile orizontale,
Înlănţuiesc în dulci ispite,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar o iluzie...

De când ne naştem şi până dispărem, trăim o viaţă
de iluzii
Suntem tentaţi de multe ori să ne complăcem în confuzii
Avem în noi o genă anume, de la strămoşi e moştenită
Şi încercăm, să evadăm dintr-o perioadă deja trăită

Am vrea să fim artişti de cinema sau poate sportivi
de performanţă
Trăim o veşnică iluzie, fără să vrem, cu multă nonşalanţă
Privim şi admirăm un mare pianist, şi ne visăm
cântând cu sala plină
E o iluzie ca multe altele ce am trăit, doar noi suntem
de vina

Ne facem planuri despre cum averi s-acumulăm,
trăim o stare de adicţie
Suntem orbiţi, suntem confuzi, nu ne mai pasă nici
de dicţie
Ne îmbrăcăm ca nişte clovni, cu haine în care parcă
suntem goi

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!