băuturi şi timp

Amorezul nebun

Îndrăgostit, dator vândut şi băuturii rob supus
Am fost atâţia şi-atâţia ani, păsări în zbor;
Iar aceste trei metehene-s mult prea mult de dus
Pentru sufletul oricărui muritor.

La un pahar de băutură m-am îndrăgostit,
Iar dragostea mi-a adus pe cap mari datorii,
Şi deşi am luptat şi-am tot luptat, necontenit,
Încă nu mi-am plătit toţi creditorii.

Acum, doar banii-mi mai pot aduce alinare
Şi leacul miraculos pentru multele dureri,
Doar ei mi-ar putea onora neîntârziat
Obligaţiile şi recupera tot ce-am ipotecat;

Şi-amanta, care ochi pentru mine nu mai are,
Mă va iubi iarăşi, cum mă iubea mai ieri –
Şi-o voi iubi şi eu. Şi voi bea lovit de-o nouă supărare.

poezie de Alexander Brome, 1620-1666, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răbdarea

Răbdarea omului, să ştii, e-adevarata lui putere,
Izvor imens de energii, lumina care-n veci nu piere.
E început de-nţelepciune, e arta de a aştepta,
Răbdarea-i nodul deznodat şi este arta de-a spera.
E-mpreunată cu blândeţea, cu chibzuinţa celui care
Ascută, ştie să observe scânteia de pe o cărare.
Răbdarea este ca o armă, secretul pentru cei mai tari,
Un etalon ce drept măsoară simţirea oamenilor mari.
Răbdarea este semn distinct al celui cu morală-aleasă,
E băutura ce ucide o disperare ce apasă.
Încet, încet şi cu răbdare, un munte ai să construieşti
Şi tot încet, cu picătura, ulcica plină-ai s-o găseşti.
Mătase fină vei avea din frunza dudului umbros,
Trudind încet şi cu răbdare, vei toarce firul mătăsos.
Chiar lemnul verde se usucă şi piatra poate-n drum crăpa,
Doar omul ştie să aştepte, răbdarea îl va ajuta.
Vrei să străbaţi un drum mai lung? Vrei să urci munţii cei înalţi?
Doar pasu-atent şi cu răbdare te-ajută drumul să-l străbaţi.
De vei dori să faci un lucru, ce trebuie să dăinuiască,
Nu te grăbi! Să-l faci temeinic! Răbdarea să te însoţească!

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Dobrin din Raiul cuvintelor
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

C. R. MacNamara: Ce s-a întâmplat, Phyllis? După şaisprezece ani...
Phyllis MacNamara: Poate că după şaisprezece ani, orice căsnicie devine un pic răsuflată, ca un pahar de bere uitat.
C. R. MacNamara: Uite ce e, Phyllis. Nu putem discuta problema asta fără să aducem vorba de o băutură a inamicului?

replici din filmul artistic Unu, doi, trei, după Ferenc Molnar (15 decembrie 1961)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

A ţine post

Când stomacul este gol, se trezeşte în tine ceva melodic şi proaspăt.
Noi suntem nişte lăute; când cutia de rezonanţă a lăutei
este umplută cu tot felul de obiecte, muzica dispare.
Când stomacul şi creierul sunt curăţate prin focul
postului, în fiecare minut un cântec inedit se iveşte din flăcări;
Ceaţa se risipeşte, o energie nouă te împinge
să urci treptele din faţa ta.
Fii mai uşor! – şi cântă, precum instrumentele muzicale din trestie.
Fii mai uşor! – şi scrie secrete cu tocul de trestie.
Când eşti îmbuibat cu mâncare şi cu băuturi, Satan locuieşte
acolo unde ar trebui să se afle spiritul tău – şi o statuie urâtă din fier,
stă pe locul pietrei sfinte din Kaaba. Când posteşti,
bunele deprinderi se adună asemeni unor prieteni care vor să te ajute.
Postitul este tot una cu învăţăturile lui Solomon. Nu renunţa la el
pentru cine ştie ce iluzii, căci îţi vei pierde puterea;
dar chiar dacă îţi vei fi pierdut puterea şi întreaga voinţă, şi controlul,

postind, ele se vor întoarce la tine, ca nişte soldaţi răsărind
din pământ, cu panaşele în vânt.
Un ospăţ coboară în corturile voastre,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ameţitoare hotărâre

Mă iau de azi de băutură
C-am mai avut de obicei;
Să am mirosul spirt de gură,
Prieteni mulţi, multe idei.

Aşa-m şi locul la tribună;
Pot să vorbesc tot fără şir
Şi de greşesc ţuica-i nebună,
Iar de mă pierd tot nu-i vreun fir.

E mereu rost de veselie
Că orice glumă-i ca o perlă;
Accident... e-o psihopatie
Şi de-i omor tot scapi de gherlă.

Nici de muncit nu e nevoie
Că oricum nimeni nu te ia;
De-i luni, marţi, miercurea, o joie
Şi vinerea-s... tot sâmbăta.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngheţarea concentratului de zahăr (siropul de arţar), alcoolului, şi soluţiilor saline este un procedeu la fel de eficient precum este fierberea care distilează apa sau alcoolul din soluţii. Oalelor cu sirop de arţar deschise li se poate înlătura ghiaţa de deasupra în mod regulat (zilnic) până când rămâne un concentrat de zahăr pur. Sărurile din apă şi alcoolul din băuturile fermentate se pot concentra în acelaşi mod.

citat din Bill Mollison
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se ştia dacă Phileas Fogg are nevastă, copii, părinţi, prieteni. Trăia singur în locuinţa-i din Saville-Row, unde nu răzbea nimeni. Despre interiorul lui nu se puteau spune prea multe. Un singur servitor îi era de ajuns. Dejunând şi cinând la club, la ore precizate cronometric, în acelaşi salon şi la aceeaşi masă, netratându-şi colegii şi neinvitând vreun străin la el, se întorcea acasă, pentru a se culca numai, exact la miezul nopţii, nevroind să profite de încăperile confortabile pe care Reform-Club le ţinea la dispoziţia membrilor cercului. Din douăzeci şi patru de ore petrecea zece la domiciliul său, dormind şi ocupându-se cu îngrijirea ţinutei sale. Dacă se preumbla, se preumbla întotdeauna cu pasul măsurat în antreul cu mozaic pe jos, sau pe galeria circulară deasupra căreia se rotunjeşte o cupolă cu geamlâcul albastru, cupolă sprijinită de douăzeci de coloane ionice de porfir roşu. Dacă dejuna sau cina, bucătăria clubului îi punea la dispoziţie toate bunătăţile sale; oamenii de serviciu ai clubului, grave personaje îmbrăcate în haine negre, îl serveau în vase speciale de porţelan pe lenjerii de Saxa; îşi sorbea băuturile din pahare de cristal fin. A trăi în astfel de condiţii înseamnă să fii un excentric şi trebuie să mărturisim că excentricitatea e bună.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora

Născut în sat, în pace şi lumină,
Nu pot trăi, de nu se ţin de mână,
Duminica la horă, când timpul e frumos,
Flăcăii, dârz, sau fetele, duios...

Era nespus de greu – mi-aduc aminte –
Când trebuia să iei hora-nainte,
Dar, dacă sârba îndrăcită reuşea,
Erai în satul tău un "cineva"!

Acasă chiot dau prin băutură,
Că sunt chitit, ad-hoc, pe-nvăţătură,
Tot calc şi bat în tact, alerg pe loc
Dar nu mă las – că mor de nu mai joc!

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intru în concediu

cu picioarele în şlapii
de gumă chinezeşti
încercând să uit de stresul
muncii de zi şi de noapte
întins într-un fotoliu intru
în meditaţie studiind
ofertele de vacanţă şi cuvinte
încrucişate pe veci în careuri
enigmatice criptograme
îmi sprijin ochii pe teancurile
de cărţi pregătite pentru zilele
de repaos şi recreere

sper să mă mişc într-o locaţie
nici prea scumpă nici
ieftină nu trebuie să fie
să nu afle prietenii că-mi bate vântul
în buzunarele largi
dar la modă şi anul ăsta

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Aa, tatuajul fluture, ştampila prostituatelor, e pentru mine ca untul pe pâine. Presupun că adevărata poveste include o despărţire nasoală şi nişte băutură, numai dacă nu e vorba de tatuajul unei bande, caz în care cred că e momentul să găseşti o altă bandă.
Ted: Aa, nu, m-am gândit doar că ar fi tare să-mi fac un tatuaj cu o omidă şi dintr-o dată, după câteva săptămâni...

replici din filmul serial How I met your mother (24 martie 2008)
Adăugat de Adriana Stoica, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea vrăjitoarelor

Bal mascat cu vrăjitoare
În alai se desfăşoară
La păgână sărbătoare,
Când stafii te înfioară.

Dornici de senzaţional,
Petrecăreţii se-adună
Ascunşi sub măşti de carnaval,
Să se-amuze în nocturnă.

Costumaţi în vrăjitoare,
Denaturează făptura
Cu priviri scânteietoare,
Precum "Contele Dracula".

Cu mască în loc de joben,
Cât mai înspăimântătoare,
Mulţi fac noaptea de Halloween,
Stranie comemorare.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Tradiţii şi ritualuri româneşti (2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă lumea

în urmă şi urcă în bentley
aşa beat cum eşti
cu baxul cu beri amstel
la cutie vine starea
de euforie exagerată
pleci din casa iubitei tale
după ce o închizi în garderoba
unde ai pus un cadou
conduci maşina din stâlp în stâlp
eşti vedeta care-şi permite
să moară la volan pentru o stare
de ebrietate avansată
încă crezi că eşti nemuritor
dai cu bentley-ul tău
în maşina de poliţie din care ies
doi în uniforme albastre
toată poliţia din lume are
uniforma albastră şi pistolul
la brâu în teacă lângă cătuşe
accelerezi fără să ştii ce intenţii au

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum adormi timpul?

întâlneşti un meseriaş

îl pui să sape grădina

se va dezbraca ticticos

îşi va arăta trupul în salopetă

alături îi pui băutura, ţigările, hârleţul

aştepţi la rând după sticla cu băutură

soarele se va ridica încet

treptat plictiseala va colora cerul apoi va înclina ceasul

în defavoarea ta

te uiţi după degetele sale ce ţin ţigara

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânt-Ion

Frunzuliţă chimionu,
Chimionu, anasonu,
Mai dă, doamne,-un Sfânt-Ionu,
Să prăznuim patraonu
Cu Jenică Arionu!
Să mai mergem la fiatru
Să văz doi jandari cât patru!

Că era mare-mbulzeală
De-mi venise ameţeală;
Că Jenică Arionu,
Pasămite-i farmazonu,
A tras la loja de sus
Şi drept în faţă ne-am pus,
La lojă de beletaj,
Unde-i mai mare blamaj!

C-apoi stam şi petreceam
Şi în lojă chef făceam,
La poliţie nici gândeam,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi dansat cu tine

Aş fi dansat cu tine, înc-o vară,
La Vama Veche sau la Costineşti,
Când pescăruşii cântă la chitară
Şi pe nisip... păcatele-nmulţeşti.

In noaptea violetă... şi mahmură
Ascund sitarii frica-n stufăriş,
Iar luna c-un pahar de băutură
Revendică amorul... pe furiş.

Aş fi dansat cu tine, dezgolită,
Ca o ispită albă, de argint,
Lăsându-mă, încet, a fi iubită,
Când pică stelele înspre Corint.

Parfumul tău, de iasomie pură
Pătrunde în adâncuri inocent,
Ca o esenţă... ca o picătură,
Ce răscoleşte trupul... permanent.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul VII

Preaslăvirea, aceasta-i! Un glas slăvitor
ivit, precum metalul pur din zgura
tăcerii. Inima lui e un teasc trecător:
vin omenesc, din veci, băutură.

Nicicând nu dă greş, în pulberi grăind,
învolburat de pilda zeiească.
Dar se preschimbă-n vie, struguri mustind,
în freamăt al zilei miez să-i pârguiască.

Nici de leşuri regeşti nu-i dezminţită
slăvirea aceasta care nu minte,
nici de zei nicicând nu-i umbrită.

Nu-i solie-n pierdută zăbavă,
ce dăruie veghe pe scări de morminte,
morţilor, cupe cu poame de slavă.

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taverna

Toata ziua mă gândesc la asta, apoi, noaptea o spun.
De unde vin?
Şi ce trebuie să fac?
N-am idee. Sufletul meu este de altundeva, sunt sigur.
Şi intenţionez să o sfârşesc acolo sus.

Aceasta beţie a început în altă tavernă.
Când o să revin în acel loc,
Voi fi complet treaz. Ȋntre timp,
Sunt ca o pasăre de pe alt continent, locuind această coştereaţă.
Vine ziua când îmi voi lua zborul –
Dar cine e acum în urechea mea şi-mi ascultă vocea?
Cine rosteşte cuvinte cu vocea mea?

Cine mă priveşte în ochi? Ce este sufletul?
Nu mă pot abţine să tot întreb.
Dacă aş gusta o înghiţitură de răspuns,
M-aş putea elibera din această închisoare a băuturii.
Nu mi s-a cerut acordul pentru a veni aici – şi nu pot să plec pe aceaşi uşă.
Oricine m-a adus aici, va trebui să mă ia din nou acasă.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă întoarcerea lui

din măruntaiele clădirii
unde stau de-a valma
într-o alianţă suspectă
mii de volume pe mese
sau în biblioteci de scânduri
cioplite grosolan care murmură
nemulţumiri când aşezi
altă cărţoaie cumpărată recent
şi butoiaşe sprinţare umplute
cu vinuri alese ori ţuici
de tulburat minţi şi inimi
într-un colţ în praf stau
sticle cu licori sleite de timp
lângă reviste vechi
cu litere ce sclipesc în semiobscuritate
coborâtul se umple de învăţături
citind dintr-o cană veche de lut ars
ochii au prins mişcarea păianjenilor
se desprind de slove
umblă prin pivniţă căutând

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pieirea dacilor

"Prea se-ntinde veselia
Tot cu praznic şi desfrâu!
Veţi tăia cu toţii via,
Şi veţi duce toţi la râu
Vinu-n sticle ori în vase
Să-l vărsaţi pe apă tot:
Cel ascuns de voi prin case
Cu putere am să-l scot.
Aşa vreau. Aşa veţi face
Ca-i tai capul cui nu-i place!"

Fost-a jale-n tot regatul
Şi la munte, şi la şes;
Plânse-oraşul, vai, şi satul,
Cârciumarii mai ales.
Şi vărsat-au lacrimi dese
Popii şi poeţii lor,
Cele două tagme-alese
Cari la orişice popor
Sunt apostoli ai mulţimii,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hal: Matematicienii sunt nebuni. Toamna trecută am fost la o conferinţă la Toronto şi n-am fost în viaţa mea mai epuizat. 48 de ore în continuu de petreceri, băutură, droguri, referate, discursuri...
Catherine: Droguri?
Hal: De cele mai multe ori amfetamine. Adică eu nu iau, dar unii dintre cei mai în vârstă erau chiar dependenţi. Ei au impresia că au nevoie de aşa ceva.
Catherine: De ce?
Hal: Cred că se tem de faptul că la 23 de ani creativitatea lor atinge apogeul şi apoi din acel punct continuă să scadă.
Catherine: Asta credea şi tata.
Hal: Cred că toate lucrările cu adevărat originale sunt făcute de tipii tineri.
Catherine: Tipii tineri?
Hal: Adică, sigur, sunt scrise şi de femei.
Catherine: Serios, cum ar fi?
Hal: Păi, este o femeie la Stanford, dar nu-mi aduc aminte numele ei.
Catherine: Sophie Germaine?
Hal: Da, aşa. Cred că am văzut-o la conferinţe, dar nu cred că am cunoscut-o vreodată.
Catherine: S-a născut la Paris în 1776.
Hal: Atunci cu siguranţă n-am cunoscut-o.

replici din filmul artistic Dovada, scenariu de David Auburn
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!