bani şi jurnalism

Henry Phipps

Am fost inspectorul şcolii duminicale,
Preşedintele momâie-al fabricii de vagoane
Şi al celei de conserve,
Lucrând în beneficiul lui Thomas Rhodes şi al clicii de bancheri.
Fiul meu, casierul băncii,
S-a căsătorit cu fiica lui Rhodes.
Îmi petreceam zilele săptămânii făcând bani,
Iar duminicile la biserică, în rugăciune.
Eram o componentă-n maşinăria lucrurilor, aşa cum sunt ele:
Din bani, din stăpân şi om, albiţi
În vopseaua credinţei creştine.
Şi, apoi:

Banca a dat faliment.
M-am uitat la acea maşină sfărâmată –
La roţile dinţate care se blocaseră,
La pinioanele rupte, la şuruburile îndoite;
Doar banda transportoare de suflete mai era bună de refolosit
Într-un nou sistem devorator de vieţi,
Pe care ziarele, judecătorii şi magicienii banului

[...] Citeşte tot

poezie de Edgar Lee Masters din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER, ed. CORESI, 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa Regilor din Roma

Mă uit la geamurile etnicului
şi imaginez un boutique
de artă săracă
cu multă manovalanţă prost plătită
şi multe culori de fantezie chic
pentru oameni bogaţi cu atât de mulţi bani
ceîşi scot câinele afară.

Un Golden Retriever de dimensiune mare
ce salută lingându-mi mâinile
în fiecare dimineaţă când intru
şi mişc mobila greoaie
a gospodinei designer
soţia directorului ziarului
ce cu voce înaltă băcăie
în fiecare zi sfântă mirosul de amoniac
pe cârpele cu care trebuie să curăţ
până-mi vine greaţa cirotică din motive chimice.

Nu ştiu dacă să plec

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clarence Fawcett

Moartea neaşteptată a lui Eugene Carman
M-a pus pe lista de promovare la leafa de cincizeci de dolari pe lună,
Aşa cum spusesem în noaptea aceea soţiei mele şi copiilor.
Dar n-a fost să fie – cred că
Bătrânul Rhodes mă suspecta că aş fi furat păturile
Şi că le-aş fi vândut pe ascuns
Pentru a plăti facturile fetiţei mele la doctor.
Apoi, repezindu-se ca ca o hultan, bătrânul Rhodes a lansat acuzarea,
Dar a promis să-mi ajute familia
Dacă mărturiseam, aşa că am mărturisit,
Implorându-l să ţină confesiunea departe de presă,
Am rugat editorii acelaşi lucru.
În acea noapte poliţistul m-a ridicat de acasă
Şi toate ziarele, cu excepţia lui "Clarion",
M-au prezentat drept hoţ.
În oraş bătrânul Rhodes era promotorul moralei creştineşti
Şi dorea ca prin mine să ofere un exemplu.
Oh, well, ştiţi cât au plâns copii,
Cât de ruşine i-a fost soţiei şi cât m-a urât după aceea,
Şi cum am ajuns să zac aici.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carantina minţii

Moartea umblă zveltă din zvon în zvon
De a fugit şi preotul de la amvon
Alături de corupţi sfinţiti
Arătându-vă cât sunt de nesimţiţi

Şi stând cu bani într-o carantină
Afirmă că sunt fără vreo vină
Şi-n a lor taină-n şuşotită cină
Vor să fure lacrima ce o să vină

De la cei-n străinătate alungaţi
Ce cântă "ne daţi sau nu ne daţi"
Pită cu sare şi o vindecare
La astă predicată dezbinare

De partide neamului Cerbere
Când totul în ţara asta-ncet moare
În mâini de curve şi "masteraţi"
Dorind să-mpartă lacrimi-n arginţi

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăii

Noi n-o să ne-nţelegem niciodată
şi casă bună n-am făcut prin ani
căci mâna voastră veşnic e pătată
de sângele românilor sărmani
Trufaşi, şi cruzi, şi fără de măsură
nici fiarele pădurii nu-s ca voi
cu ochii tulburi, injectaţi de ură
visând la un mileniu de noroi

"Să piară-n veci valahilor sămânţa
sunt mult prea vechi şi prea s-au înmulţit
din Cluj la Satu Mare şi Săpânţa
auzi doar graiul lor nesuferit!
Afară cu valahii! Sau la moarte
exterminaţi-i până nu-i târziu
mutaţi-le hotarul mai departe
pe-aici să nu rămână unul viu!"

Şi aţi trecut la fapte glorioase
dar simpla crimă nu era de-ajuns

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisorile tale

Nu ştiu de ce am aruncat scrisorile tale,
Nu mă întreba, cred că nici nu-ţi pasă.
Oricum, azi nu se mai scriu asemenea scrisori,
Poate doar la recuzită de teatru.
Cum ţi se par acum, puerile, desuete?
Dealtfel, le-ar fi stat foarte bine
Prăfuite în podul vreunei case,
În colbul din mijlocul drumului,
În cenuşa vreunei sobe părăsite,
În fumul care bântuia odată pe deasupra oraşului.
Dintre alte sute de nimicuri,
Nu ştiu cum naiba am aruncat
Tocmai scrisorile tale!
Apropo, pe ale mele le mai ai?
Le mai citeşti?
Nu că ar avea mare importanţă,
Oricum ai aruncat anii aceia la gunoi,
I-ai mototolit împreună cu ziarele vremii,
Cu evenimentele locale de doi bani,
Cu amantlâcurile tale nenorocite.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probleme în paradis

S-a dus vremea-n care latifundiarul
Era zmeu, bătea-n direct şi ziarul
Sau când oferea picante declaraţii
Ce făceau mereu sute de senzaţii.
Aseară era extrem de dezamăgit
Fiindcă-a băgat bani ca un tâmpit,
Iar formaţia pe care de ani o ţine
Rămâne cea mai mare ruşine.
I-a criticat în stânga şi-n dreapta
Pe cei care nu găsesc deloc poarta.
Suparat... fiindcă le dă bani de case,
Dar ei nu leagă nici două pase.
A ajuns să creadă că a fost trădat,
Că jucătorii lui au făcut un mare blat.
Ori că a venit cu coada necuratul
Să piardă din nou campionatul.
Un lucru e clar, ca de fiecare dată
A rămas trist şi cu buza umflată.
Însă deloc nu poate el înţelege
Cum de greşelile din trecut n-au fost lege.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (26 februarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua femeii

îmi amintesc constelaţia tatyana,
ceva între coapsele tale şi jumătate din împărăţia tatălui meu
nu-i plăceau luptele cu tauri
duminica,
la biserică pe acelaşi rând cu diavolul
mestecam nucă betel şi injurii la adresa partidului
aflat la putere,
călăreţul galben şi-a tăiat o felie din tortul pregătit pentru nuntă
a răsturnat vasul cu apă sfinţită
şi-a sărit peste rugăciune.

tăceam între cei doi ghiocei-
sfârcurile tale ce musteau de dorinţă-
ai dreptate laptele nu pătează dar nici bine nu-ţi e
să calci legea cu privire la dulce,
dragă îmi era beţia de vin!

muma punea ziare în geam
să nu vină ulii
pe câmp

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Editor Whedon

Să fii apt pentru a sesiza fiecare aspect al problemei;
Să fii în oricare parte, să fii totul, de nimeni dependent;
Să ajustezi adevărul subordonându-l unui scop,
Să foloseşti sentimentele mari şi pasiunile familiei umane
Urmărind un plan pre-stabilit, un finalitate ştiută dinainte,
Să-ţi porţi masca precum actorii greci;
Ziarul tău de opt pagini – în spatele căruia prosperi,
Proclamând prin mari microfoane:
"Acesta sunt eu, colosul",
Trăind astfel viaţă de şarlatan,
Otrăvind lumea cu cuvintele anonime
Ale sufletului tău clandestin.
Să scurmi murdăria scandalurilor pentru bani,
Expunând-o vânturilor răzbunării,
Sau să trafichezi hârtii
Strivind reputaţii, sau chiar trupuri, dacă era necesar,
Pentru a câştiga cu orice preţ, mai puţin al vieţii proprii,
Gloria puterii demoniace, subminând civilizaţia,
Ca un copil paranoic care pune un butuc pe linia ferată
Şi face să deraieze trenul accelerat.

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Low cost

balcani case de amanet X-uleşti în funcţii de conducere
dimineţi când trec femei trupeşe spre birou
tu şi aşteptarea penibilă la market reclamele fluorescente cu sex dezinhibiţii
apoi cartierul învelit într-o peliculă din care curg doar animozităţi
cu descinderi la vecinii din stânga/ cai ciolănoşi străpunşi de lama foamei
şi scriitorul pitit în sertar care îşi îngăduie un repaus
i-a scăzut libidoul/ nu îl interesează nici starea naţiunii

ieri oamenii se visau roboţi urau câmpul nedefrişat acel mecanism numit libertatea firului de iarbă
acum sunt ahtiaţi după ecosisteme şi privacy
niciun gram de industrializare zero politică
oraşele sunt nişte luminatoare înguste
probabil de aceea ne reconstruim cu doctori fără arginţi avocaţi clonaţi şi vorbitori nativi imperfecţi

te poţi întâlni cu duplicatul tău la mall/ el profită de reduceri îşi caută job part time dă anunţ pe matrimoniale şi se plimbă pe banii guvernului
ca cetăţean de rangul I
timpurile când vedeai politicieni prin ziare s-au terminat
acum umblă cu liste sau îşi fac selfie cu tine prin palatul parlamentului
în perioada următorului mandat
însă eşti fericit că ai prins această cursă low cost spre cartierul rezidenţial numit Pământ

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa valorilor

Moartea este o favoare...
Eminenţi ce ne tot mint,
Puzzle, critici literare.
Luptă,-n suflet sfredelind
Ploaia care-n inimi arde...
O tornadă-n călimară,
Val de verbe, iz de şoapte,
Peste-o literă amară.

Moartea este o favoare!
Corbi cu litera-n tipsie
Zboară-ntruna. Din ziare,
Pentru-un ciob de poezie,
Croncăne precum un tunet
Şi rănesc pământu-n noapte,
Iar după atâta trudă,
Primesc doar un blid de şoapte.

Eminenţi ce ne tot mint,
Slăvit fie caşcavalul!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De... foaie verde

Foaie verde de dolari
strânşi pe timpuri chinuite,
-lepădaţi, că-s alţi mai mari-
din hoţii de... "învechite"...

... de fabrici, sonde, uzine
CAP-uri, cooperative,
rafinări de stil... benzine,
şpăgărăi, TV de "dive".

Din salarii de o mie,
unii-au strâns mai mult ca Statul;
"vrednici" şi-au făcut moşie
cu piscină şi Palatul!

Stau cu fundurile pe fonduri,
căscând în amiaza mare,
vânzându-şi între ei "bonduri";
senatori, parlamentare!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măgarii ziarişti şi virusul inventat

S-a întâmplat s-ajungă în ogradă,
Un virus inventat, ce da din coadă
Ca orice animal, dar nevăzut,
Înspăimântând tot satul, cum a vrut
Guvernul unui lup corcit german,
Care-şi dorea puterea mai avan
Decât i-o adusese lui la bot
Bovinele chemate-n sat la vot.
Şi se plimba Covidul, c-aşa-l cheamă,
Făcându-i guvernanţii şi reclamă
La televiziuni de ei plătite,
Să bage spaimă mare între vite
Şi să le-ndemne-n fiecare clipă
Să se ferească de-acest soi de gripă,
Purtând pe bot o mască protectoare;
Mai mult, să nici nu iasă la plimbare,
Să stea închise-n grajd, să nu mugească,
Iar dacă ies cumva, să poarte mască.
Şi-atunci măgari din presa mituită,
Cu răgete-ncepură să emită

[...] Citeşte tot

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti fumat albule

eşti fumat negrule şi marijuana
te duce departe în extaz
ajungi din nou la woodstock
de unde ai plecat
bei whisky cu gheaţă
şi bere cu gust de scrum
de havană de contrabandă
ajungi stors ca o lămâie
ai trece pe lsd da' nu ai bani
niciodată nu ţi-ai permis un televizor
să-l vezi pe nixon
sau pe kennedy împuşcat
ai citit despre liberalismul american
într-o gazetă cu foii galbene
unde ai învelit un cheeseburger
cu ceapă prăjită şi sos
fumezi marijuana stând în fund
ascultând-o pe janice joplin

eşti fumat albule eşti

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian: Îmi permiţi să stau aici, lângă tine?
Lucian: Lasă gluma, blondule; bineînţeles că-ţi permit...
Iulian: Şi totuşi, cu ce-ai supărat-o pe colega ta, domnişoara consilier?
Lucian: De ce n-o întrebi chiar pe ea?
Iulian: Poate am s-o întreb, dacă voi avea ocazia. Crezi că mi-ar răspunde?
Lucian: Nu ştiu... Cum rămâne cu presa? Nu te mai deranjează ce scriu ziarele despre mine?
Iulian: Presa?! Dă-o încolo! Ce ştiu oamenii aceia despre fiul meu? Am avut prilejul să constat că nu prea multe. Lasă-i să scrie ce-or vrea; nici că o să mai cumpăr ziarele de acum încolo!
Lucian: Cum aşa?! Renunţi la hobby-ul tău din fiecare seară?
Iulian: Ce hobby?! Prosteală, pierdere de timp şi de bani. Dacă renunţ, am doar de câştigat.
Lucian: Chiar crezi?!
Iulian: M-am convins. Nu vreau să mă las influenţat de ce scriu ziarele; nu mă interesează! Tu eşti mult mai important, doar eşti fiul meu. Şi orice ar fi, vreau să ştii că sunt mândru de tine! Ah... Uite cum mi-am făcut sânge rău, ca prostul, din cauza unei reclamaţii, când de fapt, era atât de simplu; n-am putut dormi deloc până acum, toată noaptea; mi-era imposibil! Nu-mi place să te ştiu trist, mai ales din cauza mea.
Lucian: Nici eu n-am reuşit să dorm, blondule. Poate îţi vine greu să mă crezi, dar mă deranja să te ştiu supărat pe mine.
Iulian: Aş, supărat; mă prosteam...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi de viaţă

acoperişul privirii mele a ruginit, cad gânduri
păduri unduiesc suflete, ne ţinem de mână
cerul este pictat, cu răsăritul spre apus
picăţele în coloane, cântă pâmântului adormire
o fereastră de sus, spre jos se oglindeşte
inima ne numără, cu clipe

se depărtează zarea şi ceţurile ne cuprind
trecem strada, iar pietrele rămân statui de amintiri
ramurile norilor împletesc fuioare, cad fire de apă
în palma ta ţin gândul, mă refuz se merg spre iarnă
geanta în care îţi duci bagajul veţii este uzată
haina mea nu se asorteză cu trotuarul

mulţimea-i pestriţă, privirea ei este ameţită
un nebun agită un ziar şi strigă:
nu îmi este foame, nu îmi este frig!
în căminul unei şcoli, portarul numără sute
fetele sunt puţine
păstori de turme, analfabeţi sau foşti maidanezi

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Gardă de corp personală?! Dom' director, mi se pare o exagerare.
Traian: Deloc, Luci. Crede-mă, în perioada următoare, veţi avea nevoie chiar şi de aşa ceva. Desigur, cheltuielile vor fi asigurate de Institut, nu veţi scoate bani din buzunarul vostru.
Lucian: Nu despre plata body-guarzilor e vorba, dom' director.
Mihai: Eu în mod sigur n-am nevoie de gardă personală de corp.
Traian: Îmi dau seama că te-ai descurca şi singur cu protecţia, tinere, sau că i-ai putea "aranja" rapid pe body-guarzii repartizaţi ţie, dar nu cred că-ţi poţi permite un asemenea comportament. Trebuie să te conformezi situaţiei existente şi să accepţi ajutorul persoanelor autorizate legal să se ocupe de protecţia unor cetăţeni, altfel ne vom confrunta cu alt gen de neplăceri. Închipuie-ţi că ziariştii, reporterii şi alţi reprezentanţi ai mass-mediei de abia aşteaptă subiecte de genul "şeful securităţii misiunii s-a luat la bătaie cu X sau Y" sau altceva asemănător şi nu ne putem expune atenţiei lor prin astfel de manifestări.
Mihai: Domnule director, vă rog... Nici nu mi-aş fi permis să mă comport astfel; e împotriva a tot ceea ce am învăţat. Nu sunt un bă-tăuş de rând, nici măcar unul profesionist. Cum vă puteţi închipui una ca asta?
Traian: Bine, tinere. Scuză-mă, te rog; n-am vrut să te jignesc! De altfel, nu mi-am închipuit deloc aşa ceva, pentru că dacă aş fi gândit astfel, m-aş fi împotrivit categoric numirii tale în această funcţie, ba chiar prezenţei tale în echipaj; dar nu este cazul. Ştiu că eşti foarte civilizat şi corect.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziduri

ne-au zidit în concepte cu cărămizi de timp furate
ne-au pus drept monede cu chipurile şi vieţile noastre
credite pentru viitor, în buzunarele lor

ne-au pus cămaşa timpului hoţiei din ei, răpindu-ne încă odată libertatea
şi-au construit castele călcându-ne pe suflete
ne-au golit viitorul, chiar şi pentru copii care nu sau născut

în săli uriaşe stabilesc doar destinul găştilor, sub semnul crucii întoarse
semn fără Dumnezeu
Palatul Poporului a fost şi este cea mai groaznică pagină de istorie, din noi
în subteranele lui sunt înlănţuite şi strigă două epoci
cei morţi, cei vi şi fără libertate până în 90 şi cei de după, fără viitor

din realitate au făcut o mass-media uriaşă mincinoasă pe ecranele ochilor tuturor
au pus un film nesfârşit cu minciuna lumii lor în culori pastelate
cu falşi duhovnici şi măşti de circ, cu analfabeţi
cu saltimbanci îmbrăcaţi în politicieni
cu magistraţi din lumea lor

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (iulie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenire

Omenire aşezată pentru guri de arme,
O rafală de tobe, frunţi de luptători întunecate,
Paşi prin neguri de sânge; fierul negru să sfarme
Disperarea, Noapte în creierele disperate:
Aici e Evei umbră, vânătoare şi roşii bani.
Înnorare, lumina străbate Cina cea de Taină.
În pâine şi în vin o blândă tăcere locuieşte
Şi doisprezece sunt cei adunaţi la număr.
Noaptea în somn ei urlă sub pomii de măslin;
În răni şi-afundă Sfântul Toma mâna.

Comentarii

Scrisă în septembrie / octombrie 1912, probabil în Innsbruck, cu mult înainte de izbucnirea primului război mondial, perioadă la care ne gândim în mod inevitabil la citirea primelor versuri, atâta timp cât cunoaştem circumstanţele vieţii lui Trakl. Textul este publicat în revista "Brenner", nr. 3/1912.
Primele trei versuri vorbesc despre "Omenire aşezată pentru guri de arme", "rafală de tobe", "frunţi de luptători întunecate", "neguri de sânge" şi "fierul negru".
Imagini marţiale care sună ca o premoniţie a primului război mondial. Pentru astfel de "premoniţii", au existat o mulţime de ocazii în timp, ziarele erau pline de dovezi ale unui pericol iminent de război. Trakl a fost, de asemenea, implicat profesional în armata austriacă şi, astfel, a fost cu siguranţă familiarizat cu evenimentele din jurul primului război balcanic din octombrie 1912 şi cu conflictul balcanic în totalitate de la anexarea Bosniei şi Herţegovinei de către Austria în 1908.
Versul patru pare a fi un punct de plecare pentru situaţia intelectualului în faţa pericolului evident al unui război major: "Disperarea, Noapte în creierele disperate". Aici, tranziţia la o temă care continuă pe şase versuri nu duce la război ci la doctrina şi iconografia creştină: a "Evei umbră", "Cina cea de Taină", "pâine şi vin", "doisprezecee sunt cei adunaţi la număr", "pomii de măslin", "Sfântul Toma" şi "răni".
Având în vedere lumea imaginilor din primele trei versuri, acestea par "resignaţiune / restabilire". Speranţa, se pare, nu poate da decât mărturisiri credinţei, religiei creştine: "În pâine şi în vin o blândă tăcere locuieşte". Figura îndoielii creştine prin excelenţă, "Sfântul Toma", este citat în ultimul vers cu experienţa sa de convertire.
Kurt Pinthus vorbeşte despre "Humanity Twilight" în antologia sa de poezie expresionistă, publicată pentru prima oară în 1920. Textul Traklian, cu un titlu corespunzător şi un subiect asemănător nu este inclus acolo, dar caracterizează totuşi programul pe care Pinthus îl atribuie expresionismului cu alegerea unui titlu, a unei globalizări a conştiinţei intelectuale sub semnul escaladării intereselor naţionale de stat.

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joe Bradley: Cât ar valora un interviu adevărat cu această femeie?
Domnul Hennessey: Te referi la Alteţa Sa?
Joe Bradley: Cu siguranţă nu mă refeream la Annie Oakley, la Dorothy Lamour sau Madam... Cât ar costa?
Domnul Hennessey: Ce-ţi pasă ţie? Ai atât de multe şanse să faci asta ca...
Joe Bradley: Ştiu, dar dacă aş reuşi, cât ar valora?
Domnul Hennessey: Ei, bine, o simplă discuţie despre lumea în care trăim probabil că ar valora vreo 250. Desigur, părerile ei despre modă, ar valora mult mai mult, poate chiar o mie... de dolari.
Joe Bradley: Dar eu vorbesc cu ea despre părerile ei în materie de orice. Dorinţele secrete ale unei prinţese. Gândurile ei cele mai ascunse, dezvăluite reporterului tău personal, într-un interviu intim şi exclusiv. (Şeful său rămâne cu gura deschisă la gândul unei astfel de posibilităţi.)
Joe Bradley: Nu prea îţi e de folos, aşa-i? M-am gândit eu că n-o să-ţi placă.
Domnul Hennessey: Vino încoace. Presupun că ai discuta şi despre aspectul emoţional, nu?
Joe Bradley: De fapt numai despre asta e vorba.
Domnul Hennessey: Şi vei face poze.
Joe Bradley: S-ar putea. Cât valorează?
Domnul Hennessey: În mod special un astfel de articol ar valora chiar şi cinci mii de dolari pentru orice ziar.
Joe Bradley: Ai spus cumva cinci mii? Vreau să îmi promiţi asta şi să dăm mâna.

replici din filmul artistic Vacanţă la Roma (2 septembrie 1953)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!