Citate despre barbă și timp, pagina 3
XII
Dacă te îndoiești în ascuns de un lucru,
gândești mai mult asupra lui
în timp ce din bărbile ca niște rădăcini
va crește pe guri tăcerea mătăhăloasă,
din mințile voastre pornește spiritul
care - auzit - va fi al tuturor
poezie de Ioanid Romanescu din Zamolxis (1988)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știai că lupii ucid de plăcere?
Când doar copitele
nisipul fin al plajei
îl mai aruncă-n mare
și-un soare desuet
discret îmi bate-n geam,
păscută-s de nesomn
și în cenușă,
amurgul clar îmi dojeneam.
Un lup stingher
clar, colții și-i împlântă
în visul meu
care-și îndreaptă pașii
spre niciunde,
și în durerea umbrei
ce avid mă soarbe
nisip de plajă,
pe veci voi rămânea!
În tropot viu,
și-n colț de lup
mă regăsesc,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Cernea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șase peisaje semnificative
I
În China
Un bătrân stă
La umbra unui pin.
El vede florile de pintenul cocoșului,
Albastre și albe,
Clătinându-se în vânt
La marginea penumbrei.
Barba lui se mișcă în vânt.
Pinul se mișcă în vânt.
Astfel curge apa
Prin buruieni.
II
Noaptea are aceeași culoare
Ca brațul unei femei:
Noaptea, femela,
Obscură,
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Repaosul
Cum soarele, prea roșu, căzuse peste culmi,
Am străbătut păduri necunoscute
(Tufișuri încâlcite printre ulmi sau plaiuri cu stejari bătrâni) înfrigurați, cu baionetele la armă
Și armele înțepenite-n mâni.
Urcam pe drumul plin de bolovani,
Lăsând în spate cea din urmă zi,
Pândeam, pândiți de negurile serii.
Gândind la fiecare bot de deal:
Aci va fi
Și-acum suntem în marginea de sat
Dintr-un tărâm necunoscut și-apropiat.
Din culmi împădurite,
Reci obârșii,
A coborât
Pârâul cu pietroaie mari de munte.
În înserarea fumurie
Se-nnegurează orice amănunte
[...] Citește tot
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curțile vechi
De veacuri, părăsite pe-ascunsele coline,
Zac curți pustii... Acolo tăcerea stăpânește
Și-n verde mantă mușchiul cuprinde și-nvelește
Surpata zidărie și frântele tulpine;
Și-mpodobind ceardacul cu grelele-i ciorchine,
Sălbătăcita viță pe stâlpi se-ncolăcește,
Cu iedera cea neagră ce-n streașini împletește
O lucie cunună uitatelor ruine.
Adânc ca de o vrajă par ele adormite,
Pe iaz visează-ostrovul de sălcii despletite;
Nu tremură o frunză, nu mișcă fir de iarbă,
Și-n tăinuita culă, țintind priviri viclene,
Zâmbesc către domnițe boieri cu lungă barbă,
Purtând pe nalta cucă surguci cu mândre pene.
poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Indignation" Jones
N-ai crede, nu-i așa,
Că m-am tras dintr-un neam ales, din Țara Galilor?
Că eram de origine mai pură decât tot gunoiul alb de aici?
Și dintr-o linie genealogică mai directă decât
Cei din Noua Anglie și virginienii din Spoon River?
N-ai crede că am fost școlit
Și că am citit cărți.
Vedeți în mine numai epava de om
Cu părul nepieptănat și cu barbă,
Cu haine zdrențuite.
Tot fiind lovit și jignit continuu,
Uneori, viața unui om devine un cancer
Umflându-se într-o excrescența stacojie,
Ca mucigaiul de pe știuleții de porumb.
Aici am fost eu, un tâmplar împotmolit în mocirla vieții,
Înspre care am mers gândind că este o pășune,
Cu o târfa de nevastă și cu biata Minerva, fiica mea,
Pe care voi ați chinuit-o aducându-i moartea.
Așa m-am târât, ca un melc prin zilele
Vieții mele.
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River (1915), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laudă reprezentanților poporului
Când tac îi luăm drept luminați.
Doar că tăcuți nu sunt de fel.
Au bărbi de-apostoli lungi de-un braț
și gratis patul la hotel.
Îi vezi mergând spre parlament
să ne slujească-n mod concret.
De i-ai petrece mai atent,
ai observa: merg la bufet.
Se tem grozav de zeflemea,
iar faptele le sunt erori.
Și le e frică, tot așa,
de-alegeri, nu de-alegători.
La șaptezeci de ani abdică,
iar când să plece stai, dar cum?!
De ești cărunt, poporul se ridică.
Poporul se ridică-oricum!
pamflet de Erich Kastner din Zarvă în oglindă, traducere de Dragoș Carasevici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu cumpărați
s-a stricat ceasul unor vremuri
cesornicarul a fost închis, de mulți ani
ia ieșit barba prin ziduri
un geam tremură și se sparge
șoseaua s-a prăbușit dincolo de cer, totul este haos
o mânuță de copil se zbate-n zidul zile de ieri
am cumpărat fiecare dintre noi cu monezi din viitor
speranța deaja îngropată de ieri
într-o stație de viață, o femeie strigă către orașul fără ziduri
nu cumpărați de vreți a mai fi, zile pentru ei
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roșu sângeriu - tăcere
Vine o vreme când asculți tânguirea timpului,
păcălit își plânge cu lacrimi secunde în barbă.
N-a reușit să plece cu toate cele ale cerului
nici seva din albastrul de credință să ți-o soarbă.
Te-a prefăcut în nescrisă pulbere de cuvânt.
Ai îmbrăcat cu litere de- o șchioapă veșnicia,
filele goale ale vieții aruncate pe pământ
le-ai transformat în arta de-a scrie poezia.
Acum când timpul te trezește din visare
zâmbești șăgalnic florilor de mac,
saruți petalele ce stinse în uitare
apleacă lin corola, plâng... și tac.
Tu mângâi roșul sângeriu
al macilor, mâinile îți tremură ușor,
tăcând te-ndepărtezi întrun tîrziu
spre visul din eternul florilor.
poezie de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuiau să poarte un nume
Eminescu n-a existat.
A existat numai o țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna își avea cuibar rotit.
Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii -
"Miorița" și "Luceafărul" și "Scrisoarea III".
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata craiului din cetini
Un colț întreg de lume s-a fost înspăimântat
De spada și curajul lui Tabără-mpărat,
Domn mare și puternic din țara cu nenorii.
El trece-n șir de taberi cum trec secerătorii
Prin holdele răscoapte; cu brațul său robust
Deschide-o cale lată pe unde-i drum îngust
Și zboară fortunatec prin rândurile dese
Și-n veci cu biruință din grele taberi iese.
Deci dusu-mi-s-a veste prin lume și prin țări
Și s-a pierdut în umbră de-albastre-ndepărtări
Că, de-ai cerca prin lume de-a lungul și de-a latul,
Voinic nu poți să afli ca Tabără-mpăratul!
Dar totodată veste și vorbă s-a pornit,
Că Tabără-i om dosnic și-i trist necontenit
Și cât e ziua dânsul cu nimeni nu vorbește,
Cât parcă ceva-l doare și nu știu ce-i lipsește;
Că-i tot mereu pe gânduri și-i vecinic supărat.
Dar pentru ce?... De-aceea, că bietul împărat
Avea trei fii războinici, ca nimeni pe sub stele,
Frumoși în zi de pace și tari în zile grele
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la barbă și timp, dar cu o relevanță mică.
Rugă tăcută
Mă rog luminii să coboare
Umblând peste pădure ca o boare.
Brazilor adormiți mă plec să le sărut
Bărbile lungi frunzișului căzut
Pașii mei rari îi povestesc în șoapte
Spaimele cerbilor de miazănoapte.
Mă rog peregrinului, tristului vânt,
Să uite dacă sunt sau nu mai sunt,
Să poarte printre lacuri mai departe
Viața de pasăre a frunzelor moarte
Mă rog pădurarilor să lase
Deschise ușile colibelor joase,
Cărărilor mă rog să mă caute poate
Când noaptea va fi dusă jumătate,
Și-ntr-un-târziu mă rog Craiului Nou
Să-mi sape cavoul în timp, în ecou,
Când raza lui halucinantă, rece,
Pierdută prin văzduh mă va petrece.
Pe urmă n-am să mă mai rog nimănui
Va crește pe arbori mușchiul verzui,
[...] Citește tot
poezie celebră de A.E. Baconsky din Fluxul memoriei (1967)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copleșit
sunt fugar prin gândurile mele
prea multe
prea atotcuprinzătoare
insuficient să pierd urma
flăcării albastre
mai am o șansă în pescuitul sportiv
acolo sunt stăpânul inelelor
de pe lansetă
peștele își râde în barba mea
secundele unei eternități
de ape
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moș Crăciun
Eu l-am văzut pe Moș Crăciun:
E un moșneag...
Cu barbă albă, cu cojoc și cu toiag,
Ca toți moșnegii care trec pe drum.
Departe, într-o țară fermecată
În care nimeni n-a ajuns vreodată,
Stă singur cuc într-un bordei de fum.
Bătrânul, Moș Crăciun!
[...] Citește tot
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La final
un om a murit
lumea aleargă în grabă să vadă spectacolul
soarele se scaldă dureros în mare
marea e neagră
chipul lui e frumos
fruntea înaltă, barba albă
pe buze un surâs ireal
și ochii...
ochii închiși
lui nu'i pasă
aici timpul a murit, la sfârșit...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine Moș Crăciun...
S-a zvonit acum pe-aici
Că un moș cu barba albă
Și cu sacul plin cu daruri
O să vină la cei mici.
Și dacă ai fost cuminte,
Pentru tine Moșul are
Multe daruri minunate,
Doar să ai un pic răbdare.
Căci de vrei să le primești
Ai o mică datorie...
Trebuie acum să spui
Cum știi tu... o poezie.
Să crești mare, fericit,
Tu, copil frumos și bun,
Și la anul am să vin
Tot așa... de Moș Crăciun.
Elena Bulancea (21 decembrie 2011)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Trebuiau să poarte un nume
Eminescu n-a existat.
A existat numai o țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna își avea cuibar rotit.
Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii -
"Miorița" și "Luceafărul" și "Scrisoarea III".
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii
Și cu turcii.
În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moș Gerilă este versiunea sovietică a lui Moș Crăciun, menită să-i înlocuiască pe Tata Crăciun sau Koliada, la Crăciun, și pe Babușka la Epifanie. Moș Gerilă (Ded Moroz) era înfățișat ca un bătrân cu barbă albă, într-un veșmânt lung, cu blană. În cadrul campaniei duse de comuniști împotriva religiei și a vechilor ei tradiții, Moș Gerilă era cel care aducea daruri de Anul Nou, însoțit de o tânără atrăgătoare - nepoata sa, pe nume, Snegurocika, Fecioara Zăpezilor. Supraviețuirea sa în lumea postcomunistă este deocamdată incertă.
Gerry Bowler în Enciclopedia Crăciunului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
În sfârșit dă Dumnezeu și musculița ajunge și la măsuță, drept deasupra ceaslovului. Se lasă ușoară, zbârnâind mulțumită, pe foaia unsuroasă, pe ale cărei colțuri de sus picăturile de ceară stau ca niște peceți. E doar obișnuită cu cărțile bisericești; nu o dată ieșise sătulă din biserica de peste drum. E atâta hrană pe foile îngroșate parcă de urmele degetelor tăvălite prin grâul dulce al colivelor. Iar aici, pe o margine, a dat tocmai peste ce căuta: o pată, zaharisită proaspăt, arăta că degețelul ce-și lăsase urma avusese grija să se înmoaie dintru-ntâi în dulceață. Musculița se pune pe ospătat; prăpădenie de lacomă ce-i! Numai din când în când prinde, cu ochișorul, roșul slovei mari din susul foii, un S frumos, încondeiat cu măiestrie, ca și cum ar fi fost țesut la începutul rândului: "Slavă ție". Atunci își aduse aminte cum necăjise mai zilele trecute, la o leturghie, pe-un das căl, căruia îi rămăsese pe barbă, lângă buze, un fir de grâu uns cu miere. Până ce n-a gustat din miere nu s-a lăsat; dar bietului om i-a ieșit sufletul alungând-o.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Musculița
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A venit la mine Moșu'...
Stăteam la geam pe înserat
Speram să ningă-oleacă,
(Mai mint și eu, eram pe chat
Ca vremea să mai treacă),
Deodată sar și mă trezesc
Cu Moș Crăciun în casă,
Îmi bagă ho, ho, ho, firesc
Prin barba lui cea groasă,
Îi spun să stea lângă cuptor
Îi dau vin fiert și șuncă
Dar el îmi zice-un plugușor
Scăpat ca din speluncă:
-Aho, aho, măi cetățene
Stai și nu te umfla-n pene,
C-am venit s-aduc ulcica
Cu-ndelemn de la bunica,
Cu făina pentru pizza
Și cu zahăr Coronița
Tu dospește-ți aluatul
Iar guvernu-ți dă rahatu';....
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (22 decembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre barbă și timp, adresa este: