Citate despre bere și noapte, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la bere și noapte, dar cu o relevanță mică.
Ophelia, bff
Când te-am luat de mână în taxi
am simțit degetele tale ca o prelungire a sinelui,
un adevăr cast și fragil, o victorie a mea să te pierd
și înainte, când vorbeam la masa rotundă, degetele
strânse în jurul dozei de bere irizau mici flame
care mă făceau să tresar și să dau răspunsuri tâmpite
despre renaștere, că drumul în sus și în jos e același, probabil
ca mângâierea, că numai prin persuasiune Adam s-a lăsat părăsit de Elohim
cu toate că singurul lucru care mă interesa era traseul flamei
în jurul gâtului unde o venă pulsa în sus și în jos
și m-am temut pentru tine, ani în șir te-am jelit,
dar acum știu că ea se apropie, ca o poetă de moarte,
și încerc, lovind cu degetele pe volan,
să-mi amintesc melodia ce sfâșia noaptea în care am plătit cursa.
poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentimente incolore
acea zi fără echinocțiu mi-a schimbat viața/știai că sunt în palma ta
ca o brichetă stricată
nu puteam să întorc orele cu acea cheie uriașă de la intrarea în orașe
iar tu lipeai asfaltul de pe autostradă îmbrăcat într-o uniforma incoloră
și beai stupid de sincer o halbă de bere
ca toți artiștii nerealizați
ți s-a spus vreodată că sistemul solar este populat cu emoții pure,
din toți arborii va curge dragostea aia cu iz de filme în 3D
și, doar eu, voi fi țigara slim strivită de asfalt/
ultima ta noapte zen
de parcă aici poți trăi în parcări subterane ∞love
și absolut niciodată nu te vei lăsa sedus
de liniile verticale ale morții
iar acest sentiment de autoizolare ne va împlini sufletește
căci eu și cu tine venim din câmpiile ivorii
tineri victorioși capabili de a ne multiplica pinkemoji
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rădăcini
nu știi cât de importantă
ți-e identitatea
până când nu începi să simți
că o pierzi
a început
numărătoarea inversă
ding-dang
numai câteva shift-uri
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne iubim, chera mu
să ne iubim, chera mu, să ne iubim tujur
că mâine vom fi pradă inundațiilor, surpărilor de teren, bețiilor crâncene,
că mâine un ieri cu labe de păianjen de fân îți va umbla în cârlionții de flori ai coiffurii
zăpăcindu-te, ambetăndu-te...
să fim tandri, bâigui poligonul cățelu lipindu-și irișii
de șoldurile voluptoase ale autobazei filaret
să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu
să fim tandri, mai zise o muscă.
primăvara ne lingea ca un pechinez pe față, pe mâini
ne făcea să ne întrebăm ce gust om avea pe limba infinită a nopții plină de autocare și stele,
primăvara ne mângâia depășind uneori limitele maternității sau prieteniei nevinovate
arătându-și provocatori sânii reci sub jacka ei de turcoaz jerpelit
oh, mai rămâi, șopti lustra către o scamă de pe covor,
nu vrei să te urci la mine? bem ceva, ascultăm muzică, îți arăt biblioteca...
nu vrei să rămâi în noaptea asta la mine?
să ne ținem de mână, îi spuse un medic primar de la spitalul emilia irza
iepurelui de tablă din vitrina cu jucării.
să ne iubim, să ne amăm, să creștem și să ne înmulțim
cântau tergarulile și velurul, drilul și chembrica pe gabroveni
le răspundeau până la răgușeală plutonierii și norișorii
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fețe întoarse
oamenii sunt fețe-ntoarse, în zilele în care-s supărați
iar în nopți întorc spatele, obosiți de ce poartă-n ei
și numără timpul pentru ca să treacă
suntem absurzi!
de multe ori, alții ne fac baie minții
și ne-o spală
la unii de tot, au ăștia un detergent dat dracului de tare
lăsăm iubita, nevasta și luăm secretara, să o studiem
dar nu oricum și nu oriunde
cred că imaginația crește odată cu tesiunea momentului
de aceia unii pun borduri duble, să nu ne inunde sufletele
dar ne inundă fețele
cu cât dau mai mult pe-o noapte, cu atât le crește rangul social
maidanul a rămas undeva departe, arătura vieții a uitat
plugul pâinii, poiana și țărâna satului
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărin Motanul
Era de râs prin sat, la Gura Văii
Iar noaptea nu prea mai putea să doarmă;
Era bătrân pe lângă toți flăcăii
Ce se-adunau să bea (făceau și larmă).
Era de-un leat cu ei doar... pe la minte
Și, cot la cot sau bere după bere,
Turnau întruna bancuri, iar Axinte,
Patronul cârciumii, striga: "Muiere,
Mai vino cu un rând, că plânge masa!"
... Și se distrau în noapțile de vară.
Doar că era Nebuna, Ofticoasa,
Pe care-o deranjau și zi, și seară,
Că nu putea dormi de gălăgie;
Zicea că nu putea ieși la budă
De frica lor, că s-ar putea să fie
Ori violată, ori văzută nudă,
[...] Citește tot
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Wonderland
Fața ta e netedă și strălucește în toată monotonia asta ca o doză de cola în deșert.
Ochii tăi, două capace de bere sub care scrie, cu litere mari și negre,
AI CEA MAI MIȘTO
GAGICĂ DIN LUME,
un mesaj proiectat care pâlpâie constant
pe un ecran uriaș
la care privești,
din scaunul tău de director înconjurat de conexiuni cerebrale indecriptabile,
c-un trabuc cubanez între degete
și un zâmbet
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dioptrii pentru privit moartea în ochi
viață
te-am trăit viață te-am trăit
am alergat cu peste o sută bătăi de inimă
până când mi-am dat kilometrajul peste cap
complice la rostogolirea mărului
și la alte rostogoliri biblice
mi-am făcut pârtie printre sâni galbeni ca de gutuie
am atârnat nopți întregi intre buze păgâne
și zmeură am mâncat cu pădure cu tot
viată
te-am privit viată prin sute si sute de ochi
zâmbeai îmbietor in icoană
zâmbeai în halba de bere în căptușeala ruptă in hârtia de-o mie
zâmbeai în zâmbetul lor viață
eu puneam virgulă pun punct între inimi și-o luam de la capăt
viață
uneori mă gândesc la ele ca la o biserică
înăuntru este mai frumos ca afară
[...] Citește tot
poezie de Vasile Iftime
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaje din Sydney
Digul înalt de oameni cântând din gigantica scoică
oprea revărsarea Pacificului peste țărmul ospitalier;
cuiburi de cărămizi alb-roșii râzând creșteau printre dune
iar semințele se reinventau la fiecare rafală de vânt și de val.
Ieșind din argintiile, întunecatele blocuri și poduri, luminile
veneau tăcute dar nu dinspre soare ci din portocali,
ștergând amprentele locurilor, distanțelor, timpului scurs
făcându-i pe toți să se simtă veseli, acasă mereu.
Cântând din orga surferilor, adulmecând, rechinii habotnici,
încercau uciderea timpului dar își opreau cu părere de rău
raidurile lor în plasele și stâncile amețite de soare,
lângă telenovela malului de pe diguri uitate de timp.
Ridicături stâncoase erau năpădite de albăstrele și praf,
ferigi năpădeau pământul precum vulpile, iedere urcau tenace copacii.
Păduri de eucalipți, pini și salcâmi se-adunau de pe plaje
iar aerul uscat știa multe despre bere, comunitate și nemurire.
[...] Citește tot
poezie de Dorian Stoilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idilă estivală
Cum sunt rău de frig, ninsoare,
Cât aveam leafa de mică,
An de an, în veri, la mare,
O frigeam cu o gacică,
Și ce zile la Mamaia!
Ce nopți albe-n Eforie!
Mă trata gagica aia,
Cu ce-mi da prin scăfârlie,
Sprițuri, dans, antren, friptane,
Mă ținea pe palme Tanța,
(La hotel, de milioane,
Îmi plătea chiar și chitanța!)
Băi de soare, băi de mare,
Și când m-aprindeam, băi vere!
Mă stingea dintr-o suflare
Cu vreo trei halbe de bere,
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dușmanul lui Bill*
"E-un gagiu căruia i-aș da mereu câte-o labă peste bot, bum-bum,"
A zis Bil, în cartul câinelui*; iar din pipă i se-nălțau nori gri de fum;
"În general e-o hahaleră cumsecade și-mi vrea binele, chiar îl admir,
Dar daunele pe care mi le-a făcut sunt prea multe ca să le-nșir.
Îmi cheltuie banii, trudnic câștigați, pe bere și vin, pe femei ușoare,
Mă pune rău cu polițiștii, iar cu amicii-n situații-ngrozitoare:
Îmi bea salariu', îmi amanetează avutu' și-mi golește cufăru';
Da' n-am snaga necesară să-l plesnesc și să-i spun: NU!
Mi-a compromis toate șansele pe care le-am avut e-o năpastă,
Dacă n-apărea, mă aciuam pe uscat și-aveam acum nevastă.
I-am fost alături în fiece voiaj, deși n-ar fi trebuit, băieți;
Tăiați-mi nasul, pociți-mi fața... și ce câștig de-aici o să aveți?
Nu există alt om căruia să-i fi-nghițit atât de multe," a mai zis Bill,
"Întotdeauna am navigat împreună și-o mai navighez, inevitabil;
E-un demon fericit sau un Bătrân Lup de Mare, țăcănit nițel,
Iar eu nu pot deloc scăpa de el cum de ce? Pentru că eu sunt el!"
[...] Citește tot
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra și armăsarul
(de pe rogojina poemului)
1.
E doar începutul. Niciodată nu era ceva urgent. Întotdeauna găseam alte priorități. Întâmplarea făcea regula de aur care disciplina hazardul în formele lui suprinzătoare. De aceea, zic: nimic nu mă mai suprinde. Pe rogojina poemului am zarurile aruncate și rotunjite ca niște sfere ciobite la colțuri. Nu poți prinde minunea din alergările începutului. Clipa rostogolită cu încetinitorul lasă-n fereastra sufletului bucuria întâlnirii cu rod. Dintr-un motiv anume, care nu se spune decât la sfârșit, am luat albumele și-am început, cu ele și cu tine, un itinerar. Tu ai notate zilele în calendar.
2.
armăsarul meu cu ochii verzi
iubește "tropotul armăsarilor negri"
zborul și dorul de Infinit
oamenii din Peninsulă par întotdeauna ocupați
dar în realitate nu fac altceva decât că
se plimbă de colo-colo
făcându-și de lucru pe faleză
sau gură cască
la o cafea sau o bere
în Piața Ovidiu
ori pe Terasa lui Herimon de la Casino
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tâlhar la drumul mare
Tâlhar la drumul mare
I
Un vânt întunecat se zbucima-n copacii vuitori,
Luna era năluca unei corăbii strivite printre nori,
Drumul, o dungă palidă peste posacul bărăgan;
Iar tâlharul la drumul mare venea călare
Călare călare
Tâharul a venit călare și-a oprit la vechiul han.
II
Pe cap purta tricorn francez, guler de dantelă sub bărbie,
Pantaloni fără cută, iar haina din catifea vișinie;
Cizmele-i cu carâmb înalt, croite din cea mai fină piele,
Sclipeau în noapte-împrăștiind mărgăritare ;
Pistolu-i era gravat cu mărgăritare,
[...] Citește tot
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața bate arta
Mă plimb în centrul urbei, agale,
ecoul pașilor trezește, vremuri de neuitare.
E zarvă mare-n colectiv, bărbații se agită
întruna umblă, merg și vin,
căci nu e vreme multă și vor să aibă în ajun
arenă de dispută.
Se șlefuiesc popicele de zor, rama și zona de lansare,
se pune mantă nouă și bilele marcate,
trec din mână-n mână, se vor omologate.
Echipe multe se înscriu și toți cu-nfrigurare,
Așteaptă să sosească măreața sărbătoare.
Se aude clopotul voios, bătând a dezlegare
la festivalul vinului gustos pornit pe prima floare.
"Pe-o vadră" strigă-n gura mare un căpitan fălos,
"să fie", că echipa-i mare și gâtul secetos.
"Hristos a înviat!","Adevărat a înviat",
răspunde-n cor suflarea celor
scăpați din groaza unui război cumplit,
adulmecând plăcerea unui moment tihnit.
Se uită toate, nevoi, necazuri, sunt numai bucurii,
[...] Citește tot
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile
femeile sunt interesante
până în 20 și peste 30 - ei, da
cam 5 înainte și 5 după
ce puști nu-și dorește, când nici nu știe cu ce seamănă "obectu"-ăla,
o muiere de 30 de ani?
ce chelios la 35-40 nu vrea o fâșneață?
când ai grasă, vrei slabă - căci femeile sunt interesante
puțin sub siluetă și puțin peste -
când ai avut o lascivă, parc-ai vrea, nu știu cum,
o rușinoasă, care să-ți spună să stingi lumina...
Mareș și Dinu (Dumnezeu să-l ierte)
la Dinu, într-o noapte de chef generaționist
în bucătărie, cu păhăruțele: "Dom'le,
cel mai mișto lucru din lume e să regulezi o femeie, să așa și pe dincolo
și așa, și altfel" - și două ore au vorbit doar de asta, cu detalii,
motanii...
femeile sunt de fapt la fel ca noi
sunt și ele curioase ca noi
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Balada închisorii din Reading
I
N-avea veșminte stacojii
Cu vin și sânge scrise,
Ci vin și sânge-avea pe mâini
Atunci când îl găsise
Cu fata moartă ce-o iubea
Și-n patu-i o ucise.
Mergea-ntre paznici, îmbrăcat
In sur costum ca ceața ;
Bonet vărgat purta pe cap ;
Schimonosindu-i fața ;
Dar n-am văzut nicicând un om
Privind mai lacom viața.
Nu, n-am văzut nicicând un om,
Sau vreun prizonier,
Holbat la peticul de-azur
(Ocnașii zic că-i cer),
[...] Citește tot
poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Constantin Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diateza învinsului
1.
Adevărul dragul meu prieten e că n-ai făcut nimic bun
un an de zile. Ai stat în miezul lucrurilor și te-ai îndestulat cu
mizeria promisă de alții. O lună în Blocul Scriitorilor și-ai slăbit.
Ai filtrat lumina și întunericul dar n-a rămas nimic.
Ca din cearșafuri ai fabricat o sfoară din zile
și-ai vrut să evadezi dincolo
de tine însuți dar n-ai reușit.
Erai conștient de limite și n-ai făcut nimic pentru asta măcar să sapi
pe sub ele un tunel. Să rupi măcar o parte din tine pe care s-o arunci
de partea cealaltă a morții
ca să rămâi aici fără să fi claustrat în propria piele
dar n-ai făcut-o. Te-ai mulțumit cu ideea că toți oamenii au limite
dar nu și le cunosc încă și de-aia se cred invincibili. Nu vrei să vorbești despre granițe
ți-ar plăcea mai mult să-ți aduci aminte despre Domnule Motan
pisoiul pe care l-ai pierdut. A fugit sau a fost furat
[...] Citește tot
poezie de Leonard Ancuța (26 iulie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pamflet dedicat colegilor de breaslă
Oh, domnul Roșu, nu transpir deloc!
V-aștept aici, într-un duel ad-hoc!
Ne duelăm c-o cronică ritmată
Și-n sate spate-n spate, poartă-n poartă.
De ce-ncepui cu dumneavoastră tot
Acest acid și nesărat boicot?!
Păi eu, o biată muscă de c... t
Pe nasul dumneavoastră am zburat.
No, hai să vă mai zic câte-o poveste,
Să-mi credeți pe cuvânt că e reală!
Plină-i de haz, de stil... Și apoi este
Un semn că am trecut și noi prin țară.
Sunt întâmplări cu muște pe c... t,
Ori despre-un izotop înlăturat...
Cu-alte cuvinte îmi încep subtil
Epistola de "a la Roșu stil".
Pornirăm... drumul lung, plin de sudoare,
Praf și cafele, perindări prin soare,
Dar în mașină, cum e de-nțeles,
Discuții-ntreținute în consens.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea XXL (parodie după "Scrisoarea III" de Mihai Eminescu)
Un osman dintre aceia fără neam și fără limbă,
Ce mânat de vreri meschine patria ades și-o schimbă,
Se plimba matol, sărmanul, neținând cărarea dreaptă,
Scărpinându-și cu ardoare scăfârlia cea deșteaptă.
Dintr-un bloc fără ferestre o gagică se coboară,
După mutra rutinată nu părea deloc fecioară,
Mirosea a vișinată de-acum două primăveri
Iar surâsu-i (cu proteză) provoca la ochi dureri.
Osmanlâul, tip sensibil la atâta frumusețe,
A-nceput să facă zâmbre și pe-alocuri fețe-fețe
Și chiar dacă peste case, nesimțită, cădea bură
Pofticios privea la tipă, fermecat de-a ei natură.
Pipăindu-și marafeții, vru să-ngaime tandre șoapte
Cam ceva de genul: "Fato, unde vrei să dormi la noapte?"
Ea, văzându-i poticneala, gât de struț pe dată-ntinde,
Din cotlonu-i plin de zoaie, ca zvârluga se desprinde:
- Scoate euroii, nene, iar apoi în brațe-mi vino
Eu să îți alin hormonii, iară foamea-mi tu alino!
Hai, acuși se face beznă și apar la streșini stele,
Vin să-ți prezantez tariful plus serviciile mele!
[...] Citește tot
parodie de Rudy Valentino, după Mihai Eminescu
Adăugat de Rudy Valentino
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
A zecea elegie
De-aș înălța cândva, la capătul cruntei viziuni,
imnuri și laudă îngerilor ce-ncuviințează.
De nu ar da greș pe strunele moi, șovăielnice
sau prea încordate, nici una dintre bătăile
clare-ale inimii. De mi-ar da strălucire mai multă
obrazul meu șiroind:! de-ar înflori obscurele lacrimi.
O, cât de dragi mi-aț fi atunci, mâhnitelor nopți.
Cum de nu am putut, nealinate surori,
să vă primesc mai îngenuncheat, să mă las mai desprins
în voia desprinselor voastre șuvițe. Risipitori ai durerilor,
cum încercăm să vedem înainte, în trista durată,
de nu cumva se sfârșesc. Ele sunt însă
frunzișul pururea verde și sumbru al duhului nostru,
un timp al anului tainic, nu numai timp
ele sunt loc, așezare, culcuș, sol, locuință.
Vai, într-adevăr, străine sunt in orașul-durere stradelele,
unde în liniștea calpă, din stridențe alcătuită,
se-mpăunează poleita larmă, proțăpita statuie,
fontă turnată-n tiparele golului.
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Elegiile din Duino, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre bere și noapte, adresa este: