Citate despre biserică și sfinți, pagina 3
Sărut mâna!
Sărut mâna casă! Maică Sfântă, dragă,
Îngenunchi la tine, inima-i beteagă...
De-am greșit cu gândul, iartă Maică Sfântă!
Roagă-te la Tatăl, sufletu-mi ascultă!
Sărut mână Maică, sărut mâna Tată,
De-am greșit cu fapta, eu te rog, mă iartă!
Iartă-mă Iisuse, mă aplec smerit
Tu îm iartă pentru tot ce am greșit...
Plânge semnul crucii, clopotu-i în rugă,
Oi întru pierzare suntem pe pământ,
Îngeri stau de veghe întru îndreptare.
Iartă-mi Doamne Sfinte! Muritor eu sunt...
Se deschid biserici spre Dumnezeire,
Să sărbim din cupa vieții! Univers,
Sângele și pita, curăță-ntinarea
Și dă nemuririi, de acum, alt sens.
Sărut mâna, casă! Ne așteăți curată,
Oh, Fecioară pură, toți te vom cinsti!
Tată, prunc și mamă, biblie și tihnă,
Casă, dulce casă, noi te vom sfinți!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii sfinților, răzuiți cu briceagul de pe fresca bisericii, pentru a fi folosiți la descântece. Românii cred în forța vindecătoare a artei.
aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
În mare parte toate practicile creștine din ziua de azi, pe care mii de oameni le respectă cu sfințenie și le-au respectat încă din secolul al IV-lea, cum ar fi împărtășania și zilele sfinte, de sărbătoare, n-au făcut niciodată parte din obiceiurile apropiaților lui Iisus. Nu sunt decât scorneli atent calculate, ce au la bază ritualuri și credințe păgâne preluate de la alte religii, începând cu învierea și până la sărbătoarea Crăciunului, însă trebuie să recunosc că părinții Bisericii au făcut o treabă jos pălăria. Cel mai longeviv best-seller din istoria omenirii...
citat din romanul Ultimul templier de Raymond Khoury (mai 2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar Viața fără gând e cea mai sacră biserică, iar inima devine cel mai sfânt altar! Aceasta este Libertatea de la începutul și sfârșitul Totului.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retrospectivă sentimentală
Revăd orașul pribegiei mele -
Neprețuit motiv de inspirare -
Cu-același Vodă Cuza
Tronând în piața mare,
Îndurerat de-atâtea vremuri grele...
Ștefan cel Sfânt și-arată buzduganul,
Cu care-nspăimântase întreg aliotmanul...
Miron Costin letopisețu-și scrie
Cu sângele Moldovei - izvor de apă vie...
În jilțul lui, Asachi - poet și fabulist -
Pledează și-astăzi pentru "curentul latinist"
În fața teatrului, Vasile Alecsandri
Se-ntreabă ca Hamlet: "A fi, sau... a nu fi?"...
Mihai Kogălniceanu, la Copou,
Repetă un capitol istoric veșnic nou...
Sărmanul Eminescu, într-un cearșaf de baie,
Și-așteaptă epigonii flămânzi ca să-l despoaie,
Și-n timp ce turnul Goliei se-ntreabă ce să facă -
Să-și plângă gloria defunctă sau să tacă -
Biserica - minune mică - Sfântul Sava,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremea rătăcirilor
Rod sectanții dintr-o vreme
Cum roade cariul dintr-un lemn
Și lasă ca satana semn
Măcar acesta tot se teme:
De Dumnezeu, de Judecată
Și de pedeapsa ce-o să vină
Ci ei se cred fără de vină
Și-ntru osârdie curată
Despart cuvinte și le-aleg
Din Biblia ce-o-nalță-n sus
Și tot proclamă un Iisus
Pe care nu-L mai înțeleg
Și-aleg versetele din care
Ei scot atât: ce le convine
Și se înalță doar pe sine,
Că ei n-au sfinți în calendare
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Imn al învierii
Vă cheamă Domnul slavei la lumină,
Vă cheamă mucenicii-n veșnicii,
Fortificați biserica creștină
Cu pietre vii zidite-n temelii.
Să crească-n inimile voastre
Un om născut din nou armonios,
Pe sufletele voastre să se-mplânte
Pecetea Domnului Iisus Hristos.
Un clopot tainic miezul nopții bate
Și Iisus coboară pe pământ;
Din piepturile noastre-nsângerate
Răsună Imnul Învierii sfânt.
Veniți creștini, luați lumină
Cu sufletul smerit, purificat;
Veniți flămânzi, gustați din cină,
E nunta Fiului de Împărat.
poezie celebră de Valeriu Gafencu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
La biserica Patriarhiei, o lumânare sfințită se vinde cu un leu. De aceea limuzina cu girofar a Patriarhului e sfântă: a costat un milion de lumânări.
aforism de Valeriu Butulescu din Caietul albastru (2008)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partidul Noua Generație va fi biserica politicii românești, iar eu voi fi Sfântul Petru.
perlă de Gigi Becali
Adăugat de AliaX
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Biserică învățăm de la Sfinții Părinți că educația tinerilor și a copiilor este o artă, și nu una întâmplătoare, ci ea este cea mai însemnată dintre arte.
citat din Patriarhul Daniel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfinții Împărați Constantin și Elena au fost ctitori de biserici sfinte și ca atare ei au devenit model pentru toți împărații și domnitorii creștini de după ei, încât și domnitorii români s-au inspirat din faptele lor și au construit o mulțime de biserici de-a lungul veacurilor.
citat din Patriarhul Daniel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem filozofic pentru S
III
Peste câte o catedrală ochii îți alunecă, o învăluie toată și apoi se ridică spre cer.
La o bisericuță pictată, în schimb, privirea ți se oprește pe un detaliu,
fie că e peștele ce duce la Judecata de Apoi bucata de om ce sfâșiase,
fie că sunt pătimirile Sfântului Nichita.
Apoi privirea îți fuge de pe pictura exterioară spre iarba din jurul bisericii,
spre câțiva arbori, și se oprește acolo. Unde ne e cerul? Unde ne e îndrăznirea?
Transcendentul a coborât aci, cum spunea poetul; ne e greu să mai săltăm cerul la loc,
în tării și atunci îl lăsăm așa, prăbușit în amestecul nostru de necredință și credință.
...
poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Notre Dame din Paris (1163-1267)
Biserica Sfântul Ștefan, fiindu-i temelie,
O foarte cunoscută temelie creștină,
Arhitectura monumentală șade mărturie,
Centrul spiritual al orașului lumină!
madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În orașul cu trei sute de biserici
În orașul cu trei sute de biserici,
De trei ani,
Sună clopotele-ntruna...
Și orașu-i plin de lume
Ce se-ntreabă:
- Unde-i sfântul?
Unde-i sfânta fără nume?...
Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani?...
Preoții-mbrăcați în negru, ca și cioclii,
De trei ani,
Încruntați privesc mulțimea albă adunată-n stradă,
Preoții-mbrăcați în negru păsărilor mari de pradă
Tremură când văd mulțimea răzvrătită de trei ani!...
- Unde-i sfântul?
Unde-i sfânta fără nume?
Să ne spună,
Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani?
Cui trimitem noi atâtea lumânări
Și-atâția bani?
Unde-i sfânta iertătoare de păcate?...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Liturghii profane
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, sfintele mele cărți, mai bune și mai rele, pe care soarta prielnică mi le-a scos înainte, cât vă datoresc că sunt om, că sunt om adevărat, ca oamenii din țările unde nu s-a întrerupt niciodată cultura, și de aceea, cu toată lista unei averi, moștenită sau câștigată, cu câtă nesfințită iubire, cu câtă nesățioasă patimă v-am cules de pe toate drumurile, din toate tristele colțuri ale părăsirii noastre, din împrăștierea atâtor furtuni și catastrofe casnice, pentru a face din voi ce a lăsat mai prețios omenirea de pretutindeni și de oriunde, în casa mea, deseori mutată, până la permanența unui dar prietenesc, biserica celor patruzeci de mii de glasuri.
citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
La utrenie
Făcliile aprinse, când maicele se 'nchină
Plâng, galbene și triste, amarul astei vieți;
O candelă se stinge și palida lumină
Îngălbenește sfinții tăcuți, de pe păreți.
Se bate miezul nopții și clipele bătute
Se deslușesc în noapte mai liniștit, mai rar...
În strana din ungherul bisericii tăcute
Plângi, maică, tinereța trăită în zadar
În candele lumina stingându-se, încearcă
Să mai trăiască iarăși ca-n clipele d-intăi;
Rugându-te 'nchiz ochii udați de lacrimi, par' că
S-ar coborî amurgul pe umedele văi.
poezie celebră de Adolf de Herz (1906)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe atunci, nu știam că cea mai mare parte a istoriei e croită nu de sabie, ci de cruce. Marii cuceritori ai lumii au invins cu adevărat doar acolo, unde Biserica a pus stăpânire pe sufletele celor învinși. Iată de ce, în timpuri de restriște, agresorii lovesc mai întâi în lucruri sfinte, ca omul să rămână fără Dumnezeu, iar golul din sufletul lui să poată fi umplut cu întuneric.
Aurelian Silvestru în Fărâme de suflet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și mergând ea tot înainte, a ajuns apoi și ea la Sfânta Duminică; dar și aici s-a purtat tot hursuz, cu obrăznicie și prostește. În loc să facă bucatele bune și potrivite și să lăie copiii Sfintei Duminici cum i-a lăut fata moșneagului de bine, ea i-a opărit pe toți, de țipau și fugeau nebuni de usturime și de durere. Apoi bucatele le-a făcut afumate, arse și sleite, de nu mai era chip să le poată lua cineva în gură... și când a venit Sfânta Duminică de la biserică, și-a pus mâinile-n cap de ceea ce-a găsit acasă. Dar Sfânta Duminică, blândă și îngăduitoare, n-a vrut să-și puie mintea c-o sturlubatică și c-o leneșă de fată ca aceasta; ci i-a spus să se suie în pod, să-și aleagă de-acolo o ladă, care i-a plăcea, și să se ducă în plata lui Dumnezeu. Fata atunci s-a suit și și-a ales lada cea mai nouă și mai frumoasă; căci îi plăcea să ia cât de mult și ce-i mai bun și mai frumos, dar să facă slujbă bună nu-i plăcea. Apoi, cum se dă jos din pod cu lada, nu se mai duce să-și ia ziua bună și binecuvântare de la Sfânta Duminică, ci pornește ca de la o casă pustie și se tot duce înainte; și mergea de-i pârâiau călcâiele, de frică să nu se răzgândească Sfânta Duminică să pornească după dânsa, s-o ajungă și să-i ieie lada.
Ion Creangă în Fata babei și fata moșneagului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe metafizică
lui Nichifor Crainic
În porturi deschise spre taina marilor ape
am cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri,
visând corăbii încărcate
de miracol străin.
Alături de lucrătorii încinși în zale cănite
am ridicat poduri de oțel
peste râuri albe, peste zborul pasărei curate,
peste păduri adânci,
și orice pod se arcuia
trecându-ne parcă pe un tărâm de legendă cu el.
Am zăbovit îndelung între stânci
lângă sfinți bătrâni ca ghicitorile țării,
și-am așteptat să se deschidă
o fereastră de scăpare
prin puternice spații de seară.
Cu toți și cu toate
m-am zvârcolit pe drumuri, pe țărmuri,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbirea, glumele și râsul în biserică sunt păcate contra Sfântului Duh, adică contra puterii dumnezeiești, căci prin acestea se disprețuiește sfințenia bisericii și se dă prilej de sminteală publicului. Ba, ceva mai mult, aceste urâciuni au devenit astăzi un obicei nedespărțit de biserică și de credincioșii săi.
citat din Părintele Vichentie Mălău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre biserică și sfinți, adresa este: