Citate despre căile ferate și schimbare, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la căile ferate și schimbare, dar cu o relevanță mică.
Un tren spre nicăieri
De plictiseală sau din nepăsare,
Nu e o scuză sau un vechi refren,
Aflându-mă într-o gară oarecare,
Mi-am luat bilet pentru-acest unic tren.
În el, sute de mii de personaje,
Plecate-acum în nemilos surghiun,
Cu dor în suflet, pline de bagaje,
Se luptă pentru-n loc ceva mai bun.
Ce freamăt, cât venin, ce încordare,
Ce urlete, ce plâns și ce tam-tam,
Ce vorbe grele și ce-ncăierare
Că fiecare vrea să stea la geam.
Stau și privesc acest grotesc spectacol
De parcă sunt în lojă la balcon
Și de-aș putea, aș face un miracol
Și-aș dispărea în zare din vagon.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (2 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastișă
moto: Lasă-mi domnule în pace
Tihna mea din carapace
Că nu de flori de măr,
Mă tragi tu de păr!
----------------------
La râpa lui Udevenrode
străjuiesc gasteropode
să nu mai vină din Atici
doctorii în matematici
cât e ceasul cristalin
și fe-cioara Geraldine
că pun totul în balanță
numără și trag în stanță
sunetele și măsura
fac abstracție
cezura
ca să schimbe un macaz
și să cadă în extaz
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, serios, spuneți-mi adevărul despre iubire
Unii spun că dragostea-i un băiețel cu arc
Și-alții că-i o pasăre-n zbor, un descânt,
Unii spun că face soarele să răsară și s-apună,
Și-alții spun că-i doar o noțiune absurdă și-atât;
Iar când am întrebat vecinul de vis-à-vis,
Care-avea-acel aer.... cum că-ar ști,
Soția lui a intervenit și, pe-un ton morocănos,
A spus: " las-o baltă, oricum, nu-i de nici un folos".
Arată ca o pereche de pijamale,
Sau ca o bucată de șuncă-într-o capelă?
Are mirosul lamelor de ras oare
Sau miros proaspăt de franzelă?
Înțeapă dacă-o atingi ca un arici
Sau e-asemeni unei plăpumi, moale ca o lingușire?
E-ascuțită la capete? Se-apropieîncet cu pași melodici?
Nu, serios, spuneți-mi adevărul despre iubire.
Cărțile de istorie amintesc despre ea
In foarte scurte notițe criptice,
[...] Citește tot
poezie de Wystan Hugh Auden, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greierele și furnica
La margine de răzor
Greierele cel burtos
Sub o tufă de mohor
Trândăvea, dormea pe jos.
Mai cânta la ceas de seară
Pe la crâșmă, pe la bar,
Bucuros că se-adunară
Câțiva bani de buzunar.
S-a gândit c-ar fi mai bine
Că nu i-ar fi deloc greu
Să plece în țări străine
Să susțină un turneu.
A avut succes scripcarul,
Zdrăngănind de zor manele,
Își umpluse buzunarul
Cu euro și lovele.
[...] Citește tot
fabulă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ne-ați înfrânt (După Noi vrem pământ de George Coșbuc)
Creduli, deși erați din foști,
Ce-i drept, prin cap nu ne-a trecut
Că tot furați. N-am conceput
Că ne luați de proști.
Lacomi ciocoi, v-ați luat avânt
Călcând pe sacrul jurământ.
Și-atunci când ați lovit în noi,
Cu taxe și-alte dări purcoi
Și jug ne-ați pus, precum la boi,
Nu ne-ați înfrânt.
Astăzi, de-n fruntea țării stați,
Cu-apucături ca de satrap,
Vrem să vă intre bine-n cap
Că-n funcții cocoțați,
Sunteți că noi un vot v-am dat,
Iar voi lipseați, ori ne-ați sfidat.
Și-ntr-un așa solemn decor,
Văzând că plenu-i dormitor,
În noi, sărman român popor,
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sa poti iubi
De am gresit vreodata, astazi imi cer iertare.
Sunt om ca orisicine. Sa n-aveti suparare.
Daca-a iubi e-o vina, atunci sunt vinovat.
Vreau viata mai frumoasa. Nu cred ca-i un pacat.
Sunt mic, dar stiu prea bine ca pot sa fac ceva
Ca tot ce-ncepe astazi sa fie altcumva,
Vreau mai mult soare-n viata si zile mai senine
Sa n-aveti suparare, de vreau in lume bine.
Si cine poate spune ca n-a gresit vreodata?
Ca n-a spus TE IUBESC la nimeni, niciodata?
Ca lacrima fierbinte nu i-a brazdat obrazul?
Sa n-aveti suparare, azi vom schimba macazul!
Am cunoscut amarul, stiu ce-i singuratatea!
Am cunoscut iubirea, stiu ce e nedreptatea!
Dar voi care ca mine, in viata-ati patimit
Sa n-aveti suparare, e-o cinste c-ati iubit!
[...] Citește tot
poezie de Florin Dudău (11 iulie 2001)
Adăugat de Florin Dudău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertatea de a iubi
E uimitor cât de bogat se simte omul atunci când iubește! Așa, pur și simplu,
fără avantaje sau interese... ca și când vrei să fugi cu cineva de-o furtună venită primăvara
neanunțată adăpostindu-vă sub un pom plin de flori, simțind pe pielea-nfocată cum apa de
ploaie alunecă pe sub îmbrăcămintea udată răscolind simțurile încinse ațâțând îndrăzneții
fiori... iar, vara... să vreți să înotați singuri în râu înfierbântați de arșiță, însetați de-o sete de
voi înșivă, emoționați și bronzați... porniți înspre toamnă, să întâmpinați, toamna firii, firesc,
seduși de culori și-un timp pictat cu neliniști când vreți să faceți împreună dulceață, în nopți
și zile adoptând stări ce în minți dobândesc importanță vorbind despre binele celorlalți, viu,
în descrieri, c-un realizat viitor, până când... în iarnă... doar voi rămași unul cu altul, să vreți
să petreceți serile interminabil de lungi amândoi, focul din vatră descoperindu-vă în el focul
sacru ce v-a adunat viețile-ntr-o singură viață... a voastră... ca-ntr-o singură soartă cu dulce
și cu pelin, anii construind un destin c-un drum propriu alături parcurs, cu-mpliniri celebrate
festiv, la serbare strălucind sprinten și prețios în chihlimbarul turnat în pahare de vin, astfel
încât, în libertatea de a iubi să conștientizați că... iubirea o ai oricând experimentând în felul
vostru trăind cele patru anotimpuri, cu cele mai bune lucruri care vin totdeauna luând omul
pe neașteptate... o zi și o noapte întotdeauna lipite prin răsărituri și înserări care le-nșiruie-n
interior conținutul precum în om se-nșiruie o salbă oxigenată de întâmplări ce le zugrăvește
adâncul... și sufletul, și conștiința și inimile, mereu aprobate de focul solemn al dragostei în
care ard speranțele... ard nădejdile... ard vrerile și dorințele, și... ard și lacrimile, ostoind căi
și cărări pe care calcă talpa desculță ca pe sticlă spartă și pe pietre-ascuțite... într-o rutină,
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara de altădată
Primăvara cea zglobie
Iarăși a venit la noi,
Înviind natura moartă
De pe dealuri, de pe văi.
Gâzele au ieșit la soare
Zbârnâind din aripioare,
Iar florile "îndrăznețe"
Te imbie la plimbare.
Prin păduricea umbroasă
Pe unde mergeai odată,
Să culegi mici urzicuțe
Ori să dai o mică raită.
Erai un copil atuncea
N-aveai griji și nici nevoi,
Aveai toată viața-n față
Mintea plină de idei.
Îndrăznețe sau timide,
După cum era și cazul,
Toate bune și frumoase...
Până s-a schimbat... macazul
poezie de Mariana Simionescu (29 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre căile ferate și schimbare, adresa este: