călărie şi iubire

Replică lui Petru Ioan Gârda

Zici să m-abţin şi să te-aştept pe tine,
Dar, cât să mai aştept, că am albit?
Neprihănită-s, zău, şi mi-e ruşine,
Că n-am şi eu, pe lume, un iubit.

Cu rimă mică, mare, mijlocie,
Nu are importanţă ce şi cum.
Mă mulţumesc cu orice-ar fi, să fie,
Că, dacă-aştept, mă vei iubi postum.

Văd, că te lauzi cu-ai tăi porumbei
(Să ştii că am şi eu trei păsărici)-
Te las s-alegi, pe care ai s-o vrei,
Dar, vezi că una e ca un arici.

E drept, că-s neiubită cam demult,
De geniu nu mai zic, că-i lipsă mare.
Am să golesc piscina, te ascult-
Hai, vino, pe cal alb, să-mi vii, călare!

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea greu de modelat

Întunericul face plajă între visele mele,
Pe ţărmul somnului călăresc un poem,
Număr paşii scăldaţi în lumina furată
De-o aripă-necată în negru blestem.

Picioarele primăverii miroase a rouă
În scoarţa copacilor tânguie vântul,
Ochii mei curăţă soarele de albeaţa
Agoniei ce sfâşie pe tăcute cuvântul.

Mi-am pierdut liniştea în braţele tale,
Frumoaso, epuizată-n adâncul infinit
Încât alerg cu gândul râvnindu-te o clipă
În anotimpul vieţii copt pentru iubit.

Aerul bâlbâie în încercarea noastră,
Visez că fac plajă aievea cu tine în pat,
Mă caţăr de speranţa să-nving aparenţa
Germinând în iubirea greu de modelat!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făt-Frumos din tei

— "Blanca, află că din leagăn
Domnul este al tău mire,
Căci născută eşti, copilă,
Din nevrednică iubire,

Mâni în schit la sfânta Ana
Vei găsi la cel din stele Mângâierea vieţii tale,
Mântuirea feţei mele."

— "Nu voi, tată, să usuce
Al meu suflet tânăr, vesel:
Eu iubesc vânatul, jocul;
Traiul lumii alţii lese-l.

Nu voi părul să mi-l taie,
Ce-mi ajunge la călcâie,
Să orbesc cetind pe carte
În fum vânăt de tămâie."

— "Ştiu mai bine ce-ţi prieşte,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu din Poesii (1 februarie 1875)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vie

Ciorchinii negri vor ajunge-n doage
Supraexpuşi la raze ultraviolete
Se lasă sărutaţi de-apetisante fete...
La Dionyssos toamna să se roage?

Amurgul nu-i Pinot noir, e doar rozé
Mere stând să cadă îmbie la păcat,
Erotic anotimp, ce-i pus pe dezbrăcat,
Şoptind: "de dragoste nu e, nimic nu e"

Policrom şi tainic e codrul de stejari
Doi câte doi se rătăcesc pe-ale lui cărări,
Pe-acolo unde de demult haiduci călări
Fugeau în trap cu prada înspre Nicăieri

Se aude cum în crucea nopţii fierbe mustul
– E frământare, reverie, contemplare –
Iubito, refuză amintirea, refugiul în uitare,
Amprenta mâine mele îţi memorează bustul...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ion Pillat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul unei iubiri violate

cu râsul tău aspru de şmirghel
mi-ai jupuit pielea
să-ţi scrii pe ea testamentul unei iubiri violate
într-un gang al adolescenţei

mi-ai muşcat buzele
cu sângele curs ai scris
fetele cuminţi să îşi asculte mamele
fetele rele
purtând la gât crucea Mariei Magdalena
să îşi călărească demonii
până când zăbala va tăia
în carne
şi vor uita să fie demoni

poezie de Relu Cazacu (24 aprilie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe calea fără nume

Trecutul se ascunde în neştiute astre,
adesea nici cu gândul nu îl putem găsi,
pierduta lui trăire din sufletele noastre
ne tulbură tăcerea puterii de-a mai fi.

Dar poate vreodată va reveni pe-o rază
să lumineze calea iubirii cea dintâi
ce pradă neuitării din haos ne veghează
cu-o ultimă dorinţă rămasă căpătâi.

Voi aştepta minunea când zorii la fereastră
veni-vor din văzduhuri lipsite de uitări
să-alunge luna plină rămasă sus pe creastă
sub vraja revărsată din mitice viori.

Atunci voi înţelege că într-o zi anume,
călare pe licornul cu frâul de argint,
vei reveni iubito..., pe calea fără nume,
să te alint în patul cu flori de hiacint.

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, ediţia din 26.08.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau

trebuie să fim copaci
căci din ei ne cresc ramuri
trebuie să fim rădăcini, adânci, căci din noi
nu vreau să crească spini

nu vreau în viaţă deşertul scaeţilor ce spulberă nisipul
nu vreau cerul roşiatic şi nici câmpia
nu
vieţi ruginite
nu vreau ruguri pe dealuri
nu vreau să călăresc pe caii morţii
nu vreu talangă, ca la oi rătăcite atârnată de gâtul vieţii
şi nici zgomotul trâmbiţelor care zornăie arginţii

nu-mi lua aerul
nu-mi crăpa pământul şi nu-mi strica izvoarele
nu-mi dezbrăca tu munţii
nu vreau nopţi în loc de zi şi nici
poruncă în genunchi ca să primesc

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimi sfâşiate

Inimi sfâşiate atârnă de-a lungul drumului,
Amanţi părăsiţi se plâng de un rău tratament,
Voiau să sărute locul tainic,
Pe ţepuşe se preling stropii de sânge,
Vlad Ţepeş trece călare, e mândru, un Don Quijote pervers,
Auzi aerul cum geme? Cum rosteşte sacadat
Numele celui iubit? Se pricep bohemienii
La cânt şi la dragoste.
Punctul sensibil şi erogen, poetul-extremă şi ambigen,
Acolo androginul se simte bine.
Un gângurit de copil rupe vraja.
Laşii caută mereu pretexte, soarele se răceşte,
Copilărie – penurie- penumbră,
Papilele gustative au fost depuse la morgă
Pentru anchetă, o papilă a luat-o pe coridor,
Apoi în curte, caută un gură-cască.
Hrana este cărbunele alb.
Adică, spune canibalul, măduva oaselor e foarte gustoasă,
Asasinii au aceeaşi părere, au renunţat la fudulii,
Bar grille, asta vrea tineretul, loup a l'acaille,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna iubirii

A venit toamna iubirii c-un alt început,
în anotimpuri scurse n-a fost, n-a încăput
şi bate în clopote ca un străin aprod
s-aducă din cămară şi ultimul ei rod.

Toamnă bună de legat, bogată, nebună
e răcoare seara sub luciul alb de lună
clocoteşte vinul înăsprit în budane
fierbe în sângele iubirii la vădane.

Tu-mi dăruieşti partea din logosul vorbirii,
să-ţi fiu prezent mereu la patima iubirii
şi încercat de zei ori mândrele prinţese,
să simt în inimă cum pânza ţi se ţese.

Se face a seară-n gânduri şi în vise,
dar porţile iubirii au rămas deschise,
un fior de toamnă lungă, domnească
începe cum copacul în inimă să crească.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul marinarilor venerici şi al femeii depravate

Clădit pe mlaştini, somnorosul port
Visa la sud, puţin a mort
Şi în el una, a tămâie
Întinsă pe araci ca via
Îşi făcea gravă meseria.

Era una vestită şi până în fund
Bolnavă, peste zăplaz cu gest rotund
Chema prin seară acvatici răzleţi
La rol primordial de călăreţi
De fiecare dată cu un câştig cinstit
Vindea o pulpă veche şi-un sex cam paradit.

Vindea cântând, sirena, ca-n basm şi epopeie.
Ca-n navigări vestite descrise-n odiseie:
Veniţi la mine marinari
La trupul meu cu tâţe tari
Imaculate, ca de ceară
La sexul meu de domnişoară
Veniţi cu bani rotunzi de aur

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Geo Bogza din Poemul invectivă (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şalul negru

Mă uit la şalul negru ca un ieşit din minţi,
Şi-i sufletul meu veşted răzbit de suferinţi.

Pe când fusesem tânăr şi-ncrezător, trufaş,
O tânără grecoaică iubit-am pătimaş.

Fermecătoarea fată mă dezmeirda oricând,
Dar ziua cea cumplită se arătă curând.

Stam între oaspeţi veseli, voios sorbind din vin,
Când îmi bătu la uşă, şoptindu-mi, un străin:

-"Petreci între prieteni şi nu ştii nicidecum
Că tânăra ta greacă te-nşală chiar acum".

L-am răsplătit cu aur, l-am blestemat neghiob,
Şi l-am strigat îndată pe credinciosu-mi rob.

Ne-am repezit: călare, goneam spre fată drept,
Şi-o crâncenă mâhnire se răsucea în piept.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Puşkin (1820), traducere de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar 2

Şuierând s-a slobozit duhul din centaurul de lemn,
dar aurul viu băuse zeul de ceară.
Cu toţii ne-am îngrozit la gândul că vom muri şi nu vom avea lumânări.
Şovăielnic vine iubita să caute roua fericirii pe buze mincinoase.
Vino! Sorbi-voi rotunjimea ta fierbinte şi îngerii vor zidi amiaza
călare pe mături, fără să te poată vedea.
Apoi vom îndulci o lacrimă în amfora nopţii.
Zeii vor crede că e ambrozie şi ne vor vinde nemurirea.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroşani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurie de Florii

Osana, e Rege! Se-aude-n mulţime,
Hristos e Mesia, al nostru-mpărat!
Tresalte pământul, răsune cântarea,
Să-I dăm astăzi slavă, mereu, ne-ncetat!

Şi-n drum se aşterne a pomilor frunze...
Măslini şi finici, apoi hainele moi;
Mulţimea tresaltă şi cântă-nainte:
Osana, e Rege, Cel Sfânt e cu noi!

Isus îi priveşte, coboară pe cale,
Călare pe-asin, blândul Rege Slăvit
Cunoaşte mulţimea, El ştie şi ura...
Pe cei ce-L vor pierde, pe Domnul iubit...

Priveşte de-asemeni... priveşte copiii
Şi-un zâmbet pe buze-nfloreşte frumos;
Osana ei cântă, o Rege-al Măririi,
Slăvit fii de-a pururi, Iubite Hristos!

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Simona Magdalena (27 martie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai love tu? - $$$

Cu trupul zvelt, sticlă de lampă,
bărbaţii te credeau mortală,
cu chip naiv, ca de vestală,
treptat, ai devenit o vampă,
şi poţi fi chiar diva fatală.
***
Din ochi vicleni de coţofană
arunci săgeţi otrăvitoare,
şi farmece mistuitoare,
de parc-ai fi o amazoană,
obişnuită doar călare!
***
Imberbi naivi, sfioşi din fire,
abia ajunşi la pubertate,
în strâmta ta intimitate,
credeau c-au rupt-o-n fericire,
şi tu-i storceai cu voluptate.
***
Dar ai trezit din nou la viaţă
virgini tomnatici, şi sihaştri,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul cu un pneu spart

Se lăsa la vale
odinioară
din nişte munţi bleu-aurii
un prinţ tânăr şi chipeş
care călărea
un cal de culoarea zorilor
numit Lordsburg.

Te iubesc
Eşti castelul meu însufleţit
Delicat nespus de delicat
Vom trăi la nesfârşit

În acea vale
trăia o fecioară nemaivăzut de frumoasă
de care prinţul
s-a îndrăgostit
ca Apple Thunder de
paturile lungi de sticlă.

[...] Citeşte tot

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniu la 65 de ani

nu te lăsa ucis de ceea ce iubeşti.
cu siguranţă roata se va întoarce,
undeva la bătrâneţe,
când tot ce ţi-a mai rămas sunt doar o cameră şi câteva pisici
care torc şi te împung cu creştetul capului atunci când se simt în siguranţă
lângă un boşorog care doarme toată ziua şi se îmbată regulat

în adolescenţă mi-a plăcut să dorm, să mă îmbăt
şi, cel mai sinistru, să iubesc.
nu am ascuns niciodată ceea ce simt, doar rataţii fac asta
dacă simţi că trebuie să iasă, las-o la voia ei.
mai bine aşa decât să trăieşti toată viaţa cu defectul ăsta.
nu poţi explica dragostea

uneori ajungi să te plictiseşti
şi când apare de nicăieri, nu ai ce să-i faci,
te fură cu totul.

atunci când vrei linişte,
te fură din nou

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia care aşteaptă

Ce bucurie, soarele răsare
Şi raza lui vesteşte-o nouă zi,
Poate că astăzi, pe-un cal alb călare,
Un tânăr prinţ la mine va veni.

De-atâta vreme îmi păstrez speranţa,
Şi plină de iubire îl aştept,
Să-i aud glasul şi să-i mângâi faţa,
Să simt că-mi sare inima din piept.

Sunt mulţi bărbaţi ce mă divinizează
Şi-mi spun cuvinte tandre fel de fel,
Eu îi ignor, şi chiar mă deranjează,
Fiindcă tot timpul mă gândesc la el.

Dar noaptea cade iar mult prea grăbită,
Oare cu ce, O, Doamne, am greşit?
Mă simt din nou profund dezamăgită,
Că nici de-această dată n-a venit.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (10 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii iubesc, de asta sunt sigură. Cum iubesc bărbaţii şi ce putem noi să facem întru reuşita unei vieţi în doi e o treabă pe cont propriu, cam ca o lecţie de călărie: nu poţi să încaleci pe orice armăsar nedresat şi nici nu poţi să-i dai comenzi unui cal care nu te cunoaşte. Iar ca să ajungi la galop, trebuie sa exersezi mersul la pas, trapul şi, din când în când, pasul săltat. Şi, dacă faci o pasiune pentru călărie, trebuie să cureţi şi grajdul, oricât de neplăcut ar fi...

Mihaela Rădulescu în Cum iubesc bărbaţii (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniu la 65 de ani

nu te lăsa ucis de ceea ce iubeşti.
cu siguranţă roata se va întoarce,
undeva la bătrâneţe,
când tot ce ţi-a mai rămas sunt doar o cameră şi câteva pisici
care torc şi te împung cu creştetul capului atunci când se simt în siguranţă
lângă un boşorog care doarme toată ziua şi se îmbată regulat.

în adolescenţă mi-a plăcut să dorm, să mă îmbăt
şi, cel mai sinistru, să iubesc.
nu am ascuns niciodată ceea ce simt, doar rataţii fac asta.
dacă simţi că trebuie să iasă, las-o la voia ei.
mai bine aşa decât să trăieşti toată viaţa cu defectul ăsta.
nu poţi explica dragostea.

uneori ajungi să te plictiseşti.
şi când apare de nicăieri, nu ai ce să-i faci,
te fură cu totul.

atunci când vrei linişte,
te fură din nou.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că, până la urmă, dragostea nu vine în viaţa cuiva cu surle şi trâmbiţe, asemeni unui cavaler călare; poate că se strecoară alături de cineva, precum un prieten vechi, pe căi tăcute; poate că se relevă într-o aparentă proză, până când, brusc, o rază de iluminare se năpusteşte de-a curmezişul paginilor sale trădate de ritm şi muzică, poate... poate că dragostea se dezvăluie natural dintr-o prietenie frumoasă, ca un trandafir cu inima aurită ce iese la iveală din teaca sa verde.

Lucy Maud Montgomery în Anne de Avonlea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!