cătuşe şi iubire

Suflet arestat

Veniţi să-l judecaţi! Are zăbrele!
Mi-e sufletul în temniţă închis!
Râzând, i-am pus cătuşele prea grele,
De ale sale fapte m-am dezis.

Tăios l-am acuzat, prea des plângea
Pentru orice făptură trăitoare
Pe-acest pământ. Mâhnirea îl durea
De era om... sau animal... sau floare.

Că e prea trist, adesea îi spuneam...
Visam să râd cu el... sau să dansăm.
Însă şi-n bucurie ne minţeam
Când el voia atât doar: să visăm.

Nu mă lăsa să-i uit pe-ai mei părinţi,
Care demult spre Ceruri au plecat,
Mi-i amintea cu lacrime fierbinţi...
Off! Nu era vreodată împăcat!

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o pianină dezacordată

(cu zaruri măsluite)

va fi un ospăţ sideral iubite în pielea ta violetă
a trăi şi-a iubi cu piroane ruginind în visele noastre
se trece ora de-a lungul braţelor ca o moarte distilată în sânge
de prea mulţi oameni am mâinile ude
şi mi-e frig

frâu de ape inorog în artera pământului îmi pasc singur rănile ca pe stele

în orb se tastează claviatura vremii sub paşii noştri aseptici
nu se vrea să se vrea
mâinile nopţii grele de absenţe ne dor

încătuşată în burice lumina îngheaţă

de la tribună ţipăm cât de vast ne e spaţiul în care încap
toate galaxiile lumii

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu ţine cont de nimic! Pe ea nu o interesează de eşti tânăr sau bătrân, de eşti ateu sau ortodox, de eşti liber sau încătuşat!

Rita Drumeş în Staccato - Frânturi de viaţă (15 aprilie 2007)
Adăugat de radu negrea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nălucire

Îndrăgostită moartă după soare,
Sfioasa lună mă atingea cu vrajă
Când în odaie strâmba lumânare
Pierea arzând ca efemeră strajă.

De ruginite balamale încătuşată,
Ţipa fereastra neglijent deschisă,
Mă dezmierda perdeaua delicată
Boţită fiind de-o adiere indecisă.

Şi pe pereţi cu veche zugrăveală
Mânată de tic-tacul de ceasornic
Dansa o umbră de fecioară goală
Pentru un creier de visare dornic.

Uzat pe dinafară iar lăuntric june
Eu parcă alintam cu palma sânul
Şi dulce glas poem porni a spune
Cu-o sclavă ce îşi adora stăpânul.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum lebăda...

Te sorb ca pe nişte picături de vin
rămase în potir,
îmbătându-mi fiinţa-
apoi îmi dai dezlegare
să culeg fructele zilei
cu buzele clocotind,
dornice să reînvie sărutul
prins în cătuşe de ceară;

visele se desprind de retină
şi se fac inel
pe osul dragostei noastre,
mângâind ploile
ce ne-au descântat trupurile
pe când vibrau ca nişte corzi de vioară;

aşa cum lebăda
sfinţeşte apele
plutind pe ele,
te voi urma în toate:

[...] Citeşte tot

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crinul

Esti floarea ce aduce-n suflet puritate,
Ochii tresaltă în albul tău imaculat,
Când te-ai deschis s-au bucurat florile toate,
În nopţile-nstelate eşti rege nepătat.

Petale îţi surâd de soare mângâiate,
Îmi limpezeşti privirea şi gândul meu curat,
Eşti floarea ce aduce-n suflet puritate,
Ochii tresaltă în albul tău imaculat.

Suav, cuceritor, în aeru-înmiresmat
Dezlegi iubirile încătuşate,
Bondarii te-nsoţesc în prag de noapte,
Un fluture adoarme pe braţe legănat,
Eşti floarea ce aduce-n suflet puritate.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul crinului

Eşti floarea ce aduce-n suflet puritate,
Ochii tresaltă în albul tău imaculat,
Când te-ai deschis s-au bucurat florile toate,
În nopţile-nstelate eşti rege nepătat.

Petalele surâd în soare mângâiate,
Îmi limpezeşti privirea şi gândul mi-e curat,
Eşti floarea ce aduce-n suflet puritate,
Ochii tresaltă în albul tău imaculat.

Suav, cuceritor, în aeru-înmiresmat
Dezlegi iubirile de mult încătuşate,
Bondari gălăgioşi te bâzâie în noapte,
Albinele-ţi adună polenul pe-nserat,
Eşti floarea ce aduce-n suflet puritate.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea

E-aşa de greu amurgul cu zarea-nsângerată,
Că-n parc sub teii-n floare ce gem înnăbuşit
Se-ncheagă unde groase de miere-mbălsămată,
Şi-atât de-apăsătoare tăcerea-mpurpurată
Că simt cum plânge-n mine ceva nedesluşit.

Melancolia face în pieptu-mi să tresalte
Neînţelese doruri, în vreme ce-aţipind
Fiinţa mea de astăzi, în locu-i răsar alte
Vechi suflete apuse, mult mândre, mult înalte,
Zguduitoare patimi cu foc mărturisind.

Umbroasa-le poveste măreaţă se-mpleteşte
La murmurul ei sumbru plutind în depărtări,
Nostalgică gândirea în voie-mi pribegeşte
Şi nesfârşit de tristă, se pierde, se topeşte
Într-un noian albastru de mistice visări...

Din crudele cătuşe, ce încă mă mai leagă,
De omeneasca fire treptat mă dezrobesc,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom fi o stea

Pădure grea de triluri, mi-e sufletul o floare
În timp ce tot mai tainic mă adâncesc în vis...
Încătuşate doruri pulsează-nvingătoare
Cărând clepsidra vieţii prin porţi de Paradis.
Din ţărm în ţărm se-nalţă corole de lumină,
Se-adună precum cerbii hoinari prin preerii;
Cascade de liane sclipsesc sub luna plină
Când dragostea devine un tril de ciorcârlii...
Aici va fi o vară-mbrăcată-n curcubeie,
Vor fi grădini de astre ieşind din viaţa mea,
Va fi-un amurg de basme cu blânde alizee,
Sfinţiţi de frumuseţe, vom fi aici o stea!

poezie de Cristian Petru Balan (5 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catarge în derivă

Suntem catarge în furtună,
Am eşuat la malul unui mit,
Apoi am adormit sub clar de lună -
Un strop de viaţă smuls din infinit.

Cândva eram catarge în derivă,
Pe marea mea de lacrimi de rubin,
Ne-a înecat apusul suferinţei,
Cu fiecare val ne adâncim.

Ai fost un vis, eşti doar o amintire,
Eşti oază-ntr-un pustiu din viaţa mea,
Nu îmi doream să sufăr din iubire,
Ci val în suflet să te pot avea.

Doream să-mi speli, cu lacrima, tăcerea
Şi necuvântul să-mi săruţi, doream.
Ai gândul bun şi sufletul ca mierea,
Eu floarea ta de cais, îţi sunt, pe ram.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intersectări

năluci de clipe trec spre totdeauna
şi-n nicăieri era eternitate
în har de guri în preacuvânt scăldate
un adevăr şopteşte-n vis minciuna.
aleanuri ai în ochi încătuşate,
de-acolo-ţi cad tristeţile întruna
pe-obrazul de eres ce-mi ninge struna
femeie ce mirări te poartă-n spate.
iar timpul iar devine de himeră,
secunda te umbreşte-n întrebări
şi umblă zvon sub stea auriferă.
sub soare-i totul curgere pe zări
şi-n a privirii tale-n taine eră
lumina ta mă spală în iertări.

&

mai toarnă foc pe flacăra subţire
la Dumnezeu să urce-n rugăciune
pe chipul de ninsoare zâmbet spune

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea morţilor

În vis poate apare în chipuri ştiute
De mame, de taţi cu suflete mute,
Doar poza de-un aer fugar, milostiv...
O noapte, ce zi şi-o trăieşte motiv.
Se adună-ntr-un Graal, ce se aşteaptă sorbit,
Ascuns pe-undeva, între abis şi Zenit,
Simţită o adiere de cald, revărsată
Mai mult decât ce-i existenţa lăsată...
Un ceva ce nu-i la frontiera cu este,
Un nespus ce-i dincolo de înţeles, peste,
Un erg nanometric cu har de colos,
Ce face umilul un dârz curajos...
Pe bastard îl pune în rang de legitim
Şi prunc din avort e odorul cel intim,
Călăul plătit se dezbracă-n călugăr,
Amor se revarsă cum neaua din bulgăr...
Iertarea îşi spintecă ura barbară
Şi lanţ de cătuşe se face brăţară
De aur, topit din adânci galerii
Spărgând întuneric în mine zglobii

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La balul de anotimpuri

Îngemănau aracii tineri, cu umbra lor spre polul aspru
Încremenită lângă foale topea-n derută o planetă
Cu poala lungă şi uscată cum şade negrul pe sihastru;
Pădurea bântuia prin lume cu poza iernii pe copertă.

- Numiţii aştri din fantasme cu petice-potlog la şale
- Se aranjau după-ncălzire dungându-şi perii rari în coade -
Într-o epavă aurită cânta fanfara Sparta-n Mare
Iar eu te-aştept pe-o semilună, ce azi din drepturi îşi decade!

Mirau scripcarii după cele ce rochia prea jos şi-o lasă
Nu după plac ci după portul prea constructiv sau prea zălţat;
Tu treci vrăjită de-o culoare nedovedită de frumoasă
Şi eu am huzur* de mândrie când toate locul ţi-au cedat

Şi-ncep din trupuri acordate şi-ncep din talii a vibra
Sonetele încătuşate în lanţuri, coduri de ecou -
Adunătura era trează doar - numai cocul tău visa
La cel şezut pe-o semilună şi pofta lui; tu în tangou:

[...] Citeşte tot

poezie de Elvis Constantin Marangoci (2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele şapte bătălii de pe Golgota

Să cânte strunele-ncordate!
Fanfarele să sune greu!
Din piepturile-nflăcărate
a fiilor lui Dumnezeu.

Să crească imnuri ne-ntrerupte,
o slavă fără de hotar
a celor şapte grele lupte
ce-au frânt Infernul pe Clavar!

I. Lanţurile

Era o zi scăldată-n soare.
Pe deal, prin pietre şi butuci,
între ostaşi cu coif şi zale,
treceau trei oameni sub trei cruci.

Trei osândiţi, spre trei morminte.
Dar fiecare c-un destin.
Şi sângele curgea fierbinte,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corbul spuse

aproape de inima brută a unei
speranţe a unei sperieturi îngrozitoare pentru
unii misterioşi cu penele negre (?!) cu
vântând nevermore aceiaşi corbi ne
verosimil rătăciţi în parcul central cu
penele negre cu
oamenii săltaţi cu gingaşe cătuşe de unică
fotografie din stradă
ca miezii de nucă mucegăiţi (?!)
pregătiţi să se vadă
luaţi numai în dinţi şi numai atunci şi
numai atunci când
aproape se află un tip de poet
care nu iubeşte metafora: orbul cu negru
la scară
abia de se vede că urcă –
o nară
exemplară în partea superioară
a ciocului va
respira mai tot timpul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce eşti, de la mine ce vrei?

M-ai înlănţuit cu privirea,
Ce-o simt peste tot,
M-ai încătuşat
În strânsoarea braţelor tale
Trimisă pe aripi de ploi,
Ca într-un joc hipnotic,
M-ai prins, departe de noi.

E asta oare iubirea,
Iubirea nebună şi dorul hulpav,
Desprinse din gloata comună
Sau oarbă himeră
Venită din gândul bolnav?
Ce eşti, de la mine ce vrei?
Nu pot măsura timpul şi nici floarea de tei.

Ce straniu pariu şi cu ce zei
Ce miza - aţi jucat, de gândul de la mine
Nu poţi să ţi-l iei,
De-ţi simt îmbrăţişarea

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cealaltă parte

de cealaltă parte a stelei căzătoare
eşti suspendat între orizonturi,
migrând cot la cot cu destinul,
până la pierderea cerului cunoscut.

prin fanta îngustă ţâşneşte amarul
din viscolirea trezită printre răni.
ochii iubirii au adormit la graniţă,
acolo unde se termină albul.

prin fereastra crăpată nu trece nicio pasăre.
straniu joc de flăcări din sânge
e scris în poemul înarmat cu slăbiciuni.

cuvintele se întind dincolo de ziduri
spărgând aerul stătut
într-un ecou al dreptului de mâine.

pe nedrept luna se rostogoleşte în deşert.
prin târziu aleargă iluzii şi-o ameţire de cătuşe

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

The song remains the same

toamna îşi scoate ruginiul
de sub frunze
natural
coşmarul oricărui om
conştient că numai trecerea timpului
i-a făcut toate astea
adevărat vă spun că nu va trece o zi fără să iubească
eu doar privesc de departe
lucid
cât îmi permit anii puţini şi lipsiţi de putere
în fiecare rugăciune
îi pomenesc vinovat că nu-mi plac
castanele coapte
untul de arahide
grăsimile nesaturate
eman un fel de răceală
indiferenţa are zona ei de confort
nu-mi place să vorbesc despre mine
mintea celor din jur înseamnă o imaginaţie a răului
în zilele bune

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poză cu liniştea nopţii de dragoste, din profil

Priveam decent codiţa ta-mpletită.
Feromonii mei cu caziere închipuite
conspirau, cu transpiraţia fină din decolteul tău.
În faţă, bluza ţi-era frumos umflată.
Am compus pilda singurei depresiuni,
de lângă singurul tău munte.
Încă priveam în fusta ta plisată.

Iubesc bijuteriile tale nonvaloare.
Călător în timp, prin regatul sforilor,
aş fi tras un fir, din bluza-ţi croşetată.
Ajutat de limbajul cu bezele
făceam jonglerii, cu gânduri sociale,
dar privirea mea era tot incendiată,
şi-agăţată rău, în fusta ta plisată.

Prinşi în satul căzut într-un borcan, de compot,
ca două jumătăţi mai mici de-un întreg,
visam fierbinte la o dragoste lavabilă,
fără întrebări, melancolii ieftine,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerbul cu stea în frunte

A fost odată, într-o pădure,
Un moş bătrân cu baba lui
Trăiau săraci ca vai-de-lume,
În adâncimea codrului

Moşul n-aştepta nimica
Şi numai moartea o dorea,
Dar baba ar fi vrut să aibă
Un suflet tânăr lângă ea

"Să fie un copil cuminte,
Un căţeluş sau un pisoi,
Că vreau s-aud şi eu cum suflă
O altă viaţă lângă noi."

Aşa ofta săraca babă,
Dar moşul nu mai vrea nimic:
"Ce-mi trebuie o grijă nouă?
Sunt pre bătrân şi prea calic."

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Militaru din Fabule
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!