Citate despre ceartă și noapte, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la ceartă și noapte, dar cu o relevanță mică.
Timpul lipsă
în dimineața zilei de luni
venise un corb în culorile neamului slav
tăceam scandinav
și blond și firav sub frații aluni
din rai deportați
în dimineața zilei de marți
priveam cu nesaț lumea lumii de zaț
din care mereu ieșeau curcubeie
pierzându-se-n roi pe Calea Lactee
în dimineața zilei de miercuri
un spirit de ceartă umplea singur cercuri
armata a patra pe tancuri trecea
mulțimea de îngeri din nouri tăcea
în dimineața zilei de joi
urmată de zile și nopți de Apoi
nici marea nici vântul nu-și făceau jocul
eu încă nu luasem părinților locul
în dimineața zilei de vineri
ne-am fost unul altuia tineri
și liberi și vii de orice ispită
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se duse mama
Un poem dedicat finului meu, care azi și-a condus mama spre veșnicie...
Se duse mama-n pulberi și-adâncimi,
Durerea, iat-o... a-nflorit în mine,
Primește-o "Doamne" printre heruvimi,
Măcar acolo, vreau, să-i fie bine.
În ochii mei topiți de plâns... privește
Și odihnește-o... în tăceri de lut
Mereu... ea m-a iubit''Dumnezeiește"
Și cât aș vrea-n amurg... s-o mai sărut.
De poți"Părinte", spal-o de păcate,
De-a mai greșit... cu mila,"Tu"o iartă,
De-atâtea săptamâni, noapte de noapte,
Nici n-a venit... și nici nu mă mai ceartă.
Se duse mama... știu c-a fost chemată,
Pe această lume... duhul îi e floare,
Copil nu mai sunt de-astăzi, niciodată
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revelație
În fiecare seară
își întinde brațele amorțite șoșotind obosit
în umărul vântului
și păsările cerului se adună perechi perechi
cuibărindu-se
fiecare pe crenga lor
La dreapta sunt vrăbiile
certărețele își împart
ultimele semințe de soare
Pe stânga guguștiuci
Cioc în cioc schimbă
replici de amor
Știricile coboară urcă
între două crengi
având mereu ceva de împărțit
sau de împrumutat
bătrânele ciori
bârfesc despre haina
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn de rugă pentru înduplecat norii
Gândul se întrupează-n femeia din câmpie
sub tălpi cu-ntinderi de rod galben
solicitând ploaia cu glasul holdelor în cânt
într-un imn de rugă pentru înduplecat norii.
Departe cerul sărută pe frunte orizontul,
coboară s-asculte respirația pământului.
Văzduhul alunecă pe albia râului secat,
femeia de ploaie așteaptă sub sălcii.
Cântul ciocârliei se oprește dincolo de lanuri,
un fulger grăbit se apropie din răsărit.
Vântul se ceartă cu plopii și arinii,
clopotele încep să bată în ambele părți.
O să scriu cum se-ntunecă și se zbate,
de se clatină marginile serii
fără să se mai vadă freamătul ud
prin care pășim îmbrățișati spre noapte,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn de rugă pentru înduplecat norii
Gândul se întrupează-n femeia din câmpie
sub tălpi cu-ntinderi de rod galben
infrățită cu ploaia de glasul holdelor în cânt
într-un imn de rugă pentru înduplecat norii.
Departe cerul sărută pe frunte orizontul,
coboară s-asculte respirația pământului.
Văzduhul alunecă pe albia râului secat,
femeia de ploaie așteaptă sub sălcii.
Cântul ciocârliei se oprește dincolo de lanuri,
un fulger grăbit se apropie din răsărit.
Vântul se ceartă cu plopii și arinii,
clopotele încep să bată în ambele părți.
O să scriu cum se-ntunecă și se zbate,
de se clatină marginile serii
fără să se mai vadă freamătul ud
prin care pășim îmbrățișati spre noapte,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, de știam de la cernut
O, de știam de la cernut
Toți și-or pune azi centuri
Să dăm cu-al ploii scrot,
Greu mai merge la fuduli
Alarmat marșalul lamă
Basme scrie pe o lampă.
Noapte bună, fatădoamnă,
Ninge cu copii de zahăr.
Ninge, viscol, vodkă bei,
O, de știam de la cernut
Că dragostea cu sânge-omoară,
Că fructele sunt cap de oameni,
Te-nfundă-n zât și te vioară,
Lăsam politicile-acestea
C-un dedesubt mai primitor
Abia se-nfiripa romanul,
Și libidoul ce sfios!
Ca Tokio, regula e dură,
Nu dovlecei, bomboane doară.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om/Altul
Un om se naște, plângându-și venirea,
Pe cer o noua stea apare,
Un altul moare, plecând cu nemurirea,
O alta stea dispare.
Un om acceptă tot ce-l înconjoară,
Altul urăște și se transformă în fiară,
Un om e pașnic și cu inima moale
Altul e războinic și cu sufletul tare.
Un om e sărac, dar cu sufletul bogat
Altul are bani, dar cu sufletul dărâmat.
Un om e timid și o iubește,
Altul e tupeist si o prostește.
Un om dă viață anilor,
Altul dă speranță banilor
Un om prin versuri se descarcă
Altul citindu-le doar se încarcă.
Un om suferă în tăcere
[...] Citește tot
poezie de Miron Iustin (22 octombrie 2015)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Planeta pătrată
Din lumea noastră cea cu fundu-n sus,
Îngerii fug în partea întunecată
Și toate mor și-alternative nu-s,
Pământu-i plat și sfera e... pătrată.
Un cub de iad cu câte-un colț de rai,
Ghivece noi cu flori de câmp pe mese,
Nuntași chemați la nunți fără alai,
La un prohod cu miri fără mirese.
Născuți dintr-un Cuvânt care dărâmă,
Crescuți perfecți pentru eterna ceartă,
Nici nu se mai iubesc, nici nu se iartă
Și nici vinovăție nu-și asumă.
Trăi-vom deci un anotimp numai,
Pe-un pat de flori uitat la baza lumii,
Noi doi îmbrățișați în nopți de mai,
Tu aproape de-april și eu de iunii.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopțile se arcuiesc după cer
Nicio umbră nu s-ar îndrăgosti de un copac iarna,
ar aștepta să-i crească frunzele din muguri
și raiul ei ar deveni ademenitor,
mai verde decât seva care inundă pădurea
trecerea se topește-n plăcerea demult visată
în care nu se mai simte decât foșnetul viu,
în lumea ei fagurele vieții strânge minuni,
aici nu este nimic fără încleștare și pândă.
Nopțile se arcuiesc după cer, freamătă de stele
până-n diminețile cu trup de lumină
în care și o rugă capătă chip.
Se ceartă norii deasupra și cad ploi de argint
cu picături respirate de ramuri,
se vântură aerul, mă ia de guler pe nepregătite,
lumina alunecă odată cu timpul pe poteci,
vin din depărtări arome de fructe sălbatice,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După o beție
Ciudat îmi pare după noaptea asta,
Când am venit beat-turtă pe la trei,
Că îmi vorbește drăgăstos nevasta
Și nu mă ceartă ca de obicei...
O simt cum tainic iarăși mă seduce,
Zâmbește galeș, fără vreun cuvânt,
Și văd uimit cum prânzul mi-l aduce
Chiar pân' la pat... de parcă aș fi sfânt;
Iar seara, când o văd provocatoare
Și-n poală mi se-așează surâzând,
Mă lămurește clar, cu încântare,
Ce am făcut c-o seară mai curând...
Cum n-am lăsat-o nici să mă dezbrace,
Sub jurământ solemn " că-s însurat...
Și chiar de-s beat, prostii eu nu voi face
Că nu am eu, nevastă de-nșelat..."
[...] Citește tot
pamflet de Elena Leach din Parodie după poezia FRUNZELE de George Stanca
Adăugat de Elena Leach
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea de somn albastră
moto:
Departe stau de certurile mărunte
Străin și intereselor de clan
Fiecare om are un munte,
Pe care urcă-n spate-un bolovan
--------------------------------
Rătăcirile de noapte
Pe tărâmul unui vis
De atâtea ori inapte
Să te treacă de abis;
Deschizi ochii mari și vezi
Și ambiguu și confuz
Umbre de cirezi, livezi
Desenate de Urmuz
Lume care-apoi dispare
În ținuturi iluzorii
Precum șterge o eroare,
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fotbalist
Era un jucător foarte talentat,
Dar cam singur s-a fentat.
Dumnezeu i-a dat imens dar
Însă l-a pierdut rapid prin bar,
Căci noaptea joacă pe masă,
La meci vrea s-o bage-n plasă.
Pe teren doarme, se dă de-a dura
Și-apoi invocă frigul sau căldura.
Își dorește fani, peluza plină,
Iar pe gazon rămâne smirnă.
Și-l vezi cum ușor se stinge
Când aleargă după minge.
Sincer, e un efort prea mare
Și-acasă... și-n deplasare.
Dar la interviuri, fără rușine
Vorbește cât gura îl ține.
Îi umilește pe-ai săi adversari
Și-i ceartă rău pe contestatari.
Crede că mereu are dreptate,
Iar după golurile marcate
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (22 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dileme
A căzut o frunză și-am călcat-o verde,
Nu știu de o doare și nici de mă vede,
Rămasă în urmă a-nceput să moară,
Eu pășesc agale să nu mă mai doară.
Cred că vine toamna sosind dintr-o parte
Cu răzlețe lacrimi în cer adunate,
Încă-i cald spre seară și e uscăciune
Și plutesc prin aer miresme de prune.
Nu știu și nu-mi pasă cum este afară,
Tu nu ești cu mine și n-ai fost de-o vară,
Ai plecat voioasă cu o dimineață
Fără stropi de rouă pe flori și verdeață.
Nu erai mâhnită și nici supărată
Cu-al meu braț de vise te-ai pierdut deodată,
Am rămas cu luna să vorbesc în noapte
Când și când îmi spune cât ești de departe.
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre
E toamnă și se-ntunecă devreme
O lună fermecată e pe cer,
Ceva în noapte pare să mă cheme,
Și peste tot sunt umbre-n cartier.
Mă plimb tăcut pe o străduță veche
În stânga și în dreapta arunc priviri
Și calc ușor, cu pașii mici, pereche,
Pe umbrele lăsate de clădiri.
Un plop însingurat se înfioară
Atunci când este mângâiat de vânt,
Cu liniștea din jur se înfășoară
Și-aruncă o umbră lungă pe pământ.
O fată și-un băiat se ceartă tare
Și-și spun cuvinte aspre berechet
Se duc apoi acasă, la culcare,
Având în ei o umbră de regret.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (19 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar poeții
Se cern zile și nopți în vâltorile vieții...
În pagini de vise le plâng doar poeții
Când versuri aștern gânditori pe hârtie.
Ei știu clipele- s muguri de veșnicie.
Și ei, doar poeții, în cărțile lor sfinte
Clădesc noi altare din albe cuvinte,
Ei leagănă pruncul și-adulmecă floarea,
Iubirea și-o cântă cât râul, cât marea.
Pe mamă o sfințesc în zâmbet și în lacrimi,
Pe sfinți îi înalță în rugă și-n datini,
Biserica- o- mbracă în sfânt tricolor,
Prin vers spun o rugă Bunului Dătător.
În fața morții reci, cu doruri efemere
Poeții, prin cuvânt, dezlega- vor mistere...
Prin vers înțepa-vor prostia și răul
Și ca-ntr- un bocet blestema-vor ei hăul.
[...] Citește tot
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pietre de moară
Au murit brazii de pe stânci,
Trăiesc doar butoaiele de lemn.
Lumea lor nu are soare,
Doar păianjeni ce sunt eroi ai nimănui.
Oamenii râd, oamenii uită, oamenii nu simt...
Perdele de fum desenate în noapte
Și șoapte rostite ultima oară,
Aș fi vrut să rămâi mereu aproape
Dar și despărțirea poate fi o comoară.
Cu sticle de plastic păstrez amintiri,
Lemnul mă ceartă dar știe și el
Că munții suspină când nimeni n-are
Nici o vină.
Au venit zilele cu praful gri,
Cuiele ruginite se-ndoaie în timp,
Păstrez același lacăt,
Deschid aceleași uși,
Ascult aceeași liniște.
În lumea care nu mai este a ta
Eu am venit cu lumea mea,
[...] Citește tot
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Valuri în maluri cu acorduri, din adâncuri în amurguri,
Vin ca arcuri cu săgeți ce mă străpung și m-ajung,
Mă simt ca un ciung.
Angelică-ncantare, cu vocea ei amețitoare,
Aceasta dulce-ncercare,
Ce-i viața în viața împletită-n dureri amare,
Cu modul ei de abordare amăgitoare
Te ia... te lasă... te ceartă și te iartă...
Neagră soartă... mai bine moartă.
Anotimpuri, apusuri, asfințituri,
Tornade din timpuri formate,
Ce lasă în urmă doar câmpuri devastate.
Și versuri în cercuri de ceață citesc,
Catarguri de gânduri din maluri zăresc,
Coșmaruri din coșuri de vise în fum risipesc
Biciuri de foc ce fulgere-aruncă...
Cu scut mă acopăr, m-ascund,
În vechi amintiri mă strecor, mă scufund.
Se-aruncă fantome din cer în adânc,
Femei despletite în alb, de mare-nghițite,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Olteanu
Adăugat de Camelia Olteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
August... Ultima lună de vară, pe Terra. La bordul navei lor, o lună ca oricare alta, cu zile identice, din orice punct de vedere, parcă și mai și decât pe suprafața planetei Proxima, unde puteau măcar ieși prin marele oraș de sub cupolă, mare cât o emisferă terestră, sau plimba pe suprafața albă și pustie a imensei planete, prin aerul cel dens și alb... Parcă le lipseau toate astea. Dar încercau să nu se gândească; nu avea rost să se indispună cu astfel de gânduri. Erau tot ei, împreună, în marea lor familie, înțelegându-se cât de bine se putea, fără certuri sau supărări inutile, asta, bineînțeles și datorită comandantului lor. Iar zilele treceau, una după alta, nu grăbindu-se, ci în mod normal, rapotat metodelor de măsurare cunoscute celor de pe Terra. Așa că ei se raportau calendarului lor, cu zile, nopți, săptămâni, luni, ani, care treceau, nu în sens invers...
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aniversarea celor 54
de ani ai mei a venit
cu poezie de amor bolnav
stau în camera cavou
fără marijuana și vodcă
iubita a șters-o în state
să se facă actriță celebră
aproape o sfârșești singur
fără țigări sau ketamină
o să citești în ziarele de mâine
moartea ta de azi
lângă soba de fier rece
ca o nordică scăpată
pe un sloi de gheață
o să afli că nimeni nu mai
vinde ziare tipărite
de zeci de ani lumină
fac bani dimineața
pornind propria matriță
cu trabucul în colțul gurii
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dormi, iubito!
Sus, pe garduri, sclipesc stropi sărați, albă-i sarea,
Iar portița-i de-acum încuiată. Și marea
Fumegând și săltând către diguri, de-a rândul,
Dintr-un soare sărat s-a-nfruptat, devorându-l.
Dormi, iubito! Oh, dormi! Sufletul meu vrea pace.
Stepa, munții... și ei dorm acum, n-au ce face.
Ciobănescul cam șchiop și cu claia prea mare
Chiar prin somn își mai linge lanțul lui plin de sare.
Marea-n tropot și crengile scormonind ca vătraiul
Și zăvodul din lanț ce-și trăi-n tihnă traiul,
Împreună cu mine, toți, mereu împreună,
"Dormi, iubito!" îți spunem acum. "Noapte bună!"
Dormi, iubito! Și uită că ne-am certat vreodată.
Ne-om trezi, împăcați, în lumina curată.
Stând în fân, somnoroși, vom simți cum ne vine,
Dinspre beci, un parfum de iaurturi gruzine.
[...] Citește tot
poezie de Evgheni Evtușenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ceartă și noapte, adresa este: