Citate despre ceartă și viață, pagina 3
Călătoria
moto: viața este un voiaj scurt, scurt de tot.
călătoresc cu un camion hodorogit
și am cel mai incomod loc
nu știu încotro merge,
nici șoferul nu m-a întrebat
unde vreau să ajung
lumea urcă și coboară din mers
nu văd pe unde trecem,
de fapt nu văd nimic
călătorii se ceartă și se încaieră
pentru cele mai bune locuri
pe al meu nu-l dorește nimeni
într-o seară
șoferul s-a răstit la mine:
coboară că am ajuns la cap!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cunoscutul istoric literar Al. Piru a scris și un roman - Cearta
Mulți au dorit cu Cearta să-l doboare,
Dar el nimic, bățos, tot în picioare!
Și dacă judec bine, pe-al nostru fus orar
Trăiește doar un singur... istoric literar!...
P. S.
Umblă vorba printre spini:
Piru are rădăcini!
epigramă de Valeriu Bucuroiu (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ceartă și viață, dar cu o relevanță mică.
Am uitat să trăiesc
motto:
"Atunci când am încetat să mai fim copii, înseamnă că deja am murit." -
Constantin Brâncuși
înviorată de limpezimea apei,
îmi oglindesc chipul în fântâna
satului, întorcându-mă într-o lume,
unde sunt iarăși copil între copii.
mereu creativi, inventăm reguli.
adesea, ne certăm, supărarea
nu prinde viață, reîncepem
jocul cu aceeași vigoare.
mai târziu, am uitat să trăiesc.
tristețea, furia, îndoiala, cândva, ploi
scurte de vară, nu mai trec atât de ușor.
mă îndepărtez de evenimente
iar curgerea vremii mă ajută să văd cum
[...] Citește tot
poezie de Rodica Dascălu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primul an de școală
Primul an, al meu, de școală!
... Cei mai mici, băiat sau fată,
Greu se culcă, greu se scoală.
Eu nu-ntârzii niciodată.
Plin ghiozdanu-abia încape.
Cărți, caiete, o grămadă.
Școala e aici aproape.
Casa e pe-aceiași stradă.
Mama, scumpa mea și buna,
Chiar când seara mă mai ceartă,
Dimineața totdeauna
Mă aduce pân-la poartă.
Ce mulțime mare vine
Cu ghiozdanul între umeri...
Cred și eu. E-așa de bine
Să înveți, să scrii, să numeri.
[...] Citește tot
poezie de Cicerone Theodorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la etajul șase
ne strângem de pe drumurile orașului carnivor
în cochiliile locative ale blocului sat
populat în asociație ciudată de oameni
viața la zi trăită în acvariu
la parter șeful de scară contorizează pe vizor
liftul cară neobosit griji și sacoșe lungi
un băiețel studiază formule inutilizabile
Coca de la șapte e mămică înflorită de griji
În fața blocului doi pensionari joacă table
Unul e fost temnicer iar celălalt fost deținut
Nu știu asta dar se bănuie și continuă
la trei Muntenii tac după o viață împreună
Carmen de la opt se pregătește de evadare
are majoratul și vise pentru tot cartierul
la ghena din capul blocului Costică repetentul
pregătește un grătar de mici stropit în bere
lângă el Florin de la nouă bate un covor de praf
la doi doamna Georgescu moare nehotărâtă
Bălanii sunt mulți și se ceartă la zece
la șase un bărbat spală vase la bucătărie
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Robert Barone (intră în timp ce Ray se ceartă cu părinții): Ce s-a întâmplat?
Raymond Barone: Ne-au mințit toată viața ca să ne facă să ne simțim mai bine.
Robert Barone: Când mi s-a întâmplat mie asta?
replici din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cearta dintre inima și trupul lui Villon
- Ce-aud? - Eu sunt! - Cine? - Inima ta,
Ce mă mai țin doar într-un firicel:
Licoare n-am, nici vlagă a bătea,
Văzându-te retras și singurel,
Trist, alungat la colț ca un cățel.
- De ce-s așa? - De viața ta șucheată.
- Ce-ți pasă ție? - Port durerea toată.
- Dă-mi pace! - Cum? - A cugeta mă lasă.
- Când va fi asta? - Când oi crește-odată.
- Altcé nimic nu îți mai zic! - Nu-mi pasă!
- Ce gânduri ai? - Să fiu om de valoare.
- Ai împlinit treizeci! - Cât un catâr, și ce!
- Păi ești copil? - Ba! - Mi se pare
Ești apucat! - și cum, de gât ai vré?
- Nimic nu știi! - Ba știu de musca-n lapte e,
Ce-i alb de ce e negru osebesc.
- Ce, asta-i tot? - Ia vezi că mă zburlesc,
Și iar ne hărțuim de ești ciudoasă.
- Ești chiar pierdut! - O să mă opintesc.
[...] Citește tot
poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și undeva, între probleme, rutină și certuri, pierdem tot ceea ce ne-a unit cândva. Mereu căutăm altceva în speranța de a fi mai fericiți, dar trăim veșnic aceleași povești în locuri și cu persoane diferite și nu învățăm aproape niciodată din greșeli. Sau învățăm prea târziu.
Natalia Popusoi (2012)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună varianta mea
La noapte ne certăm definitiv,
Ne despărțim în mici felii de pâine
Și ne urâm acum fără motiv,
Să ne-mpăcăm fără motive mâine.
Nu-i cauză și nu e nici efect
În toată încleștarea asta mare,
Iubirea noastră toată-i un defect,
Ferească Dumnezeu să se repare.
Îmi vine să te-njur de Dumnezeu
Si-apoi să-L rog pe El să te salveze,
Ești binele, precum ești răul meu,
Cea mai cumplită dintre ipoteze.
Mă calci pe nervi și mă înnebunești,
Ai să mă faci, fierbinteo și rebelo,
Cu-aceste negre mâini împărătești
Să-ți nimeresc gâtlejul ca Othello.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un Nou Inceput
de-ar fi să căutăm un început
să-ncepem iar de unde ne-am pierdut
să reaprindem povestea din trecut
în inimă speranț-a renăscut
demult, iubirea noastră a crescut
prin valurile vieții ne-am zbătut
din ură, certuri, nimic n-am obținut
ne-am rătăcit, în negura durerii ne-am pierdut
dar eu am învătat iertarea
azi știu că tu ești fericirea
de am greșit, lasă uitarea
să șteargă tristețea și durerea
nu te-frica, dă-mi mâna ta
pe drumul vechi, noi iarăși vom pleca
iubire nu ne vom jura
în suflet va rămâne pururea
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roata
Cât a fost vara de mare
Am vrut umbră și răcoare,
Apă rece și curată,
Granita și înghețată.
Însă iarna, când e ger
Noi vrem soarele pe cer
Căldură-n calorifere
Țuică fiartă, ceai cu miere...
Suntem dependenți de vreme
Și trăim doar în extreme
De aceea ne certăm
Și pe urmă ne împăcăm.
Că și lumea e o roată
Ce se-nvârte ziua toată
Ne ridică, ne coboară,
Ne dă viață, ne omoară.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (27 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măicuța mea iubită
Mamă dragă, te iubesc
Lângă tine am speranță
Datorită ție trăiesc,
Îți datorez întreaga viață.
Tu m-ai ajutat mereu
Ai avut o vorbă bună
Și încurajat la greu,
Nu mi-ai dat drumul din mână.
Chiar dacă te-am supărat,
Repede ți-a trecut.
Și deloc nu m-ai certat
Știai că n-am vrut...
Vorbele tale mă alină,
Tu ești totul pentru mine
Inima nu-mi suspină,
Ce m-aș face fără tine?
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune înainte de naștere
Nu-s încă născut; ascultați-mă
Nu lăsați liliecii însetați de sânge, șobolanii,
nevăstuicile sau vârcolacii să se-apropie de mine.
Nu-s încă născut; consolați-mă
Mi-e teamă că rasa umană mă va-întemnița-între ziduri înalte,
mă va amorți cu droguri tari, mă va-înșela cu minciuni ispititoare,
mă va chinui-n camere de tortură, mă va-îmbăia-n sânge.
Nu-s încă născut; aveți grijă de apa-n care voi fi scăldat,
de iarba prin care voi trece, de copacii cu care voi vorbi,
de cerul care-mi va cânta, de păsările și de lumina
din spatele gândurilor mele care-mi vor conduce pașii.
Nu-s încă născut; iertați-mă
pentru păcatele pe care le va săvârși lumea prin mine,
pentru cuvintele mele care vorbesc despre mine,
pentru gândurile mele care mă judecă,
pentru trădarea comisă de trădătorul de lângă mine,
pentru viețile pierdute când lumea ucide prin mâinile mele,
[...] Citește tot
poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste
Erau undeva tineri și frumoși,
visele le împărtășeau
apoi o viață frumoasă trăiau,
zi de zi iubindu-ne mulți ani
cu bune și rele până-au ajuns într-un punct grav.
El a fost tot timpul dual,
cu gândul și cu altă femeie
iar ea naivă crezând în minciunile lui,
până au apărut semne și certuri.
Un vis frumos s-a sfârșit
și așa s-au despărțit,
ea a suferit, iar el s-a căsătorit,
cu cealaltă femeie, colega ei de cameră
pe când a fost tânără.
poezie de Eugenia Calancea (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri, gânduri...
Plâng păsările lumii...
Nu mai au loc pe Pământ!...
În locul lor, pe garduri,
printre crengi,
pe sârmele de telegraf,
în orice colț al lumii,
stau doar gânduri, gânduri,
pâlcuri de gânduri
sau gânduri izolate.
Oameni trăiesc, mănâncă, dorm,
stau întinși la soare,
se ceartă, se iubesc
fac mitinguri,
fac revoluții,
fac demonstrații,
pe stradă, în Parlament,
în fața lui Dumnezeu,
și își aruncă gândurile
ca pe niște rufe murdare
sau obiecte uzate,
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Telefon îmbătrânind
Trec anii și se numără ca banii
Și viața mă așază pe rugul ei cărunt,
Bunica nu-mi mai spune nani-nani,
Mă-nfrigurează fiecare amănunt.
Și cel ce-am fost și cel ce sunt se ceartă,
Dar vai și-acest război e-atât de monoton,
Mi-mbătrânește numărul la poartă,
Mi-mbătrânește numărul de telefon.
Se adaugă mai fiecare oră
Și telefonul sună distant și suveran
Și parcă și el însuși mă imploră
Să nu-l tot schimb adăugând un an.
Acum, când crucea anilor e spartă
Și omul de zăpadă, ce sunt, își ia palton,
Mi-mbătrânește numărul la poartă,
Mi-mbătrânește numărul de telefon.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervația de zimbrii
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vin ispitele asupra noastră, să nu ne certăm cu alții. Să ne întoarcem dioptria înlăuntrul nostru ca să vedem starea noastră scăldată de patimi, de unde începe tulburarea inimii. Când avem lumină, vedem că pricina își are izvorul în inimă, în starea plină de patimi. În omul vechi care trăiește în noi.
Părintele Efrem Athonitul în Despre credință și mântuire (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către un amic versificator
Te-avânți și tu, Ariste, ca alții spre Parnas,
Râvnind, oricum, să-ncaleci pe aprigul Pegas-
Căutător de lauri pe căi primejdioase
Dai cu-ndrăzneală lupta în critici bătăioase.
Ci lasă, tu, cerneala și pana ta, Ariste,
Uitând păduri, pârâie și țintirimuri triste-
Nu cresc iubiri de flăcări în cărticica slabă.
Vezi, să nu cazi din munte! Coboară mai degrabă.
Tot sunt și fără tine prea mulți poeți, și-or fi,
Ce scot la cărți, uitarea să aibă ce-nghiti.
Poate și-acum, de zgomot când te retragi departe,
Având de-o muză proastă, de veșnicie, parte,
Aripile Minervei avându-le egidă
Ascunzi un tată pentru altă Telemahida.
Deci teme-te de soarta poeților de-ocară,
Ce cu grămezi de versuri întruna ne omoară-
Răsplata hărăzită de viitor e dreaptă
Că-n Pind așteaptă lauri, dar și urzici așteaptă.
Când gloria nu-ți vine, să te-nspaimanti! Apollo
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mamele voastre și tații voștrii vă spun, chiar și într-un moment de ceartă, că nu sunteți în stare, că nu puteți, că veți fi toată viața ratați și veți sclăvi pe banii părinților și aceia dați din "obligație" morală, să știți că nu au dreptate. Ei sunt primii prin care vine ispita, și mântuirea, căci dacă n-ai o familie "al dracu" să te împingă să devii bun, să rupi obstacolele și să separi lanțul karmic ce te ține legat de dânșii- atunci nimic nu ai, și nici nu poți avea.
Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eclipsă de iubire
Trăiesc într-o eclipsă totală de iubire;
Nu-ți văd ochii-luceferi și nu-mi mai găsesc Nordul,
Pe căi întortocheate, orbecăi în neștire,
Sonata Universului și-a pierdut acordul!
Mâna ta nu am sprijin, ca să evit abisuri,
Gândurile-mi se ceartă, mă dor, mă asurzesc
Și mă-nvinovățesc de pierdute paradisuri,
Deși știu c-ăsta-i iadul, când numai eu iubesc!
Se cearta constelații, pentru supremație,
Sufletul să-mi înghită, găuri negre se deschid;
Eu lumea mea ți-am dat-o, în întregime, ție,
Inima-mi zdrobită acum, ca-ntr-un mormânt, o-nchid!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ceartă și viață, adresa este: