Citate despre cenușă și visare, pagina 3
Trandafirul negru
fragment
În Țările de Jos, într-un vechi burg
încins cu holde arse de pelagră,
un grădinar visă într-un amurg
un straniu trandafir cu floare neagră.
Și ani de-a rândul visul lui rămase
deasupra casei, ca un cer închis;
iar păsările, când veneau sfioase,
zburau cu aripi fragede prin vis.
Dar ochii lui și mâinile în friguri
păliră lent sub zări verzui, iar el
mereu se aplecă pe nalte diguri
ținând holbat al apelor inel.
În mări, epave cu catarge moi
dădură rădăcini, în timp ce bradul
de șapte ori se scutură de foi
și zeci de fluvii își schimbară vadul.
Altoiuri albe, muguri sângeroși
în van își împleteau pe rând nuanța.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul mă trage pe linie moartă
Ce fiară mi-a prins ușa casei în cuie?!
Ferestre se zbat astupate de scânduri.
Ce monstru, hățițuri de iederi îmi suie,
Pe prispă, pe ziduri, pe stâlpi, rânduri-rânduri.
Ce vuiet se-aude venind dinspre boltă?!
Nechează toți caii scapați din căpestre,
Cu frâiele rupte, cuprinși de revoltă,
Bătând cu copita la mine-n ferestre.
Deschideți fereastra, mai scoateți din cuie!
O haită de cerberi voraci stau în poartă.
Tăiați din fuioare de iederi silhuie,
Că timpul mă trage pe linie moartă!
Mi-e viața coșmar și-s închisă de vie.
Încerc ca prin vis să ajung pân' la ușă,
Dar zborul mi-e frânt, n-ar sfida o stihie
Și-n vatra vieții mai e doar cenușă.
poezie de Mihaela Banu (18 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de noapte
Iată cum mă furișez eu la granița dintre stiluri!
(Știu: altădată flăcări vineții mi-ar fi mângâiat inconștiența)
De aici vă spun:-Unde să mai sângereze cenușa asta
care ne visează, prieteni?
Cui să-i mai bage ea pumnul în gură?
S-a golit visteria și nimeni nu mai are curajul
să-și dea viața la granița dintre stiluri...
"Ah, dacă regele ne-ar citi în al său Luvru!"
Ce spectacol, prieteni!
Ce șansă, pentru cenușa asta care ne visează
și tocmai pe noi,
noapte de noapte...
poezie de Mariana Marin din Un război de o sută de ani (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieri, azi, mâini
Ieri!... cenușa ce păstrează forma încă neschimbată,
Din ce-a ars în focul vremii; lacrima deja uscată,
Sau un zâmbet de pe buze, spulberat de-al sorții vânt;
Ieri... poveste, cu eroii oase putrede-n mormânt.
Astăzi?... lampă ce se stinge, stea plecată spre-asfințit,
Visuri nebătute încă de-al ursitei vânt cumplit,
Piscul nalt, pe care dorul, vânător, stă și pândește
Țarmul unde amintirea cu dorința se-ntâlnește.
Mâini?... o strângere din umeri a enigmei întrebate;
Rai sau iad, în care ochiul niciodată nu străbate,
Cui de aninat speranțe, prunc ce nu poate grăi.
Măine... măine, cine știe câți din noi vom mai trăi!
poezie celebră de Alexandru Vlahuță
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
- crizantemă
- Crizantemele sunt florile amurgului de toamnă, de o frumusețe serafică, senină, gânditoare. Sub vălul ploilor mărunte, cenușii, sunt resemnări superbe, mirări colorate, visări cromatice, clipiri de lumină vie. Numai ele, cu tâlcul lor simbolic pot însoți pâlpâirea lumânărilor pe mormintele vechi și proaspete, pe mormintele toamnei.
definiție de Iuliu Bărbat în Nedeia florilor
Adăugat de Carmen Daniela Deaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe sub păsări călătoare
Copacul cu urechi ascunse
Moare-n ceru-ntins în drum,
Buzele-i cu ceară-s unse,
Însemnate sunt cu scrum.
Un tâmplar închide-n carte
Un sicriu de-nveșmântare
Și-n cruzimile sărate
Ies ecourile la soare.
Mă întorc pe-un ram de vise
Să culeg rodul de semne,
Căile-mi sunt suprapuse
Și mă-ngrop în scrum de lemne.
Mă bocește-un vers din carte
Cu durerile supuse,
Alt copac îmi face parte
Să-i sărut buzele-ascunse.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără frumusețea
Fără frumusețea ta, o lume întreagă
ar fi cenușă,
fâșii de ceruri am fi noi,
sub pragul caselor,
la ușă.
Am fi doar capete de drum,
ce licuresc apă-n izvoare,
am fi blestem,
am fi doar scrum,
un dor am fi... o depărtare.
Doar frumusețea ta mi-e în muguri,
mi-e aer, iodul
din plămâni,
mi-e fericirea care-o bucuri,
adânc de îngeri...
în păgâni.
Frumosul tău mi-e dor visare,
o viață-n miile grădini,
furat voi fi în a ta zare,
ca vis din veșnice hodini.
poezie de Aurel Chiorean
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bilet spre etern
Ochii tăi precum o stea
Desprinsă parcă, din cenușa unui vis,
Un joc de culori vii
De cadru stingher și tainic de nedescris,
O oglindă a cerului senin de vară
Cu verde spălăcit de primăvară...
Cataclismul de emoții
Ca o-nduioșare-a sorții,
Naște o dulce privire
Unire-ntr-u veșnicie.
Cu sufletul plin de bucurie
Încep să tresar cu uimire,
Că în acest Univers mare
Miracolele prind contur,
Frumosul si originalul ca valoare,
Pot alunga orice nor sur
Al resentimentului fără cusur.
[...] Citește tot
poezie de Teodor-Loren Capșa
Adăugat de Teodor-Loren Capșa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primul zbor
Cu pași de ploaie
am sfărâmat taina nopții.
Stelele sădit-au
la temelia altarului
crini ce plâng această lume.
Timpul e o pânză arsă
ce poartă mărturia adâncă
a pașilor lăsați de noapte.
Cu pulbere de stele
am vrut să-i dau culoare acestui vis
Cioburi de nori au rănit trupurile cenușii.
De secunda ce se sfârșește
se agață timid florile
ce mi-au încântat privirea
de la primul zbor.
poezie de Raluca Ștefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai pus iubirea noastră la arhivă
Ai pus iubirea noastră la arhivă,
Mi-ai prefăcut și visele în scrum
Brutal, ai secerat, o inimă naivă,
Lăsând în urmă-o dâră de parfum,
Ce fantomatic, mă poartă în derivă.
N-ai zăbovit deloc, nici un minut,
Ca pe un condamnat m-ai pus la zid,
Nu mai esti aceeași ca la început...
O ștrengarită, ce-mi zâmbea candid,
Iară eu îți sunt... un necunoscut.
poezie de Alex Dospian (iulie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ieri, azi, mâine
Ieri!... cenușa ce păstrează forma încă neschimbată,
Din ce-a ars în focul vremii; lacrima deja uscată,
Sau un zâmbet de pe buze, spulberat de-al sorții vânt;
Ieri... poveste, cu eroii - oase putrede-n mormânt.
Astăzi?... lampă ce se stinge, stea plecată spre-asfințit,
Visuri nebătute încă de-al ursitei vânt cumplit,
Piscul nalt, pe care dorul, vânător, stă și pândește
Țărmul unde amintirea cu dorința se-ntâlnește.
Mâini?... o strângere din umeri a enigmei întrebate;
Rai sau iad, în care ochiul niciodată nu străbate,
Cui de aninat speranțe, prunc ce nu poate grăi.
Mâine... mâine, cine știe câți din noi vom mai trăi!
poezie celebră de Alexandru Vlahuță din Poezii vechi și nouă (1894)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste de scrum
Moș Martin, rege-n Carpați,
Falnic se plimba pe creste
Printre brazii cei înalți,
Despre el se duse veste...
Purta stelele în brațe,
Le rotea frumos pe frunte
Și în urme punea stanțe
Însemnând munte cu munte.
Smulgea fulger din tabloul
Cerului străpuns de nori,
Peste tot era eroul
Celor slabi și visători.
El avea un duh cu semne
Și-n fața lui Dumnezeu,
Îi plăcea să se îndemne
A învinge rău și greu.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zodia cumpenei
Dreaptă, ziua Cumpenei ne surprinde
printre roze: în cimitirul unde
cîteodată dragostea însorește
albele pietre.
Calm se-ndrumă spre cumpănire totul.
Zi și noapte trag înjugate vremii,
amîndouă cu-nțelepciune-ncearcă
pași deopotrivă.
Se măsoară, se cîntărește rodul
de argilă, visul și umbra verii,
și povara ce-i amintirea pentru
orice făptură.
Dacă din povești adevăr rămîne
că trăim prin imponderabil cei vii,
poate să mai umble cuvînt că trupul
este-o povară?
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Ellisa Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel marin
Deasupra turnurilor negre, peste coloane și clădiri,
Planează doruri efemere și Eol plânge-n aiurare...
Visează portul prins în vraja firmamentalei străluciri
... Ca-n filme cenușii și triste plutesc corăbiile-n zare.
Din temple, ca din vis, răsună un cânt de rugă, vibrător...
Seninul plânge lacrimi calde, licăritoare și divine...
Bizare păsări colorate spre ceruri strigă cobitor,
Rotesc sub bolțile sonore și-adorm prin antice ruine.
Pe stânci de marmură spumată, în largul mărei luminat,
Apar castele ca din basme, grădini și pomi cu fructe blonde...
... o barcă goală rătăcește pe-albastrul val imaculat,
ca o supremă salvatoare, plutind spre pânze vagabonde.
Și totul parcă-n vis trăiește, un vis al unei minți bolnave,
Evocatoare de ruine, de mări, de temple și de nave...
... Răsună clopote departe, ca de prin sfere planetare...
... Ca-n filme cenușii și triste plutesc corăbiile-n zare.
poezie clasică de I.M. Rașcu din Sub cupole de vis (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrum
Cresc albastre-n palma-mi stângă
Păsări din totem
Ciocuri galbene-ascuțite
Strigă să te chem.
Iar în palma-mi dreaptă roșu
Sânge s-a ivit
Colcăie spre ochi și tâmple
Visul ne-mplinit.
Negre clipe curg spre ceruri
Tu nu-mi ești acum
Și mă doare rău că-n palme
Gri e tot și scrum.
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai fost cârmaciul
Ai fost cârmaciul valurilor mele
De iubiri trecute în tăceri,
În parfum de tei, în lan de stele,
Inimile noastre bat stingher!
Mai privesc, uimit, în depărtare
Și parcă simt din răsputeri suflarea
Unde am unit furtuni în zare
Cu speranța de-a învinge marea.
Valuri furtunoase mă cuprind,
Aripi aburinde fâlfâie în geam,
Aș zbura pe-o rază de argint
O clipă-n fericire să te am.
Golită inima-mi aleargă fără știre
Printre macii care dorm în drum,
Deschid fante-n muguri de iubire,
Din talpa nemuririi iese scrum!
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile gândului
Florile gândului
sculptate în cleștar, răsar peste verile
parfumate... Aripi de lumină
însoțesc visul alb când umbrele veghează
din tenebre...
E o șoaptă de tristețe pretutindeni,
un murmur al somnolentelor
reverii,
a sufletului dorință frântă care renaște
din cenușa uitării
și triumfă precum mireasma ambrei
dincolo de răscrucile
vieții...
Florile gândului
sculptate în cleștar, răsar peste verile
parfumate...
poezie de Cristina Maria Șandru (2012)
Adăugat de Cristina Maria Șandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipuri efemere
Imagini adânci de săgeți
Dublate subtil sau diforme
Trase în foi de cei exegeți
Seduse și prinse în forme
Treceri prin locuri cu miză
Înălțări în stol de plăceri
Prestate în jocuri cu miză
Compuse din drag și dureri
Severe ispite din poluri
Dau buzna cu arme de soi
Străfulgeră în vid și în goluri
Izbesc cu sentințe în noi
Iubirea renaște ardentă
Ca visul de soi din cenușă
Apare în praguri stridentă
Ne bate și strigă la ușă
[...] Citește tot
poezie de David Boia (21 mai 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima zi de dragoste cu umbra
umbră, haide să ne iubim
până la întuneric
înainte ca visele să ne
acapareze dorințele
știi tu cum
așa cum ne iubeam
în paradis
înainte să ne ispitească
acel cuvânt interzis de la care
au pornit toate păcatele
iubește-mă, umbră
așterne-ți pe buzele mele
tăcerea ta ca un sărut abisal
răscolește-mă tot
cu muțenia ta sfântă
fă-mă să ard
până la cenușa sângelui
înainte ca genele
să mă vândă morților
pentru o ultimă
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește
Iubește clipa trecătoare,
Eternul răsărit de zi,
Apusul sângeriu de soare,
Vântul hoinar de miazăzi!
Iubește macii din câmpie,
Clepsidra veche cu nisip,
Visul pierdut în veșnicie,
Iubirea ce nu are chip!
Iubește țărmul, depărtarea,
Adâncul mării necuprins,
Inima tristă și uitarea,
Scrumul iubirii ce s-a stins.
Iubește fiecare clipă,
Ochii în lacrimi ce au plâns,
Eternul fâlfâit de-aripă,
Durerile ce-n trup le-ai strâns!
poezie de Olga Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cenușă și visare, adresa este: