cerşetorie şi noapte

Sonet Toamnă caldă

O nouă zi caldă iar s-arată
Nu vrem încă să vină vijelia
Ne pregătim s-avem tăria
Când frigul şi zăpada vin îndată.

Soarele încălzeşte şi azi câmpia
Razele lui toamna le cerşeşte
Grădina cu flori te copleşeşte
Şi parcă aud din nou ciocârlia.

Natura cu căldură ni-e dragă
Alergăm repede prin iarba umedă
Ca roadele toamnei să se culeagă.

Acum oamenii porumbul adună
Dar ziua e scurtă şi noaptea vine
Speram s-avem şi iarna bună.

poezie de Eugenia Calancea (5 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul restituirii (fragment)

Când legendele sunt puse pe drumuri truda lor se
cheamă devenire.
Si în zadar bat vorbele pe la porţile oamenilor că tot
nu-şi vor afla adăpostire peste noapte.
Nici purtătorii noroadelor hoinărite pe întinsul lumii
nu vor avea altă soartă.
Nici unde sunt şi nici de unde vin, nu sunt bine ştiuţi.
Cu tot ceea ce ţine de stăruinţa lor în a începe să-şi
asume o altă soartă decât cea dăruită lor din netrebuinţă.
Dragostea scapă vederii ca frigul prin trenţele visului.
Înainte se sapă pe rînd capcane ipotetice.
În urmă pândesc imbolduri flămânde.
Ori unde întorci privirea aceiaşi neîncredere rânjeşte
din colţii trebuinţelor.
Pasul minte poteca pentru a putea să-i afle încrederea.
Urmele lăsate dor.
Închină amurgul o cupă în amitirea zilei trecute.
Bate din palme ideea de mâine.
La răscrucea ostenelii se abat răufăcătorii noii minuni
începute invers.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Vasile Gavrilescu din Timpul trecerii tale, partea III - Timpul restituirii (1976)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ador

Iubesc acest pământ de vise şi durere
Şi nu-l lovesc,

Iubesc această viaţă de chin şi renunţare
Şi n-o rănesc.

O flacără e viaţa,
Tu un flutur
Şi flacăra te-ademeneşte
Şi zbori, visând, crezând în ea,
Dar focul ei te mistuieşte,

Un fum e viaţa,
Se ridică spre cer, apoi se pierde-n efemer,

Parfum e viata,
Se naşte din floare, cerşeşte vis şi moare,

Un vis e viaţa,
Se naşte- n noapte şi piere- n ale zorii şoapte,

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se face seară pe nota de plată

Ziua se înghesuie să intre pe uşa din faţă,
e dimineaţă devreme şi nu se cade să aştepte,
soarele îi face cu mâna să se grăbească,
lumea e şi ea pornită pe drum.

De undeva noaptea priveşte cu îngăduinţă
şi lasă să treacă amiaza,
împinge seara de pe scaun să se ridice
nu se vede întunericul.

Ca o umbrelă deschisă prima oară
vântul vrea să spună o mică poveste
şi se înteţeşte nervos pentru neascultare,
praful se teme pentru deranj.

Lansez un zmeu şi o ia la sănătoasa,
îmi pare rău pentru tot răul
care se opune întotdeauna binelui.

Cerşesc o imagine cu o bucurie hazoasă,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul sângelui înnoptat

Cu ochi de vis te beau ca pe o lene
ce mi se-nfige-n gând, oprindu-i goana
pe guri sărutul ne astupă rana
cuvântul ce-a lăsat-n nunţi viclene...

Ne înveleam cu umbra-n veci, tirana
aducere aminte-n mâine scene
când ne-om clădi-n zidiri nepământene
în arbori de mormânt suind prihana...

Şi duhul ca o veste ne va merge
de Dumnezeu în rugă de cerşit
născându-ne în fără de sfârşit
păcatul raţiunii a se şterge...

Cunosc tăcerii viciu-n minţi sculptat
a şti-nţeles de sânge înnoptat...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Olaf
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem smerit

stau în genunchi şi cerşesc îndurare
de la Iisus Cristos mântuitorul
vreau să îmi dea o rază-mplinitoare
să-mi călauzească bătrâneţea, viitorul.

durerile sunt mari grijile mă apasă
de stresul nocturn nu pot să scap
mă copleşeşte să dorm nu mă lasă
gânduri arămii îmi trec prin cap.

dar religia mireană mă face mai bună
gândesc fericirea lumilor efemere
stau de veghe ca boema lună
care cerne vise peste emisfere.

dulce suferinţă pe suflet stăpână
poate aste-i lumi versuri să-i ofere.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt menestrelul

Sunt menestrelul... viselor de noapte,
Poeme scriu... la margine de dor,
Flămând voi fi, mereu, de buze coapte
Şi-n lumea asta... fi-voi călător.

Bani dacă n-am cerneală să îmi cumpăr,
Voi vinde sărăcia... într-un târg
Şi voi cânta iubiri... fără astâmpăr,
Când patimile-n sânge... vesel curg.

N-am să cerşesc şi nici nu împrumut,
Poetul ştie... tot ce nu se ştie,
De-i pică o cadână-n aşternut,
El o transformă într-o poezie.

Voi pune azi cuvintele-ntr-o formă,
Cu ritmuri pentr-o rimă-ncrucişată
Şi sentimente libere de normă,
În viaţa ast-atât de-ntortocheată.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halloween

Îmi dă prin cap anul acesta
De-aşa scumpete-n prăvălii,
Să-mi iau costum, să le fac festa,
Să-i sperii şi eu pe copii;

Când vor veni de Halloween
S-apar în faţa lor mascat,
Să-i vad cum fug şi nu mai vin,
Trei nopţi să facă pipi-n pat ;

Dar ce costum i-ar îngrozi?!
Copiii azi, fără tromboane,
Mascat în drac, vampir, ce-o fi,
Nu scap pân' nu le dau bomboane,

Ce Baba-cloanţa! Te joci, frate?!
Dracula poartă azi scufiţă (!)
Astea-s poveşti de ei fumate
Din primul an de grădiniţă,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertăciune

deşertăciunea zilelor ce trec
imprimă fast solid suspiciunii
că nopţile numai atunci au farmec sec
când curg uşor ca fumul din tăciune

când totul se transpune-n vag concis,
concisul vag în iz de-amărăciune
şi curge lin ca umbra unui vis
cu Olandezul Zburător drept tracţiune

când voci străine-îmbie ochiul meu
s-aleagă puritatea transcendentă
a anilor ce curg instantaneu
într-un ocean de vreme decadentă

când nu mai am cârlig de abordaj
şi Stixul mă îmbie în genune
aş vrea să curg prin sonde de foraj
chiar şi cu riscul să renasc deşertăciune

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (20 aprilie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul corsar

Anglia-i un loc bun pentru cei bogaţi şi-n funcţii plasaţi bine;
Însă Anglia-i un loc nemilos pentru cei săraci ca mine;
Iar cei mai mulţi marinari nu vor avea parte prea des,
De porturi la fel de plăcute ca cele de pe insula Aves.

Erau acolo patruzeci de nave robuste, iuţi, cu armament la bord:
Arme albe, puşti şi pistoale, cu tunuri la babord şi la tribord.
Şi-o mie de navigatori au făcut legi la Aves, cu bunăcredinţă,
Pentru-a-şi alege căpitanii, cărora le jurau ascultare şi credinţă.

De-acolo ne-am năpustit asupra Spaniolului plin de-aur, de ţesături
Bătute-n argint, comori smulse băştinaşilor prin groaznice torturi;
Apoi, am atacat căpitanii navelor comerciale, cu inimi de fiară,
Care biciuiau oamenii şi-i hrăneau cu coji de pâine-amară.

O! Palmierii în Aves creşteau înalţi, iar fructele păreau nişte sfere
De aur, păsările colibri şi papagalii erau minunaţi la vedere;
Iar tinerele negrese alergau spre-Aves, să scape de robie,
Şi-i întâmpinau pe marinarii sosiţi pe marea albastru-sidefie.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Kingsley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O baladă modernă a morţii cerşetorului de sub pod

noaptea înainta tot mai hotărât peste umbrele oraşului
frigul atacase violent totul deasupra asfaltului crăpat de timp

în cârciuma din gang fumul de ţigară se întinsese gros, ca un nor alburiu,
deasupra puţinilor clienţi rămaşi
vocile tari şi răguşite umpleau aerul călduţ,
plin de un miros greu de transpiraţie

la o masă şubredă, un cerşetor îşi calcula, uşor ameţit, gurile de vodcă rămase în pahar
şi asculta cu atenţie o poveste porcoasă spusă lângă el
care nu se mai sfârşea

cerşetorul termină ultima sorbitură
după care cerşi de la o masă vecină cinşpe mii pentru încă o vodcă ieftină
despre care lumea spune că e făcută în camera din spatele barului
din fecale macerate de om

o bău cu sete la tejgea în picioare, într-o înghiţitură prelungă
se închise la toţi nasturii paltonului său ros până la căptuşeală
îşi aprinse o ţigară

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Creţu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerşim iubire de oriunde...

Nu mi-e ruşine să cerşesc, ba mi se pare chiar firesc, să cer iubire oarbă
Chiar de n-o văd, o simt în piept, când, pe la colţuri mai aştept iubirile să-mi soarbă.
Eu am iubire pentru toţi, pentru neoameni, pentru hoţi, pentru nebuni mai multă,
Că îmi sunt fraţi de suferinţi, călcând în străchini şi cuminţi şi nimeni nu ne-ascultă...
Strigăm în vers, strigăm frumos, chiar de avem glasul pe dos, ni-e inima fierbinte,
Şi nu-nţelegem mai nimic, doar din iubire câte-un pic şi-un dram din cele sfinte...
Nu ne atinge vreun blestem, purtăm la piept câte-un totem, doar nepăsarea doare
Iar neiubirea-i beteşug, o scară-naltă înspre rug, malignă sufocare...
Cerşim pe străzi, cerşim în cer iubiri cu suflu efemer, doar cât să ne ajungă
Pentru o clipă de extaz, când în al nostru Alcatraz ne e noaptea prea lungă...
Nu mi-e ruşine să cerşesc darul cel mai dumnezeiesc din câte sunt pe lume
Uitaţi-vă în ochii mei şi veţi vedea iubire-n ei şi-n versurile-antume...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai spune-mi încă o dată - ai să iubeşti şi tu

Soarele iubirii ne-a apus
Visurile toate mi s-au dus
Azi doar amintirea mi-a rămas
Ea mă însoţeşte pas cu pas
Chipul tău ce în inimă îl port
Îmi evocă tot trecutul mort
Vino tu, vreau glasul să-ţi ascult
Spune-mi iarăşi ce-mi spuneai demult

Mai spune-mi încă o dată
Cuvinte îmbătătoare
Nimicuri arzătoare
Cu car' tu m-ai lovit
Speraţa înfrigurată
Strecoară-mă în şoapte
Lumina-n neagră noapte
Din sufletul rănit
Aşterne alinare
Pe-al sufletului rai
Căci inima-mi sărmana

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Loredana Groza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi n-aveţi suflet de creştin (către guvernanţi)

Gândirea vă e blocată.
Mintea va intrat în noapte.
Noi cerşim din poartă-n poartă,
Voi ne-aţi condamnat la moarte.

Ne-aţi obligat să colindăm
Mapamondul pentru pâine.
Voi nu vedeţi cât îndurăm
Să trăim de azi pe mâine.

Rămân copiii fără noi.
Se duc pe calea greşită.
Pe drumuri plâng, flămânzi şi goi.
Mor cu inima zdrobită.

Voi n-aveţi suflet de creştin.
Nu cunoaşteţi ce-i durerea.
Voi v-aţi clădit luxos destin
Prăduind ţării averea.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (25 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce et decorum est

Încovoiaţi sub pânzele de cort, ca nişte bătrâni cerşetori,
Cu genunchii trosnind, horcăind, înaintam prin glod până când,
Vânaţi de flama napalmului, de gloanţele miilor de trăgători,
Ne târam sleiţi înapoi spre bărăcile noastre sordide blestemând.
Oameni mărşăluind în somn. Mulţi îşi pierdeau bocancii-n hlei,
Dar înaintau şchiopătând, plini de sânge. Orbiţi; schilozi şi reumatici.
Beţi de oboseală; surzi până şi la bufniturile de lângă ei
Ale bombelor cu gaz, mărşăluind, mărşăluind istoviţi şi-apatici.

GAZ! Iute, băieţi! – valuri de mişcări stângace, ins lângă ins
Trăgând febril pe cap măştile-n ultima secundă,
Însă cineva ţipă, alunecă-n mocirla aceea imundă,
Asemeni unui om căzut în flăcări sau în var nestins.
Ca-n vis, prin sticla măştii aburită,-n lumina zilei – verde crud –
Ca prin pânzele mării verzi, l-am văzut îngenuncheat.

De-atunci în toate visele mele-i prezent, îl aud,
Şi-l văd cum ţipă şi cum din şanţ întinde mâna, sufocat.

Dacă-n fiecare noapte, ca într-un coşmar, ai putea fi

[...] Citeşte tot

poezie de Wilfred Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cititorul de oameni
se trezeşte cu noaptea în cap
plimbându-şi ochii
de la stânga la dreapta
de la stânga la dreapta.

vede un punct
şi încă un punct
şi încă un punct
apoi se face lumină.

cerşetorul sprijină uşa supermarketului
exact cum o făcea ieri
iar cititorul de oameni
nu poate trece cu vederea
haina trei sferturi
din piele ecologică
neagră.

trecerea de pietoni

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promite-mi

Ce vrei să faci cu nopţile de mai
Când luna se îmbracă-n păpădii
Când te implor şăgalnic să mai stai
Plângându-mă de teama de stihii?

Promite-mi că-n cel timp ce-l vom rescrie
Mă vei iubi nevrednic de abject
Înveşmântată-n voal de păpădie
Îti voi cerşi să zac pe al tău piept.

Din trupul meu vor izvorî efluvii
De iarbă crudă, roze, liliac
Te-oi răsfăţa cu dans de păpădii
Ce-au strălucit şi-apoi s-au înălţat.

Nu-mi arvuni nici vraja de la lună
Nici maci însângeraţi care se sting de dor
Iubeşte-mi trupul parfumat cu mătrăgună
Să nu mai zbor cu păpădii ce mor.

poezie de Daniela Vîlceanu (8 februarie 2024)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul versului

dragă îmi e viaţa cum drag îmi este versul
şi fiecare clipă îmi pare-o nestemată
cu elan înaripat explorez universul
în baia de lumină mă scufund câteodată.

când e grea tristeţea şi mă apasă stresul
mă ascund în rapsodia sufletului fermecată
dragă îmi e viaţa cum drag îmi este versul
nu strivesc cuvântul nicicum, niciodată.

nu am regrete mari iubirii-i ştiu demersul
face inima să cânte melodia minunată
coşmarelor din noapte le-am găsit reversul
îl cerşesc pe Dumnezeu cu credinţă destinată.

dragă îmi e viaţa cum drag îmi este versul
şi fiecare clipă îmi pare-o nestemată.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă la totem

În livada bunicilor, un măr
Privesc. Nu văd nimic. Mat
Mă gândesc... alţii. Înalt.
Trimit o rugă. Cerşesc.
Nu lucrez, dar sunt bogat. Argat.
Mă înalţ. Nu prea mult. Contact.
Gândurile - mi zboară. Razant.
Ştiu că fericirea e întotdeauna pe aproape. Noapte.
Sunt
Mult prea jos, în mărunt. Pământ.
Nu am prea multe hobby-uri,
Dar mă exprim. Sublim.
Este şi acesta un talent. Evident.
Sfârşesc o rugă.
Dumnezeul meu e banul. Totem.
Hai să vorbim, vorbe lungi, sticloase, bolovanoase!
Nu prea mult, nu prea înalt. Asfalt.
În livada bunicilor, un măr înflorit. Pitic.
Mai. Nimic.

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din La vie en rose
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de toamnă

Vântul şuieră amarnic, stelele de cer se-anină
Florile sub bruma rece se tot tânguie-n grădină,
Noaptea asta răcoroasă nu se-ncumetă să plece
Şi durerea frunzei moarte prea uşor nu îmi va trece.

Pare-se că de iubire frunzele-n pământ coboară
Şi copacul nu le plânge că nu este prima oară
Când îl lasă gol în iarnă şi se duc spre altă lume,
Numai eu le plâng în rime de-am umplut vreo cinci volume.

Este toamnă la fereastră dar în casă-mi este bine,
Mai cerşesc la câte-o clipă să rămână lângă mine
Că mă amăgesc cu vise, cu-amintirile din vară,
Şi mai scot o poezie să nu doarmă-n călimară.

poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!