cercetare şi cuvinte

Tratament

Un grup de treisprezece profeţi sosesc în oraşul Saba,
cel binecuvântat din abundenţă cu bunuri materiale.

" Unde vă este recunoştinţa pentru toate acestea?
Cel care v-a dat fiinţă

aşteptă doar o reverenţă din partea voastră". Sabeenii răspund:
" În noi nu există recunoştinţă,

ci numai plictisul celui care primeşte daruri. Suntem
obosiţi de atâtea minuni, sleiţi

de prea multă odihnă, extenuaţi de plăceri. Ajunge cu atâtea
livezi, destul, vă rugăm, cu atâta frumuseţe. Darul

de a fiinţa nu ne mai trezeşte nici un interes." " Aceasta este
o boală a sufletului, pe care noi o putem trata",

spun profeţii. " Trăind morţi, lucrurile dulci vi se par
amare, iar cei

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botezul

Iubirea a bătut la uşa omului, încetişor,
Cu bunătate, a adus apă din sfânt izvor.
Însă omul n-a recunoscut al său Creator,
A pus al păcatului lacăt pe-al uşii zăvor.

Şi-a bătut din nou la uşă, Iubirea agape,
A venit, omul să-l scape de negre păcate.
Prin sfânt legământ la cruce a semnat,
Cu sângele Său Sfânt, al eliberării act.

De robia păcatului, oricât de mic pare,
Cine crede şi se botează, are salvare.
Cine crede şi face tot ce Domnu-i cere,
Spre cerul veşniciei aleargă, nu piere.

Pumnul de ţărână din glia azi dezrobită,
Găsi-va pacea vieţii, atât de mult râvnită.
Sufletu-mbrăcat în strălucirea veşniciei,
Îşi poartă veşmântul alb, haina bucuriei.

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Viorica
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sermonem meum [Cuvântul meu]

De-aş fi un mândru împărat,
La hoţ i-aş lua atunci averea
Şi-apoi ar fi executat...
Aşa-i corect, aşa mi-e vrerea.

De-aş fi un mândru împărat,
Voi aţi simţii a mea domnie,
Aş fi cinstit cu-adevărat
Şi-n ţară n-ar fi sărăcie.

Pe cei ce dorm în parlament,
I-aş duce pe un câmp c-o sapă,
Eu nu aş fi deloc clement
Şi hoţii atunci o să priceapă.

Că nu e altă cale o spun,
Ca mândra ţară să-nflorească
Şi eu nu pot să fiu mai bun
Cu cel ce vrea s-o jefuiască.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu (1 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din neam în neam...

Din neam în neam ai răspândit Lumina
Nicicând nu ne-ai lăsat să rătăcim
Ne vrei imaculaţi precum hermina
Spre-a Ta răsplată, cu râvnă, să păşim.

Zilnic se-arată aceeaşi bunătate
Acelaşi eşti şi-n faptă şi-n cuvânt
Al Tău mesaj din adâncimi ne scoate,
Din grota tenebrosului mormânt.

Un gând răsare la răsărit de soare:
Din nou vei cerceta al nostru trai
Să nu ne frângă neplăcuta întâmplare,
Să stăm cu Tine, slăvite Adonai.

Din neam în neam decretele-Ţi transmise
Ne-au dat elan pe drumu-ntortocheat
Nicicând n-ai apelat la jocuri de culise
Ci doar călăuziri spre Rai ai dat.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (4 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iov 7:4-21

Iar partea mea sunt nopţi de suferinţă
Şi când mă culc mă-ntreb: când voi fi treaz?
Şi se frământă-ntreaga mea fiinţă
Şi n-am o clipă, una de răgaz.
Îmi crapă pielea toată, se desface
Şi trupul tot e-o coaja de pământ
Dar când adorm crezând că va fi pace
De visuri şi vedenii mă-nspăimânt.

O, lasă-mă, sunt numai o suflare...
Ce este omul ca să-l cercetezi,
Să-l iei în seamă fără încetare,
Când termina-vei, oare să mă vezi?

Şi de-am greşit, ce pot să-Ţi fac eu Ţie,
Dacă şi ţintă la săgeţi m-ai pus,
Tu nu vezi c-am ajuns o moarte vie,
Că nu mai am nici un cuvânt de spus?

De ce nu-mi ierţi fărădelegea, oare?

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de lumină

Pereţi... Şi dincolo de ei, tumult,
Furtuna ce răzbate din cuvinte.
Nu le-nţeleg, dar glasul nu mă minte:
Ceva m-atrage... Nevoind, ascult!

Mă legăn... Cineva din neştiut?
Mi-e bine! Deşi nu ştiu cum e-afară!
Ce este foame? Setea n-o să doară!
O voce caldă m-a chemat din nevăzut!

Deodată o lumină m-a izbit,
Sub pleoapele închise, lângă noapte!
La plânsul meu, o muzică de şoapte:
E primul cântec, astăzi m-a vrăjit!

De-atunci un univers am cercetat
Iar orice clipă care o să vină
Mă va atrage-n lumea opalină.
Mi-atât de dor de cântecul ciudat!
............................................................

[...] Citeşte tot

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acea stare...

Aş vrea să fiu în stare, să am acea stare
De bine îmi pare că stau sub soare
Dar se pare, că pe strada mea nu apare
Ca atare,..., bag mâinile în buzunare

Şi găsesc o scrisoare scrisă într-o vreme oarecare
Cu lacrimi amare citesc despre acea întâmplare
În care eram în stare să răstorni şi carul mare
Suspin puţin şi trec mai departe în a mea cercetare

Mai bine nu cautăm acel ţinut de vrăjitoare
Ce cu priviri ademenitoare
M-au blestemat aşa de tare
Ce-mi pun ocaua la picioare şi mă doare

Inima in piept bătea aşa de tare
A mea suflare era doar pentru ea imi pare
Aprind o lumânare, şi o rugă către cerul mare
Să - mi apară pe cărarea cea care are crezare în mine ca atare

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie despre "Nimic",

"La început a fost Cuvântul";
Dar Cuvântul de unde s-a luat?
Se spune că pământul
Dintr-o explozie ar fi apărut;
Şi, înainte de explozie,
Ce a explodat?

Sau poate... Totul a apărut din Nimic,
Dar Nimicul – ce mai e?
De unde vine acest "Nimic":
Dintr-un alt Nimic,
Sau din ceva mai mic?
Sau, poate, mai mare?
( Nu mi-ar fi de mirare!)

Ce este Nimicul?
Este "nimic" sau "gol"?
Şi dacă e "gol" –
Cu ce era umplut?
Ce a fost la început?

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Supernic (13 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cercetat toate dicţionarele la cuvântul Gourmandise şi n-am fost deloc mulţumit de ce am găsit. Nu e decât o confuzie veşnică a gurmanderiei propriu-zise cu lăcomia şi cu voracitatea de unde am tras concluzia că lexicografii, foarte demi de stimă altminteri, nu fac parte din acei savanţi îndatoritori care muşcă cu graţie dintr-o aripă de potârniche cu sos suprême pentru a o stropi apoi, ţinând în sus degetul mic, cu un pahar de vin de Laffite sau Clos-Vougeot. Au uitat, au uitat cu desăvârşire gurmanderia socială, care întruneşte eleganţa ateniană, luxul roman şi delicateţea franceză, care rânduieşte totul cu agerime, duce la îndeplinire în chip savant, savurează energic şi judecă profund, însuşire preţioasă care ar putea fi o virtute şi care este cel puţin, cu siguranţă, izvorul celor mai pure plăceri ale noastre.

Anthelme Brillat-Savarin în Fiziologia gustului (1825)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de mult...

Atât de mult ne-a inspirat
Cuvântul Cărţii sfinte
De-aceea l-am asimilat
Ştiind că ne-a asigurat
Că nu-i finalul în morminte.

Suntem deschişi să aib-acces
Lumina lui nepieritoare
Să ne arate că-i progres
Acolo unde-i interes
Pentru lucrarea ziditoare.

Atât de-adânc pătrunde-n noi
Să lase rădăcini solide
Să fim în stare ca-n nevoi
S-avem purtare de eroi
Chiar dacă-s zonele aride.

Un suflet plin de frământări
El poate să îl liniştească,

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (14 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Eu sunt calea, adevărul şi viaţa"

dincolo de mine nu e decât uitare, în mine doar visare,
iar ce-i în spate chiar nu contează, sau cel puţin aşa cred acum
şi atunci I-am atins poalele hainei şi L-am întrebat
încotro Doamne? încotro?

fiecare cu drumul său, dar nu căuta jar în cenuşa stinsă

îmi frângeam cuvintele în mâini căutând să înţeleg
de ce urmele mele dispar sub privirile mele
(în fiecare clipă se întâmplă ceva memorabil)
şi rătăcindu-mi urmele, cine mai poate să-mi urmeze

mi-am cercetat cugetul să prind măcar o fărâmă
dar adevărul se rostogolea acoperit de avalanşe de minciuni
(minte-mă, dar minte-mă frumos te rog)
şi minciuna îşi spulbera seminţele în toate colţurile lumii

inimă pustie, cui mă laşi? întreb fără şanse de răspuns...
dar inima îşi vede de ale ei, bătându-se pentru fiecare strop de viaţă
(viaţă, viaţă, un crâmpei legat cu aţă)

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Cuvântu-îi cărămida ce zideşte
O admirabilă, romantică poveste
De dragoste, o dramă sau o tragedie,
Spusă-n versuri într-o poezie
Sau în alte opere de artă care fac
Din astă lume, una cultă şi deşteaptă.

Cuvăntu-i temelia unei naţii,
Păzit cu străşnicie de multe generaţii,
Ca el să nu fie vitregit şi alterat
De ce-i temuţi, de care din istorie ştim
Că au încercat ca noi să nu mai fim.

Cuvântu-i demn şi sacru legământ,
Între oameni şi pământul în care ei s-au născut,
Şi-au dus viaţa, au trăit bine sau chinuit,
Pune un umăr la greu când neamul este încercat
Şi dovada oricând şi pentru oricine devine
Că-a a lui sorginte de la Decebal vine.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Ganea (6 octombrie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog

sunteţi orbi si nebuni
suflete opace si goale
aţi uitat să dăruiţi
aţi uitat să vă dăruiţi
asta era menirea nu şi firea
multe aţi uitat
şobolani de noapte
nu ştiu
a mai rămas ceva de uitat, de furat
croiţi vise goale
de doi bani parale
fugiţi de noi, oameni de soi
sunteţi copii nereuşite
o cădere din rasa umană
noi am uitat râsul
am uitat ploaia
am uitat mângaierea soarelui
viaţa asta, un drum serpuind prin gunoaie
oameni de paie
tremuri

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste în toamnă sau cântec lent

Cercetează! Cercetează! Caută! Caută!
Atât de frig! Atât de clar!
Tristeţe! Nenoroc! Durere peste durere!

Această perioadă a anului când este ba cald, ba frig.
Înţepăturile regretelor! Agonii neaşteptate!
Aici, în noaptea asta, nu am nici o scăpare.
Beau două pahare sau poate trei urcioare
De vin cristalin şi, totuşi, nu găsesc
Puterea de a sta indiferentă
În faţa vântului care soseşte-împreună cu seara.

Gâşte sălbatice în zbor înalt deasupra capului –
Iar asta doare cel mai mult;
Ele sunt cunoştinţele mele din tinereţe,
Tovarăşele credincioase dintotdeauna;

În inima mea se scutură crizanteme-aurii,
Arătând toate părăsite, devastate, moarte —
Cine le-ar mai culege acum?

[...] Citeşte tot

poezie de Li Qingzhao, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În filmul Braveheart, William Wallace spune: "Toţi oamenii mor. Dar nu toţi trăiesc." Şi eu m-am numărat multă vreme printre acei oameni care trăiesc din inerţie. Care se mulţumesc cu puţin din teama de a îndrăzni mai mult. Am ascultat toate vocile, mai puţin vocea mea interioară. Vocea sufletului meu. Pentru că fiecare om are un suflet. Într-o zi o să fac o colecţie de materiale şi cercetări care atestă în mod ştiinţific existenţa sufletului uman. Cuvântul "psyche" înseamnă "suflet" deci psihologia este ştiinţa despre suflet. Înţelepţii din antichitate au ştiut asta, amatorii de azi se bălăcesc în ignoranţa lor. Dar nu pentru multă vreme, pentru că adevărul nu poate fi ascuns. Asta e pasiunea mea. Psihologia. Potenţialul. Personalitatea. Toate se leagă între ele. Nu am aflat asta decât în clipa în care am reuşit să amuţesc toate vocile din afara mea. Vocea părinţilor, a profesorilor, a televizorului şi a radioului, a prietenilor şi chiar vocile din capul meu, din mintea mea raţională care a fost condiţionată şi educată să gândească într-un anume fel.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare dimineaţă îţi scrie câte un scenariu pe care tu îl urmezi şi pentru că nu poţi să tragi nici măcar un pârţ fără să te consulţi mai întâi cu Guru tău mintea. Guru omului este mintea, după cum Guru minţii este o altă scleroză de a ei numită "ştiinţa"! De exemplu: "Dacă s-ar dovedi "ştiinţific" că Sinele nu există, e o utopie, ei bine atunci întreaga lume ar fi la discreţia minţii, pur şi simplu mintea i-ar secera pe toţi. Paradoxul este că nimeni nu cercetează cu onestitate ce anume este de fapt acest cumul de limitări conceptuale, fals numite "mintea mea". Pentru că vezi tu; dacă după ce un om s-a sinucis, începi să-l tai mărunt şi să-l găseşti pe Aghiuţă de gând ce l-a făcut să îşi ia viaţa, nu găseşti nici măcar un gând al minţii. Omul nu realizează că odată ce am început să cerebralizăm viaţa am uitat Adevărul simplu a ceea ce suntem şi am început să ne credem iureşul tremend şi de neoprit al gândului. Aşadar, capacitatea ta directă de a recunoaşte viaţa e de fapt intermediată acum de gând. Cu alte cuvinte, tot ceea ce ştii, ştii de la limitarea numită gând. Acum înţelegi de ce mintea este Guru omului?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara valorilor

Mi-am luat astăzi un creion
De la noi..... autohton,
Si am inceput lucid
Spirit critic si acid
A nota cu zero plus
Tot ce e pe facebook pus.
Nota zece la cafea
Si la flori asemenea!
Nota nouă.... poezie,
Opt la proză că se ştie,
Venită, neavizată,
E de multe ori rugată
A fi scurtă si concisă
Si de adevăr convinsă.

Sportul e cu zece plus,
Comentarii nu-s de spus
Stadioanele sunt pline,
Curg cuvintele cu rime.
Nota şapte dau la bancuri

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginea mamei în orişice floare

O lacrimă se prelinge pe al meu obraz,
Căutând tranşee de lumină şi extaz...
O alta pune stăpânire pe-al meu grumaz,
Implorând veşnicia să-i mai dea un răgaz.

Lacrimi arse cuibărite-n palma-mi smerită
Dărâmă zidul în care mama-i zidită,
Dând la lumină chipu-i pur de Afrodită,
Cu fluturi albi în plete, mereu primenită.

E martie, lumea se-îmbracă în culoare,
Văd imaginea mamei în orişice floare.
Chiar de nu te chem mă-mbrăţişezi protectoare,
Mângâierile tale-s turcoaze vectoare.

Pierdută-n şoapta doar de mine auzită,
Mă las pradă iubirii de tine hrănită.
Ceru-ai coborât în inima-mi albăstrită...
Mamă sfinţită, cu tine mă simt împlinită!

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata de apoi

la judecata Ta
n-am să mă apăr, Doamne,
nici iertare-n genunchi n-am să-ţi cer
n-o s-aduc avocaţi
voi mărturisi
nesfârştele încercări ale traiului meu
efemer
mari uimiri
şi emoţii adânci
şi iubiri
îndoieli şi trădări
răzvrătiri...
sufletul meu va fi cum a fost
la vedere
n-am ţinut vreodată vreun post
am păcătuit însetat de a şti, de plăcere
am râvnit
la minunile mâinilor Tale
am furat din grădini flori şi piersici şi mere
am dorit fruct oprit

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Doamne, numai Tu (Psalm 139)

O, Doamne numai Tu mă cercetezi
Şi de departe gândul mi-l pătrunzi
Şi când stau jos şi când mă scol Tu vezi
De ochii Tăi nimic nu poţi să-ascunzi.
Şi nu-mi ajunge bine un cuvânt
Pe buze, că deja l-ai auzit,
Tu, Doamne Dumnezeul meu cel sfânt
Din faţă şi din spate m-ai păzit.

Şi tot ce faci e-atât de minunat
Că de puterea mea e mai presus
Şi-atâtea ştii că m-am înspăimântat
Şi-o tainică dorinţă-n gând mi-am pus.

De Duhul Tău departe unde pot
Ca să mă duc şi unde voi fugi
De faţa Ta? - În cer dacă socot
Că pot să fug şi-acolo Tu vei fi.

Şi printre morţi să fug de-aş încerca

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!