Citate despre cereale și vânt, pagina 3
Poem erotic
Voi aluneca pe urme de nisip ca vântul
adulmecându-ți mirosul pielii răspândit
între hainele noastre precum parfumul
florilor de câmp cosite odată cu grâul.
Și voi gusta din fructul blestemat al iubirii
mușcându-ți buzele ca din gutui coapte
mirosind a toamnă iubită tandru-ntre vii
și a parfum de-ocean răvășit peste noapte.
Strângându-te la piept, voi retrăi fantasma
și sființenia împlinită a îmbrățișării târzii
sclava mirării că are aceeași mireasmă,
iterând încă o dată, esența iubirii dintâi.
poezie de Luminița Suse din Anotimpul licuricilor (2001)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofe pentru lumină
Și se făcu lumină!
Și iată-te stăpână pe cei ce-aveau să fie stăpâni pe-ntreg pământul...
Și iată-te-mpreună cu ei, pornind de mână, ca să-i deprinzi cu focul, cu ploaia și cu vântul...
Și le-arătași albastrul însângerat de soare, pădurile cu cedri și munții cu cărbuni, câmpiile cu grâne și mările cu sare, livezile cu prune și iarba cu pășuni...
Și le-arătași viața multiplă-abia creată, și din pământul umed, treptat, treptat, cum naște și pasărea ce zboară și peștele ce-noată, și lupul rău ce urlă, și mielul blând ce paște...
Și le-arătași putința refugiului prin peșteri, și trestia să-și facă colibele pe lacuri, și cremenea cu care lucrară primii meșteri, oțelul pentru suliți și lemnul pentru arcuri...
Și le-arătași minunea ce-nfiorează noaptea, pe cei ce dorm alături - străin lângă străină - și taina-mpreunării, sortită-n ziua-a șaptea...
Și le-arătași urmașii...
Și se făcu lumină!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Cugetul românesc, I, nr. 1 (februarie 1922)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pace
Galbene văpăi de soare
Peste deal acum se scurg,
Și-n noptateca răcoare
Peste sat se nalță fumul,
Codrii-alene cântă-n drumul
Vântului de-amurg.
În curând o să s-aline
Truda chinului de azi.
Vei privi prin zări senine
Stelele, sclipind mărunte,
Cum încet de peste munte,
Ies de printre brazi.
Ca și ieri rotundă luna
O să ias-acum-acum,
Steag de aur pe cununa
Dealului, privind în luncă
Plopii doinitori ce-aruncă
Umbre peste drum.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamă sfântă, Românie...
Au bătut la tine-n ușă
Regi cu sceptre de cenușă.
A curs sânge de român
Pe coroana lor de tun.
Le-ai pus roadele pe masă,
Grâne din sudoarea noastră.
Ne-nchinară cu o mână
La icoane de țărână.
Munții noștri mai cu seamă,
Aveau creste de aramă.
La izvoare doine multe,
Vântul se oprea s-asculte.
Azi, sărmană Românie,
Ești țărână fără glie.
Pe a ta frunte puse rege
Tot străinul fără lege.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de viață
Mi-e dor de tine viață,
De primăvara mea,
De câmpul cu verdeață
Când soarele ardea.
Mi-e dor pe arătură
S-alerg din când în când,
S-arunc semănătură
De grâu și de porumb.
Să simt mustul zăpezii
La tălpi cum mă inundă,
Și-n ceasurile-amiezii
Mâncarea aburindă.
Mi-e dor de vântul care
În anotimpuri bate,
Și plimbă pe cărare
Frunzele roșcate.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cereale și vânt, dar cu o relevanță mică.
* * *
Animale din Anglia și Scoția,
Din toate țările, de sub mulți sori,
Eu vă vorbesc, și mare mi-e emoția,
Despre anii de aur viitori.
Mai devreme-ori mai târziu, în ceasul sfânt,
Când Omul-Tiran fi-va răsturnat,
În acea zi al Angliei mănos pământ
De animale doar va fi călcat.
Belciugele atunci vor cădea în zeci,
Nimeni șa-n spate nu-și va mai propti,
Zăbale, pinteni vor rugini pe veci,
Biciuri crunte nicicând vor mai plesni.
Comori ce nu intră-n a minții sferă,
Grâu și orz, fân, ovăz, noi vom stăpâni,
Trifoi, fasole, sfeclă furajeră,
Fi-vor ale noastre-n acea zi.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Orwell din Ferma animalelor (1945)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustiu
semeni vânt
culegi furtună
și nimic
nu se adună
lacrimi pică
pe obraz
prea târziu
și ți-e necaz...
-am greșit
pe undeva?
care-i Doamne
vina mea?
când am fost
la semănat
frigu-n oase
mi-a intrat
vântu-a luat
bobul de grâu
și-am rămas
într-un pustiu
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictorial
poetul luptă mereu cu destinul
doar cuvântul este arma lui
transpune în slovă dorul, chinul
și o ridică pe coama vântului.
poetul este fiul pământului magic
se întruchipează cu lanul de grâu
când este trist când este nostalgic
el știe să țină disperarea în frâu.
poetul este o pâine de lumină
o împarte vântul fărâmă cu fărâmă
o sevă dulce crește în albumină
coșmarele și agonia le dărâmă.
sunt fericită cu suflet de poet
gânduri boeme le răspândesc discret.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sămânța
Un cer plumburiu, foarte jos
Încât ai putea să-l împături,
Revarsă c-un gest generos,
Din tolba de nouri, omături.
Pornește c-un șuier prelung
Un vânt prin scheletice ramuri,
Penelul de gheață, prelung,
Așterne argintul pe geamuri.
În gerul cumplit, dureros,
Lipsit pare totul de viață,
Dezolant, poate chiar dușmănos,
E-ntinsul de alb și de gheață.
Dar cel ce în toamnă-a arat
Îngropând bob de aur sub glie,
E-n sufletul lui împăcat
Căci ce-i sub zăpadă el știe.
[...] Citește tot
poezie de Flavius Laurian Duverna (29 ianuarie 2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alte vise
E grâul copt și coaptă e iubirea,
Vom avea pâine pentru iarna vieții
Și nu ne va ajunge obidirea
Ce dăinuie la porțile cetății.
Pete de sânge, macii feciorelnici,
O vreme s-au mai legănat în soare,
Apoi s-au scuturat în vânt, sfielnici,
Ori au pălit, zdrobiți, la cingătoare.
Frânturi de cântece de altădată,
Când înotau prin grâu secerătorii,
Dezleagă poarta nopții ferecată,
Cum te-ar ademeni descântătorii.
Mi-ar fi să dorm în paiele încinse
Cu sutele de ani și alte vise!
poezie de Mioara Anastasiu din Din vânător ajung vânat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
România, te iubesc!
Românii-au suferit după război,
Când rușii ne-au luat și pielea de pe noi:
Ne-au luat și grânele, și vinul, dar și vita,
Și nouă ne-au rămas doar coada și copita.
Cei ce-au trecut în timp prin astă țară,
Toți ne-au luat... și n-au plecat cu mâna goală.
Românii au răbdat de foame și amar
Și-au renăscut ca Phoenix, din cenușă, iar și iar.
Acest popor n-a fost îngenunchiat!
Cum a putut, cu greu el s-a luptat.
Chiar dacă n-a găsit nicicând dreptatea,
Nu s-a lăsat învins, nu și-a pierdut identitatea!
A stat în vânt și ploi ca stânca în picioare,
Când mulți au încercat să ne doboare.
Câți s-au jertfit!.... ne trebuie un munte de colivă!
Pentru al nostru scump pământ și dulce limbă.
[...] Citește tot
poezie de Nicanor Casandruc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câmpuri de aur
Dacă un vânt de vest
Bate peste șes,
Să-ți amintești de mine,
Și de-un soare blând
Pe pământ curgând,
Câmpu-n aur îmbrăcând.
Așa încep sortiri,
Marile iubiri,
Pe-un câmp galben de soare.
Braț la braț mergând,
Vântul blând zburând
Printre moi, plete de nor.
Mai rămâi puțin
Printre amintiri,
În câmpul de mătase,
Să uităm de soare, de cer, de culoare,
Grei de aur și de-azur.
Îți mai bate-n gând
[...] Citește tot
cântec interpretat de Sting, muzica de Sting, versuri de Sting din Ten Summoner's Tales, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare din oraș
Comuna mea cu leat pierdut în ciață,
Cu liniști mari, cu case de argilă,
Prin visul meu, prin alba dimineață
Te năzăresc îndepărtată și umilă.
Eu am plecat în larguri de migdale
Din anii mici ca nasturii și melcii
Tu ai rămas pe coastele ogale
Cu grâu și flori și râurii zuvelcii.
Poate-i mai bine, dreaptă în natură
Să stai așa de dor de catapeteasmă,
Arar să-mi joci în orele de sgură
Pe canavaua gândului mireasmă.
Prin jurul meu e colb amar și trudă,
În creștet nici-un înger nu coboară
Cu bozi în păr nu văd o paparudă
Și chiar regina vântului e chioară.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pena din revista "Zarathustra", an I, nr. 10 (ianuarie 1941)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
lasă-mi un semn
cât dunga unui bisturiu
doar ca să știu că treci
cu marea la reflux
în altă jumătate
lasă un semn aici pe țărm
un bob de grâu adus de vânt
în ochii unei scoici
și îți promit si-ți jur
că n-am să mai culeg nicicând
din ape tulburi
cu mâna amforă
vreun crab
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea...
Aș vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul ușor...
Aș vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aș vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aș vrea să fiu o gingașă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aș vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, pește, sau chiar rândunică.
Aș vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aș vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aș vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeț, sau marea adâncă.
Aș vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aș vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Balada vântului
vântul aleargă prin văi și prin lunci
mângâie alene arbori, florile mirene
se joacă frenetic cu plete de prunci
dansează lambada cu Sânziene.
povestea vântului o scriu visătorii
o colorează macii din lanul de grâu
în hărnicia lui gestionează norii
în jurul pământului e diafan brâu.
vorbesc și eu cu vântul câteodată
norii gravi negri să-i alunge departe
să nu se prefacă în furtună turbată
spulberând splendori culturi și arte.
mirifice păduri să nu le mai bată
până cad frunzele să la ducă la moarte.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zece vieți
Zece vieți daca-aș avea
Toate zece mi le-aș da
La hotar în tara mea
De m-aș naște a doua oară
Vreau în plaiul cu mioară
Într-o zi caldă de vară
Cer albastru o să fie
Grâul galben pe câmpie
Roșu-aprins pictat pe ie
Dacă iarna va fi grea
Și vânt rece va sufla
Gândul meu nu-l va schimba
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictez atent
o zi de vară în lanul de secară
adaug o aripă de dor călător
trag două mustăți la ochiul
de-ntuneric rușinat lăsat pe jos
cam la voia întâmplării s-au retras
apostolii unde o crâșmăriță umple
cănile lasciv până la buza roșie
agăț un soare modelat în cuvinte
mă-nfior de vântul ce adie ușor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iepurele se ține de trucuri
În lumea de dinaintea acestei lumi erau de toate pentru toți,
Asta până când cineva n-a mai respectat regulile;
Cică Iepurele-ar fi păcălit lumea folosindu-se de lut și de vânt.
Toți erau sătui de trucurile lui și nimeni nu voia să se joace cu el.
Era singur pe lumea asta.
Așa că Iepurele s-a gândit să inventeze o persoană.
Și când a suflat în gura acelei creaturi primitive,
Curios să vadă ce se va întâmpla,
A apărut omul de lut.
Iepurele i-a arătat omului cum să fure un pui de găină.
Omul de lut s-a conformat.
Apoi i-a arătat cum să fure grâne.
Omul de lut s-a conformat.
Apoi i-a arătat cum să fure nevasta altuia.
Omul de lut s-a conformat.
Iepurele s-a simțit important și puternic.
Omul de lut s-a simțit important și puternic.
Și-odată ce omul de lut s-a pornit, n-a mai putut fi oprit.
Odată ce-a înhățat prima găină, el a vrut toate găinile.
[...] Citește tot
poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi vreau să uit...
Azi vreau să uit...
Toamna la răscrucea iernii,
O stea zăvorâtă în lacrimă,
Un măr, stingher, pe claviatura pianului,
O floare adormită în versuri cu rimă,
Un ultim vals rămas în aburul ceștii de cafea,
Un spic de grâu în leagănul valului albastru,
Un fir de nisip cules din clepsidra timpului
și încuiat în pandantivul meu inimă...
O amintire, veșnic încriptată pe o piatră funerară,
O literă rătăcită de cuvântul neterminat,
Adierea vântului, captivă într-un evantai,
O lumânare aprinsă în temnița sufletului
... și zborul captiv într-o pană...
Azi vreau să uit
Ca și când mi-aș aminti totul...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cereale și vânt, adresa este: