Citate despre chirie și viață, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la chirie și viață, dar cu o relevanță mică.
Într-o grădină veche
Miros de iarbă în maroul verde
Se clatină ușor pe iazul plin de viață,
Pășunile-s înfășurate-n ceață
Și fluturele pe câmpii se pierde.
Terasa părăsită stă la soare,
Peștii de aur strălucesc în apă,
Norii plutesc pe-a dealurilor pleoapă,
Străinii pleacă-ncet în depărtare.
Lucesc frunzele căci tinerele fete
Trecură-n zori și ele pe aici
Iar râsul lor rămas-a-n frunze mici,
Un faun dansează auriu pe îndelete.
Comentarii
Textul este clar și cuprinde ceea ce anunță titlul. Este descrisă o grădină veche, cu iarbă, iazuri, aur, câmpii, fluturi, o terasă, deal, străini, dansul unui faun - nu grădina părintească din Pfeifergasse unde locuise, ci o grădină publică. Această grădină este cunoscută din opera lui Trakl, este grădina "Mirabell" în apropiere de Salzburg, care revine și în "Muzică în Mirabell" și apare și acolo ca "grădină veche". Și aici ne întâmpină din nou mirosul de iarbă, care joacă un rol deosebit la Trakl, asociat cu "grădina" (așa cum citim și aici) sau "feminin" (în "transformare", și acest parfum face ca poemul, dintr-n simplu pastel să devină o pictură impresionistă. Cu toate acestea, chiar și o primă privire asupra imaginii "crinilor de apă" ai lui Monet, arată diferența stilistică, în primul rând mediul descris.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muguri de vers
mă simt frumoasa din pădurea adormită
iele mă trezesc să mă cheme la dans
pentru sănătatea inimii am dat și mită
iar pentru nemurire am plătit în avans.
pe-o pagină de univers pun sufletul meu
lumini mă ospetesc cu muguri de vers
alintul blând al lunii l-am simțit mereu
ferită nopțile de îngerul pervers.
o pagină de univers închiriez stingheră
tandrețea soarelui, s-o simt în piept
să schimbe în spectacol viața austeră
amprentând pământul cu pasul înțelept.
versuri mă hrănesc cu roade speciale
întinsă-s ca o coardă în sfere vitale.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu bunicii am avut o relație foarte bună, ca orice copil normal. Eram o familie obișnuită și nu am avut o copilărie cu conflicte sau cu mari probleme. Cu toate acestea, este dificil pentru mine să mă refer la casa părintească într-un mod emoționant, cum fac majoritatea oamenilor care își amintesc de locul în care au copilărit. Propriu-zis, casa părintească nu a existat. Am stat cu chirie și ne-am mutat de mai multe ori. Poate că multora li se pare un lucru neobișnuit pentru acele vremuri, când majoritatea familiilor erau legate de o casă, fie ea și casa bătrânească, în care locuiau mai multe generații. Dar așa a fost viața mea.
Klaus Iohannis în Pas cu pas, capitolul I (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață
Aiurea-i spus "și-a pierdut viață";
Ca și cum iar s-ar regăsi
Sau căutată iar ar fi,
Din nou, cum berea de la gheață.
Sau nu-i, că noi n-o avem
Cum ea există și ne poartă
'ntre două stații-n mers la toartă
Luând iar pe alt' la recviem.
Și-atunci e EA ce ne-aparține
Sau noi îi suntem chiriași,
Fără contract de timp? Slujbași,
Neștiind când pleacă, nici când vine!?!
E un imens bazin de picuri
Topiți din norul unde nasc
În efemer parcurs... E-un teasc
De boabe-n vinul plin de licuri.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă singurătatea e ceva ce te atrage doar fragmentar, dacă nu îți imaginezi întreaga ta viață trăită undeva cu totul și cu totul izolat de oameni, atunci niciodată, cu niciun preț, sub nicio formă, nu trebuie sa devii prea deștept. Dacă aș fi avut puțină înțelepciune și instinct de conservare, acum aș fi fost mediocru, adică prost, și aș fi putut avea o iubită. O familie. Un copil sau doi. Un câine. Un apartament de două camere cu chirie. Cu balcon. Aș fi urmat un program strict, întocmit de femeia mea, de dezalcoolizare, dezintoxicare și depurificare. Aș fi mers la sală, iar cu băieții aș fi avut voie la bere doar sâmbăta seară, de două ori pe lună. Aș fi avut job, mi-aș fi făcut credit la bancă pentru un apartament care să fie doar al nostru. Aș fi mers în vizită la soacră, i-aș fi dus un buchet frumos de flori. I-aș fi pupat mâna. I-aș fi dus crănțănele șoricarului soacrei. Aș fi fost atent să nu-l calc cu bocancul pe cap, sub masă. Aș fi ajutat-o să aducă farfuriile din bucătărie și să pună masa pentru toată familia. Aș fi dat anunț la ziar pentru a-i găsi șoricarului soacrei o șoricară cu care să facă șoricăruți.
Cristina Nemerovschi în Pervertirea (2012)
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice femeie
Orice femeie ar trebui să aibă
Destui bani, ca să se poată muta...
Să îsi închirieze un loc al ei, chiar dacă
Nu vrea să facă asta niciodată
Sau nu are nevoie...
Ceva perfect cu care să se îmbrace dacă un angajator sau
Iubitul visurilor ei i-ar spune că trebuie să se întâlnească într-o oră...
Orice femeie ar trebui să aibă
O tinerete pe care va fi multumită să o lase în urmă...
Un trecut savuros, pe care să îl povestească
La bătrânete...
Orice femeie ar trebui să aibă
Un set de surubelnite, o masină de găurit si un sutien negru, din dantelă...
Un prieten care o face mereu să râdă
Si unul care o lasă să plângă...
Orice femeie ar trebui să aibă
O piesă buna de mobilier pe care nu a avut-o nimeni din familia ei...
[...] Citește tot
poezie de Pamela Redmond Satran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba Română
Limba română sunt eu!
Am fost zămislit de părinți
În limba română.
Fiecare celulă a ființei mele
Pământene,
E plămădită în grai românesc.
Până am ieșit la lumină,
Am început a-l șopti,
Odată cu prima picătură de sânge
Pornită să ducă viața și limba
În celelalte alcătuiri
De le zicem celule sau inimă.
Apoi... am gângurit primii pași,
Laptele ce l-am supt
Și brațele de gâtul mamei
Au fost în limba română.
Limba română nu se învață.
[...] Citește tot
poezie de Virgil Răzeșu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Oameni fără țărmuri
îți făceam cadou câte un apus în fiecare seară,
tu îmi aduceai în dar un răsărit
în fiecare zi,
uneori eram plecați prin lume să ne vindem sufletele
concretului
pentru a plăti la timp chiria
și taxa pe existență,
iubirea devenise facultativă,
îmi scriai dintr-o realitate virtuală că
doar copacii mai au coloană vertebrală
și idealul
de a ajunge aproape de cer,
cotidianul este perceput altfel
când plutești în derivă
într-o mare de oameni
fără țărmuri,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Wallace Fennel: Încă o seară de vineri. Ai vreun plan?
Veronica Mars: Nu știu. S-ar putea să-l scot pe Rezervă la plimbare sau poate închiriez un film.
Wallace Fennel: Felicitări. Oficial ești cea mai plictisitoare persoană din Neptune High.
Veronica Mars: Ți-am zis că filmul va putea fi văzut de copiii în vârstă de 12 ani numai cu acordul părinților?
Wallace Fennel: O, atunci dă-te mai încolo, copil rebel!
Veronica Mars: Și tu, Wallace? Viața ta e tot ca un videoclip continuu al lui Nelly?
Wallace: Eu cel puțin îmi doresc ca viața mea să fie ca un videoclip al lui Nelly.
replici din filmul serial Veronica Mars
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scandalul intenției
încă n-am învățat
să pășim printre cuvinte
pieptul sticlos al intenției
scandalizată caută din priviri
capătul de lumină rămas
la aceeași înălțime a tăcerii
învățată să locuiască cu chirie
în jumătatea strofelor
dispuse să devină
poem între poeme
silabele eroine ale realității
își cer răsplata să apară
în versuri aidoma actrițelor
cu dorințe absurde ce se lasă
mituite la o adică
pentru a creea o stare de fericire
precară în actele unui scenariu
de care ne facem vinovați
în același timp
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spitalul de urgență
Moartea este ca un act conjugal...
Se sfârșește dureros de amar.
Se negociază plecarea unui muribund
Cu părul cărunt.
Nu avem ambulanță,
Nici revenirea la viață
Nu aduce cu sine,
Speranța-n mai bine.
Într-un cărucior cu rotile,
Întins, un picior...
Aleargă tăcut spre-nainte...
Se cere-un topor.
În fracturi de dureri se agață
Ultimul strigăt al durerii de-a fi.
Vom plânge doar morții cei vii!
Tensiune și medici la tomograf...
Ce banal epitaf!
La morgă, brancardierul,
Din plictiseală,
(Ori poate-i înfometat)
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
D-na Kessler
Cum știi, Dl. Kessler a fost în armată,
De unde primește șase dolari pe lună pensie;
Stă pe la colțuri discutând politică
Sau acasă și citește Memoriile lui Grant;
Eu am susținut toată familia ca spălătoreasă,
Aflând secretele tuturor concetățenilor
De la perdelele, cearceafurile, cămașile și fustele lor.
Lucrurile care sunt noi ajung vechi,
Ele sunt sau nu înlocuite cu altele mai bune:
Oamenii prosperă sau dau înapoi.
Chiriile și peticile se măresc cu timpul;
Ața și acul nu pot ține pasul cu rărirea pânzei de la purtatul îndelung
Și sunt pete care nu dau doi bani pe săpun,
Și sunt nuanțe care se decolorează orice-ai face,
Deși tu vei fi cea blamată pentru distrugerea unei haine.
Batistele, șervețelele, fețele de masă au secrete
Spălătoreasa, Viața, le știe pe toate.
Iar eu care merg la toate funeraliile
Din Spoon River, jur că niciodată
N-am văzut fața unui mort fără să mă gândesc că arată
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grea-i viața românului...
Am rămas ai nimănui,
Rușinea pământului.
Românie unde ești?
În ce carte cu povești?
Îi pupăm la dos pe hoți
De parcă am fi bohoți.
Și-n bătaia vântului,
Stă soarta românului.
Ne-am suit de-atâta timp
Pe-al durerii anotimp
Încât am rămas stafii,
Închise-n mormânt de vii.
Plânge oastea Domnului
De ura creștinului,
Care de atâta chin
Și-n biserică-i meschin.
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota din Mai plâng o lacrimă și plec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idilă estivală
Cum sunt rău de frig, ninsoare,
Cât aveam leafa de mică,
An de an, în veri, la mare,
O frigeam cu o gacică,
Și ce zile la Mamaia!
Ce nopți albe-n Eforie!
Mă trata gagica aia,
Cu ce-mi da prin scăfârlie,
Sprițuri, dans, antren, friptane,
Mă ținea pe palme Tanța,
(La hotel, de milioane,
Îmi plătea chiar și chitanța!)
Băi de soare, băi de mare,
Și când m-aprindeam, băi vere!
Mă stingea dintr-o suflare
Cu vreo trei halbe de bere,
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceeași comedie
Pe tine eu, nu te cunosc de fel,
Ai fost cândva femeia mea perfectă
Azi nu mă vezi, deși un crud inel
Ne leagă!
Și ne-ntâlnim în fiecare zi,
La fel de reci ca două stânci de ghiață
Ce au pornit pe mările pustii,
În viață.
Am încercat să vin din nou cu flori,
Dar, m-ai privit suspect a nebunie
Și mi-ai cerut pe loc, să-ți dau în zori:
O mie!
Ca să plătești chiria și lumina,
Atât ne leagă, idiotul ban!
Pe care-l împărțim pâ-n la chenzina,
Orcărui bun sau regretabil an.
[...] Citește tot
poezie de Stefan Băiatu din ziarul" Viața Liberă" Galați (18 septembrie 2005)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii oameni ( pentru Eoin )
Unii oameni știu ce însemnă
să fii numită târfă-n fața copiilor tăi
să n-ai bani pentru chirie
să n-ai bani pentru curentul electric
să n-ai bani pentru cărți
să aștepți pe holurile pline de fum ale Direcției de Protecție Socială
să aștepți doi ani pentru un control stomatologic la un dinte
să mai aștepți alți doi ani pentru a ți se extrage un dinte (același)
să fii pe jumătate sugrumată de varice, dar să afli
că ești a 198-a pe lista de așteptare
să vorbești într-o banană dând interviu pentru o slujbă
să vorbești într-o banană dând interviu pentru un vis
să rămâi fără slujbă
să rămâi lefteră
să fii demodată
să fii fără prieteni
să fii în sprijinul sărmanilor lui Vincent de Paul *
să fii undeva în univers când vine omul cu laptele
(sorry, mămica nu-i acasă, e plecată zilele acestea pe Marte)
[...] Citește tot
poezie de Rita Ann Higgins, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clăcașul
I
Oh! legați pentru vecie
De pămîntul unde stăm,
Plătim vecinică chirie
Și pe apa care bem.
Nu avem nimic al nostru ;
Tot în preajmă e străin!
Venim rupți din lucrul vostru
Și dăm peste-al lipsei chin.
Ca un dobitoc de muncă,
Ca copaciul roditor,
Ca rodirea dintr-o luncă
Voi striviți pe muncitor.
El și fiii, și soție,
Boul, vaca și viței,
Toți sunt zestre pe moșie:
Robi ai muncii, robi ai ei.
[...] Citește tot
poezie de Cezar Bolliac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viermele și melcul (fabulă)
După ploaie, în ogradă,
Pe-o cărare, într-un sat,
Melcu-i bucuros să vadă
Vreme bună de umblat.
Cum îl știm, cu casa-n spate,
Fără grabă, măsurat,
A avut pe săturate
Iarbă grasă de mâncat.
Ochii-n vârfuri de cornițe
Ageri îi îndreaptă-n jos,
Spre petunii și roinițe;
Drumul nu mai e prăfos!
Cine e ca el? Cu toate!...
E stăpân, are un rost,
Cu căsuța lui pe roate,
Oricând stă la adăpost!...
Pe cărare, lângă dânsul,
Un biet vierme ofticos,
[...] Citește tot
fabulă de Gabriela Gențiana Groza (16 august 2014)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apoetic
mi-aș fi dorit să mă nasc într-o cârciumă
aș fi strigat încă un rând
făceam cinste
plecam pe trei cărări
luam viața în piept mai de dimineață
înainte de cântatul cocoșilor
atunci când sclipesc șinele tramvaiului
iar tu nu mai știi dacă e bine să pășești între ele
până la primul stop
am plimbat viața printre riduri ca un ghid
m-am rupt în bucăț
am dat șpagă insomniilor
uneori am închiriat o femeie
blondă brunetă roșcată
dimineața plângeam ca un prost
abia după aceea beam cafeaua
pahar de plastic
butic de cartier
[...] Citește tot
poezie de Cristian Lisandru (24 mai 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kilometrul nimănui
Abia când te simți integrat,
maniera asta de socializare cu natura
capătă aspectul precis al unei forme fixe
de viață. De la piatră am pornit, la piatră
ajungem, la comunismul portocaliu, macru,
desangvinat, la populații care ne-au părăsit
de comun acord, pentru a ne lăsa ispitiți
de senzația că singurătatea e ca durerea
unui cal fără coaste, ce-și vomează biciul,
sau bastonul de vișin, supte de trup.
Stăpâneam o mansardă, un unic refugiu,
mai aproape de stradă decât de cer.
De regulă, primeam în vizită doi sfinți, întotdeauna
aceiași, unul măcelar și altul preot, la fel de bine
crescuți, la fel de mucaliți. Le convenea frecvența
câmpului, rezona bine în rășina miruită a bârnelor.
Vorbeam puțin, beam vin și ascultam în urechile altora,
uscate, încrețite ca niște scoici, tot vuietul lumii.
Aprindeam apoi focul în încăperea fără pereți,
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre chirie și viață, adresa este: