Citate despre civilizație și religie, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la civilizație și religie, dar cu o relevanță mică.
Trib XV
Și parcă aveam un cuier cenușiu în spate. Cu haine.
Cu multe haine și multe brațe.
Cu urechi scămoase. Lungi.
Bălăbăneau toate hainele și toate pălăriile.
Foșnind. Foșnind, învăluindu-mă
cu vocile lor moi, căptușite.
Ca o salată de păianjeni pentru Dumnezeu,
Ca untdelemnul. Ori ca mierea.
Ca însăși convalescența mea liliachie.
Urechile clămpăneau. Pe cuier
se urcau frigul și gândacul.
Era un gândac de la ceilalți.
Pasărea împăiată ciugulea ceva din liniatura orologiului.
O muzică tubulară restabilea cordialitățile cu viața.
Cu viața cui? a cui?
Bălăbăneau toate hainele. Scuturându-și
toate scamele peste mine.
Peste creionul meu.
Și sângele se făcea vâscos, tulbure, intoxicat.
O cretă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întreaga conștiință slavofilă n-a fost cuprinsă de vrajbă față de cultura europeană, ci față de civilizația europeană. Teza conform căreia "Occidentul este în putrefacție" însemna tocmai faptul că moare marea cultură europeană și triumfă civilizația europeană, fără suflet și fără Dumnezeu. Homiakov, Dostoievski și Konstantin Leontiev se raportau cu entuziasm la trecutul măreț al Europei, la această "țară a miracolelor sacre", la sfintele ei monumente, la pietrele ei vechi. Însă bătrâna Europă și-a trădat trecutul, s-a lepădat de el. Civilizația burgheză fără Dumnezeu a biruit vechea cultură sacră. Lupta Rusiei cu Europa, a Răsăritului cu Apusul, era reprezentată ca luptă a spiritului cu uscăciunea sufletească, a culturii religioase cu civilizația nereligioasă.
Nikolai Berdiaev în Sensul istoriei (1948)
Adăugat de Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parapanta
În fiecare dimineață, te arunci în vid.
Alergi spre abis, ca un civilizat.
Ca un aforist cu lectorat defunt.
Pământul se rotește, din ce în ce mai nebunește.
Și lumea iar îți scapă, cu siguranță.
Evohe, Icar, în sfârșit ai reușit!
În astă scufundare, îmbătat de profunzimile aerului.
Cum să nu devii lejer?
*
Azi, te arunci în cer.
Purtat de vibrațiile țâșnitoare ale unei vieți
Evită să privești de sus acest vultur
Să rămânem prieteni, frate pițigoi.
Aerul foșnește și nu se vestejeste niciodată.
De tragi de o frânghie, soarele se-ntoarce.
De alta, o culme se pleacă.
Și neaua a căzut, acolo sub lumină.
[...] Citește tot
poezie de Francois Vaucluse, traducere de MariAnne
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine suntem cu adevărat? Ce lăsăm în urma noastră, cum trăim alături de ceilalti, ce daruim si mai ales, cum facem viața mai frumoasă celor de lângă noi... suntem prea săraci în sentimente care cer vama sufletelor, mici în comparație cu poveștile de dragoste, înecați în propriile războaie și lipsiți prea ușor de umanitate, de parcă civilizația doar acoperă instinctele primare. Aceste erupând atunci când totul devine un focar de infecție - răutatea, lipsa altruismului, ura și nepăsarea în fața morții, individualismul rece și crud, teama de noi înșine, capitalismul feroce ce mușcă din tărâna idealurilor fiind germenii propriei distrugeri. Și nu ne mai putem opri, iadul fiind purgatoriul nesfârșit al visului numit umanitate... raiul promis devenind un vis prea îndepartat și totodată nemeritat!
Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un vechi arbore genealogic
Mereu te reîntorci melancolie
O, blândețe a singuraticului suflet.
La sfârșit o zi aurie strălucește.
Plin de umilință se înclină durerea răbdătorului
Sunând a blândețe și moale nebunie.
Privește! Iată se și-ntunecă.
Se reîntoarce noaptea și plânge-un muribund
Și altul suferă cu el.
Tremurând sub ale nopții stele
Se-nclină an de an tot mai adânc capul.
Comentarii
Ca și în alte texte ale lui Trakl, melancolia, "O, blândețe a singuraticului suflet" este în centrul poeziei "Într-un vechi arbore genealogic". Două terține formează prima jumătate a poeziei, două versuri, a doua. Ca formă, avem un respect clar pentru ortografiile aforistice care erau comune pentru începuturilor unui jurnal.
În cea de-a doua strofă, "blândețea" și "nebunia" sunt încorporate într-o imagine complexă care pare să se dizolve între mișcarea sănătoasă și consolidarea civilizațiilor urbane în sunete, chiar lingvistic, dacă privim structura vocală a acestei stări cu dominația sunetelor profunde.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umanitate sub escortă
Suntem umanitatea sub escortă,
Mărșăluim îngenunchiați sub cer
Și, vai, pământul nu ne mai suportă
Și ne înghite, ospitalier.
Se crapă-n două piatra canibală,
Ca să mănânce oameni vii, la prânz,
Și, sub cumplita cerului rafală,
Oceanele au izbucnit în plâns.
Și între timp ne-ntemeiem pe ură,
Ne urmărim, ca să ne facem rău,
Venin universal în stare pură
Și fiecare cu aportul său.
Clădim civilizații arogante,
Ca semn că nu ne pasă de nimic,
Și brusc vulcanii o pornesc pe pante
Și orice lider redevine mic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (19 mai 2008)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștepți să-ți bată Dumnezeu la ușă
aștepți tot mai des
în ultima vreme să-ți bată
Dumnezeu la ușă
să nu te întrebe nimic
doar să-ți bată
dar nu e nici măcar sectoristul
să te anunțe că ți-au fost
furate ornamentele roților mașinii
ori că
[...] Citește tot
poezie de Vlad Scutelnicu din Nord-Antologia poeților botoșăneni de azi (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boris Yellnikoff (către spectatori): De ce vrei să auzi povestea mea? Ne cunoaștem de undeva? Ne suntem dragi unul altuia? Să vă zic ceva, așa, din prima... Nu sunt genul de persoană care să placă. Șarmul nu e o prioritate pentru mine. Și să știți că ăsta nu e un film care să te facă să te simți bine. Deci dacă vă așteptați la asta, mai bine mergeți la un masaj.
Băiat pe stradă: Mami, omul ăla vorbește singur.
Mama băiatului: Haide, Justin.
Boris Yellnikoff (către spectatori): Ce naiba înseamnă toate astea până la urmă? Nimic. Zero barat. Toate astea nu duc nicăieri și totuși, numărul idioților care trăncănesc nu scade. Ei bine, eu am o viziune. Eu vorbesc despre voi, despre prietenii voștri, despre colegii voștri de serviciu, despre ziarele voastre, despre televizor. Tuturor le place să vorbească. E plină lumea de dezinformați. Moralitate, știință, religie, politică, sport, dragoste, serviete, copii, sănătate. Hristoase, dacă aș fi nevoit să mănânc fructe și legume toată viața, eu nu mai vreau să trăiesc. Urăsc afurisitele de fructe și legume. Și Omega 3, și banda de alergare, și cardiograma, și mamografia, și sonograma pelviană, și, of, Doamne, colonoscopia... și cu tot cu astea tot vine ziua când te pun într-o cutie și vine următoarea generație de idioți care-ți vor spune la fel totul despre viață și ce ți se potrivește cel mai bine. Tatăl meu s-a sinucis pentru că îl deprimau ziarele de dimineață poți să-l condamni? Pline de lucruri îngrozitoare și corupție, și ignoranță, și sărăcie, și genocid, și SIDA, și încălzirea globală, și terorismul, și tâmpiții ăia cu valorile familiei, și tâmpiții ăia cu arme. "Groaza", zicea Kurtz în "Inimă întunecată". "Groaza". Ce noroc pe Kurtz că nu primea ziarul "Times" în junglă... Și cu siguranță că vedea lucruri îngrozitoare. Și voi ce faceți? Citiți despre nu știu ce masacru în Darfur sau despre un autobuz cu elevi care ia foc și spuneți "Dumnezeule mare, e îngrozitor!", după care dați pagina și vă terminați de mâncat ouăle de la găini crescute ecologic. Dar ce să-i faci, te copleșește! Eu am încercat să mă sinucid și bineînțeles că n-a mers. Dar de ce-ați vrea voi să ascultați toate astea? Hristoase, aveți și voi problemele voastre. Sunt sigur că vă obsedează câteva dorințe și speranțe. Viețile și iubirile voastre care nu vă satisfac, eșecurile în afaceri. "Ah, dac-aș fi cumpărat acțiunile alea! Dac-aș fi cumpărat casa aia atunci, dac-aș fi făcut mișcarea potrivită cu femeia aia..." Dacă, dacă... Știți ce? Nu mai vreau să aud dacă și cu parcă dintr-astea. Mama spunea că dacă bunica ar fi avut roți, ar fi fost un troleu. Mama nu a avut roți, dar a născut un copil cu o minte sclipitoare. Am fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Fizică, dar nu l-am luat. Știți cum e, totul e politică. Ca orice altă onoare de abureală. Întâmplător, nu cred că am foarte multe regrete. Dacă ne luăm după standardele unei civilizații barbare și descreierate, am fost chiar norocos. M-am însurat cu o femeie frumoasă și bogată. Am trăit ani buni în Beekman Place. Am predat la Columbia. Teoria corzilor.
replici din filmul artistic Ce-o fi o fi..., scenariu de Woody Allen (22 aprilie 2009)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestemate sărbători
Zice un purcel: - Vă spun,
Cel mai rău e la Crăciun!
Mielul îi răspunde: - Zău
Că la Paști e cel mai rău!
Intră-n vorbă un covor,
Atârnat de bătător:
- Știu că drama voastră e,
Cunoscută la U. E.,
Și că este stipulat,
Să muriți civilizat,
Dar și eu și neamul meu,
Sunt uitat de Dumnezeu,
Și așa-i al meu destin,
Viața-mi să îmi fie chin,
Căci de când m-am deșteptat,
În picioare sunt călcat...
[...] Citește tot
fabulă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În primul rând ar trebui să insistăm ca orice imigrant care vine aici cu bună credință și devine american să fie tratat la fel ca toți ceilalți, căci este o crimă să faci diferență între oameni din cauza religiei, ori locului unde s-au născut, ori originii. Dar aceasta presupunând că el devine cu adevărat american, și nimic mai mult. Nu pot exista loialități multiple. Oricine spune că este american, dar și altceva, nu este american deloc. Avem loc pentru un singur steag, cel american, și asta exclude steagul roșu, care simbolizează războaiele împotriva libertății și civilizației, așa cum exclude steagul oricărei națiuni ostile... Avem loc pentru o singură limbă aici, și aceea este limba engleză... Avem loc pentru o singură loialitate și aceea este pentru poporul american.
citat din Theodore Roosevelt
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începutul Lumii
Materia și mizeria, energia și turnătoria,
Atomii, moleculele, oamenii
Se chinuiesc, planeta opreta luceta,
Intestinele sunt foarte lungi și dureroase,
Fără dezbateri nimic nu e valabil,
organismele, organele care bat și dezbat,
cimpanzeul este destituit,
uneltele de piară scumpă, diamantele
dragi falselor iubiri, homo sapiens nu este sapiens,
cuvântul ca și gndul, doi frați pătați,
este destituit Neanderthal, pleacă la University,
toată lumea la muncă agricolă,
noi vrem producție, nu inducție,
religiile politehniste, Sargon-rege de carton,
monedele și bipedele, unii merg în genunchi,
budismul, haikuul și Mikluho Maklai,
Romanii ucid, apoi devin creștini,
Islamul și viitorul sfârșit,
Civilizația doarme în pantaloni,
Ea face în pantaloni,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Discriminare
Sunt limaxul sărac, aurolacul,
Din țara verde-a melcilor bogați,
Mă număr printre cei discriminați,
N-am casă și îmi duc in stradă veacul.
Sunt broasca cea urâtă și râioasă,
Chiar berzele și șerpii mă evită,
Preferă să vâneze si să-nghită,
Brotacii verzi, cu carnea lor gustoasă.
Sunt doar un singuratic dromader,
Trăind printre cămile cocoșate,
Lipsindu-mi ecrescența de pe spate,
Prin dunele uscate sunt stingher.
Sunt oaia neagră, veșnic acuzată,
Deși am suflet pur și fără viciu,
Mereu sunt vinovata de serviciu,
Chiar dacă-s blândă și civilizată.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În dulcele stil clasic
Motto " Mă rog zadarnic într-al nopții cearcăn
Simt, peste carne, scoarță de mesteacăn"
( Șt. Iureș - d. 8 iulie 2013)
Căldura laptelui... matern... în prunc se mută,
Departe stele ard mereu,
Alături sângele-nchegat nu se mai uită,
Stau în genunchi, în ruga mea la Dumnezeu.
Purtăm sub frunte toți... antecesorii,
Profeții din Sion, din Babilon
și uneori le ducem dorul,
ei retrăiesc precum un plâns în somn.
Perene sunt și crima și iubirea,
Nebunii mor... râzând pe rug,
Prin secoli un poet își poartă. lira,
Din liră notele și... lacrimile curg.
La este de Eden se așează Cain,
Citesc și parcă-i prima zi,
Când doar Cuvântul ca un paing
Întreaga lume o popri.
[...] Citește tot
poezie de Borids Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tourniquet
nana-mi spunea câteodată
între noi preoții avem o glumă
grăbește-te că papa-i bătrân
și tu grăbește-te că recenzorii buni sunt bătrâni
așa că scriam recenzii peste recenzii despre rugăciunea creștinului
carisma guanelliană arta de a trage folos din păcatele noastre
după atâta literatură catolică nu voiam decât să cumpăr un detector de metale rare
și să-l caut pe dumnezeu în antimoniul care acoperea cățuia de la intrarea în seminar
ori să înalț drone imaginare până pe pluto
eram sigur că de-acolo a început totul
dacă Fiul s-a umilit într-atât încât s-a făcut om
numai Tatăl era în stare să se umilească mai mult și să accepte
retrogradarea la rang de planetă pitică
în nopțile mele gelatinoase ca o măduvă fiartă
visam că mă cert cu istorii care confundau fascismul cu nazismul
mă străduiam să-i conving că fasciolele romane n-au nicio treabă
cu soarele egiptean
când nu visam băteam străzile în lung și-n lat
verificam dacă orașul e sigur pentru copiii care merg dimineața la școală
[...] Citește tot
poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
UNII SE STRĂDUIESC..., LA ALȚII E STAREA LOR NATURALĂ (Ca-Cr)
Unii se străduiesc să fie calmi, la alții e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie de caracter, la alții e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie caști, la alții e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie călduroși, la alții e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie chibzuiți, la alții e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie cinstiți, la alții e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie civilizați, la alții e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie coerenți, la alții e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să arate compasiune, la alții e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie competenți, la alții e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie comunicativi, la alții e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie corecți, la alții e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie consecvenți, la alții e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie creativi, la alții e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie credincioși, la alții e starea lor naturală.
George Budoi în Unii se străduiesc..., la alții e starea lor naturală (15 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inevitabil estival
suntem prea fricoși
ne începem constant ziua din dreptul a ceva expirat
tot balansul acesta... tot balastul:
cine să ne plângă de milă?
intrați în aria de coliziune cu nimicul
inactivi activăm funcția de economisire a afectului
! dar suntem oameni
avem nevoie de jumătățile-acestea!
nu ne displace balconul cu briză
nici firimiturile gesturilor noastre
conservate într-un vârf cu levănțică
*
asemenea vieții
orice cuvânt cu sens se naște
dintr-o dragoste
să fie iubirea iasomiei
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt vinovat
Da, sunt vinovat că iubesc florile arzând pe câmpuri,
că iubesc caii nechezând sălbatic în bătaia vântului,
apele dulci și sărate, cu mirosul lor suav, de iasomie,
colinele și dealurile, și munții, și spicele, și bulgării din brazdă.
Da, sunt vinovat că îmi pasă de cățelușul șchiop,
de copacul tânăr ori bătrân culcat cu fierul la pământ,
de măcelul de miei și de porcul înjunghiat în cotineață,
de câte o statuie dărâmată și de copilul născut fără noroc.
Da, sunt vinovat că respir cu plămânii înspre trecut,
că mă mișc mecanic și forțat prin prezentul meu și al altora,
că plâng după o împărăție a ierbii înalte și a râului cu umbre și susur,
că îmi vine să arunc în aer civilizația mizerabilă și năucitoare.
Da, sunt vinovat, și vinovăția mea mă pârjolește ca o rană vie,
cu fiecare zi care trece mă simt tot mai bătrân, mai uscat și mai condamnat
la drumul ăsta silnic și fățarnic, la sărăcia definitivă a lumii,
cu fiecare nouă adormire mă bântuie coșmarul trezirii la suprafața albă.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te aștept pe Cetățuie
Privesc de sus, privesc din Cetățuie,
mă uit de ani, de zeci de ani, mai mult de-o mie.
Nu sunt pe plută, n-am mestecat tămâie,
simt de-s ciupit și nu revin din glie.
O glumă? Nu. Să zicem truc, sau fantezie.
Pun ochelarii timpului deasupra pe retină
și privesc, să zic așa ca doi ciclopi,
cumva ciudat, prin ambii ochi.
Lentilele sun fumurii, din zorii timpului născute.
Lunetă imi e stânga și străbate
urbea de la vest la est, scanând
trecutul prin prezent, așa cum va să vie,
în panorama ce ne-a pus, natura-n reverie.
Iar în fundal se toarce încet, neauzită,
povestea locului văzut în lunga-mi defilare,
ca o idilă în debut, fidelă-n depărtare.
Cum e normal cea dreaptă o urmează,
un microscop retrovizor ce se cuplează
la turma de dentrite, furnici scormonitoare
în zonele de știință a scoarței cerebrale.
[...] Citește tot
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pseudo geneza
Enormul
plutea deasupra unui ocean
de plictiseală
decorase un soi de univers și
tot aia
plictiseala se instaura universal expansiv
Enormul
trase un nor pe nas
fumă vulcanic niscai piscuri și
născoci vietăți puzderie care
de plictiseală se ucideau între ele
Enormul, răzui un loz, ultimul
făcu opera nemuririi sale
femeia
(s-a dus dracului plictiseala)
Trăi cu ea o vreme până ce
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fazele iubirii
Dragoste nouă:
S-a pus lumina!
Așa zicea mama
Când, spre apus, după asfințit,
Năzărea un licăr de lumină, iar ea
Trebuia să aibă în buzunar, în mână
Bani. Să aibă toată luna, spunea.
Eu iubeam pe cineva care,
Fie nu a știut niciodată,
Fie a uitat de mult.
Primul pătrar:
Luna, plutea pe cerul amurgului,
Ca o bărcuță de argint curat,
Asfințind din ce în ce mai târziu,
În urma soarelui.
Eu iubeam aceeași fată.
Mama și luna
Habar n-aveau.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre civilizație și religie, adresa este: